INTERVIU Aminda: Femeile sunt mult mai puternice decât cred ele!

Interviu

Aminda Nomade este una din cele mai de succes artiste clujene. Absolventă a Şcolii de Muzică dar şi autodidact, a fost atrasă de muzică din copilărie. Este vocea trupei Hazard, care interpretează cover-uri pop, rock, blues,  şi s-a impus datorită timbrului său special. A fost remarcată pe plan naţional după participarea la emisiunea Vocea României. O femeie puternică, care conduce Academia de muzică, Art’sCool.

Am discutat cu ea despre muzică, business, discriminare şi multe altele în interviul de mai jos.

Clujulcultural.ro Aminda Nomade, ai devenit în ultimii ani una din cele mai cunoscute voci feminine in Transilvania, unul din artiştii de succes ai Clujului, eşti solist vocal al trupei de coveruri Hazard dar şi predai, ai fondat şcoala particulară Art’sCool deci eşti şi managerul unui business.  De unde vine atracţia pentru muzică, de când ai început să cânţi?

Aminda: Mi-am dat seama etapizat. Am fost fascinată de pianul bunicii, în Cluj, când mergeam în vizite cu părinţii, la 3-4 ani instant mă duceam la el, era o atracţie, mă urcam cu greu pe scăunel şi apoi începeam să clămpăn la el. Ai mei au fost inspiraţi şi m-au dat la şcoala de muzică din clasa 1-a, am făcut 8 ani de pian. La vârsta adolescenţei, am făcut o aversiune, zic eu normală, pentru operă, şi fiind un om care se provoacă foarte mult, aşa cum sunt şi acum, am zis că vreau să învăţ să cânt …operă.  Nu îmi place dar vreau să văd ce place oamenilor, asta era ideea atunci. M-am dus şi am făcut trei ani de canto! Evident m-am îndrăgostit de stil şi la 16 ani cântam deja Nightwish (trupă finlandeză de gothic metal n.r) şi acolo am găsit corelarea între muzica clasică şi cea modernă, tocmai eram la vârsta de rock greu. Îmbinarea acolo am găsit-o..

AMINDA BUN
Aminda la biroul sau

 

Foarte interesant…nu am ştiu amănuntele astea…

Aminda: Da, chiar aşa a fost… apoi am făcut ştiinţele politice,  am făcut un scurt internship la Jurnalul Naţional, era ziar tare pe atunci….apoi am intrat în imobiliare, făceam 4 judeţe, Cluj, Mureş, Harghita, Covasna, făceam zilnic 400-500 de kilometri pe zi, iar noaptea…cântam. A fost foarte greu.

Cât timp ai tras aşa?

Aminda: A fost foarte greu, deşi pare puţin 6 luni, erau trei nopţi pe săptămână în care dormeam 3 ore pe noapte…mai mult nu puteam. Era perioada când Pub-ul Janis, în 2007-2008, făcea vâlvă, avea un mare succes. Şi trupa Hazard (trupă de coveruri n.r.) a început să crească, au început să apară tot mai multe solicitări…

Nu erau atunci aşa multe trupe de coveruri ca acum…

Aminda: Eram noi şi încă o trupă pe atunci în Cluj. Noi am avut însă mare noroc cu expunerea mare pe care ne-o dădea Janis, astfel că au început să curgă invitaţiile. A trebuit să iau o decizie, pentru că trebuia să lipsesc mult de la job. Nu mai mergea şi una şi alta…Într-un final am renunţat la muncă şi am rămas doar cu muzica.

Deci ştii ce înseamnă să tragi şi te-ai dedicat muzicii total…

Aminda: Da, a fost o perioadă atunci, lucram mult mai intensiv ca acum cu băieţii, aveam şi 5 repetiţii pe săptămână, era ca un job normal, nu aveam aceaşi responsabilitate chiar, dar oricum, mă ocupam de managementul trupei. Băieţii  cărau echipamentele, le instalau, eu făceam partea mai uşoară, să zicem…

Te-ai impus în lumea muzicii cu timbrul tau special, atât în lumea trupelor de cover dar nu numai, ai impresionat şi la Vocea României cu acest timbru special al vocii…greu de confundat… Crezi că te-a ajutat mult acest timbru, să te impui…

Da, sunt convinsă, şi asta le spun cursanţilor mei….se aude când un timbru e românesc, şi asta pe mine mă deosebeşte…este o chestie tehnică, de emisie…cum emiţi sunetul. Noi avem o anumită cultură muzicală în spate, care s-a axat pe nişte tehnici greşite, şi atunci majoritatea vocilor româneşti sună spart, aşa năsos puţin… Şi am învăţat că acest fapt trebuie compensat cumva, din aer, trebuie să aibă un ton mai cald al vocii…

Şi occidentalii nu cântă aşa, spart?

Ei nu cântă nasos. Deci de acolo vine o caracteristică mai specială a vocii mele, nu sunt singura care o are, şi încerc să îi coach-uiesc, să îi învăţ şi pe alţii…

Aminda 2
Cântând o piesă

 

Ideea şcolii Art”School cum a venit? Alături de Costi Cămărăşan, ex-Compact, care are o academie rock, eşti singurul artist clujean care deţine o şcoală de muzică privată…

Eram la Vocea României, la repetiţii, făceam încălzirea cu Loredana şi mi-am dat seama că eu de fapt toate aceste tehnici le ştiu, fiind autodidact am fost mereu foarte pasionată de domeniul meu şi atenţia la detaliu pe care trebuie să o ai când cânţi. Nu e suficient să atingi nişte note…M-a pasionat şi partea de tehnică. Şi mi-am dat seama că aceste tehnici le ştiu, că am auzul format, după ce am ascultat activ, analitic, atâta muzică, am şi experienţă scenică, tehnică dobândită de la colegii mei din trupa Hazard, 80 la sută din ce ştiu de acolo a venit. La noi în trupă se ascultă foarte multă muzică, se dezbate foarte multă muzică, foarte profesional, nerăutăcios, echidistant. Tot discutând cu ei, mi-a dat seama că deja cunosc toate teoriile, tehnicile care te fac un muzician complet plus având şi formarea din şcoală mi-am zis că a venit momentul să dau mai departe celor ce acuma ar putea să aibă privilegiul pe care eu  nu l-am avut, să înveţe de la un muzician cu experienţă. Eu l-am avut în trupă, dar nu într-o şcoală, într-un mediu organizat.

Se poate face carieră din muzică, se poate face business din muzică?

Absolut! Încerc foarte mult să-mi educ cursanţii şi oamenii cu care vorbesc, că arta e o profesie şi că poate să fie un propulsor  imens pentru un om care vrea cu adevărat să facă chestia asta, cu condiţia să vrea, să fie profesionist, atent la detalii, să fie tot timpul actual. Uite, vezi tabelul din spate, ăsta e workshop-ul pentru mentorii care predau aici, suntem cu tot la zi, actualitate, principiile noastre, tot! Actualitatea se leagă de ideea de profesionst, trebuie să fii mereu pus la punct , actual, cu ce se  petrece în branşă, cu noile tendinţe, să urmăreşti muzica per ansamblu. Şi dacă cânţi numai rock, tu trebuie să ştii ce se întâmplă şi în alte genuri muzicale şi să apreciezi ce e acolo.

Aminda, e greu să fii antreprenor, să fii pe picioarele tale?

Uneori e greu, pentru că am suflet de artist şi eu, am două părţi conflictuale. Una e cea de femeie de afaceri şi alta cea de om care crează, şi dacă într-o zi mă trezesc artistă cu greu funcţionez pe partea cealaltă sau invers!

Eşti membră a Asociaţiei Femeilor de Afaceri?

Da, sunt membru şi am discuţii interesante acolo, o să mai am proiecte cu ele cu siguranţă. Fetele sunt foarte implicate şi vor să facă multe lucruri importante.

E greu să fii femeie de afaceri în România?

Aici mă întorc la ce zona artistică, la cum sunt văzuţi artiştii la noi de multe ori, nişte zăhăiţi, în turnul lor de fildeş, vai de capul lor, care nu ştiu să îşi organizeze lucruri, care nu ştiu să gândească raţional şi de multe ori am primit feedback-uri de genul „du-te tu şi cântă, lasă lucrurile astea pentru alţii”. Dacă sunt capabilă să fac lucruri şi gândesc bine, de ce să nu le fac? Mai ales la postările pe Facebook, politice, acolo au apărut foarte des acest tip de atitudine, ia du-te tu şi lasă politică, că nu ştii, du-te tu la muzică!

Te-ai simţit discriminată ca femeie în societatea românească?

Din punctul ăsta de  vedere da, şi şi ca femeie. Sunt bărbaţi care au încă o atitudine patriarhală, dar am învăţat să nu mă mai simt deranjată…

Crezi că artişţii ar trebui să se pronunţe public în chestiuni arzătoare, despre discriminarea femeii, sau  minorităţi de orice fel,  care privesc societatea?

Da, în mod clar. Unele din cele mai mişcări civice au fost declanşate de artişti. Eu am ieşit în stradă, am participat la marşurile ani RMGC, sau cele pro Diasporă, sau în seara alegerilor de anul trecut. Încerc să fiu implicată. Nu e o regulă, dar dacă ai informaţia şi expertiza de ce să nu te implici, să ai o opinie, o voce în societate.

Spune-ne un mesaj pentru femeile discriminate din Cluj şi din România, din păcate avem multe cazuri…

Sunteţi mult mai puternice decât credeţi şi dacă nu credeţi căutaţi ajutor profesionist şi o să primiţi feedbackul acesta. Şi orice zi poate fi ziua în care începe schimbarea şi după ce începe schimbarea vine primăvara!

Mulţumesc!

Acest interviu este conceput și publicat în cadrul proiectului „Femeia în viziunea mass-media – factor de echilibru și egalitate”, susținut cu fonduri europene prin POS DRU și derulat de Consiliul Județean Cluj în parteneriat cu SIVECO și Asociația Profesioniștilor din Presă – Cluj (APPC). Proiectul urmărește promovarea poveștilor de succes ale 60 de femei din Cluj – găsiți pe site-ul proiectului interviuri și reportaje despre clujence care au reușit în cariera lor ori au depășit prejudecăți de gen.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *