CARTEA DE SF (8) ”În anul 4000 sau O călătorie la Venus”, primul roman SF scris de un autor român!

Carte Esenţial

Astronomia este una dintre cele mai vechi ştiinţe naturale, care, folosind matematica, fizica şi chimia, studiază şi explică originea şi evoluţia obiectelor şi fenomenelor cereşti, cele din afara atmosferei Pământului.

În vremurile civilizaţiilor timpurii astronomia era folosită pentru observarea cerului nopţii şi avea un număr limitat de discipline, precum: astronomie observaţională, navigaţia cerească, astrometria şi întocmirea calendarelor. În zilele noastre astronomia, fie ea observaţională sau teoretică, este sinonimă cu astrofizica. În timp ce astronomia observaţională se ocupă cu achiziţia de date prin observaţii asupra obiectelor cereşti, astronomia teoretică dezvoltă modele care să descrie obiectele şi fenomenele înregistrate. Adica, astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele înregistrate de către astronomia observaţională, iar observaţiile sunt folosite pentru a confirma modelele teoretice.

Astronomia este una dintre puţinele ştiinţe în care amatorii joacă un rol activ important, în special când vine vorba de detectarea de noi comete sau pentru descoperirea şi observarea evenimentelor tranzitorii, dar nu se rezumă doar la acestea.

La noi în ţară, în COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România) meseria de astronom se regăseşte ca şi „Cercetător în astronomie” sau „Asistent de cercetare în astronomie”, în cadrul grupei „Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice”. Ambele presupun responsabilităţi şi o pregătire specială în vederea obţinerii unui grad înalt de educaţie şi expertiză, bazându-se pe respectarea unui cod de conduită şi a unor norme deontologice, acoperind sfera astronomiei profesionale. În schimb, nu putem găsi nicio categorie în care să fie încadraţi astronomii amatori.

Ştiaţi că, deşi la noi în ţară astronomia nu se predă în şcoli, avem an de an copii medaliaţi la concursuri şi olimpiade internaţionale de astronomie? Toate acestea sunt făcute din pasiune de către cadre didactice dedicate promovării acestei ştiinţe. Pe lângă aceştia, popularizarea astronomiei este făcută şi cu ajutorul societăţilor sau organizaţiilor de specialitate, aceştia organizând evenimente de genul „ieşiri la stele” în oraşe sau în afara lor, în funcţie de obiectivele dorite.

Acum vreo doi ani am citit o veste îmbucurătoare, pe atunci, că se va introduce în şcoli o materie opţională, începând din clasa a doua, care să fie despre spaţiu şi astronomie („Start în aventura cunoaşterii Universului”). Când am întrebat în şcoală cum pot să-mi înscriu fetiţa la acest opţional, mi s-a spus că nu sunt destui părinţi care-şi doresc asta, astfel că nu se face. Nu ştiu unde s-a făcut lista cu părinţii doritori, dar mie mi-a părut a fi una din acţiunile din educaţie care trebuie sa dea bine doar pe hârtie.

În continuare, dacă vrei să înveţi despre astronomie sau astrofizică, trebuie să o faci în afara şcolii. Avem noroc cu oamenii si organizaţiile pasionate de această ramură a ştiinţei, din care aş enumera: Cristian Presură (astrofizică), Claudiu Tănăselia (rachete, parsec.ro), SRPAC (Societatea Română pentru Astronomie Culturală – astronomie), Dan-George Uza (astronomie şi gnomonică – ştiinţa cadranelor solare) şi Ştefan „Fane” Pop-Coţ (astronomie, observator mobil, astrofotografie).

Însă, toţi cei de mai sus au fost devansaţi de Victor Anestin, ziarist, astronom amator, scriitor de science-fiction şi popularizator al ştiinţei. Acesta, a înfiinţat în 1908 Societatea Astronomică Română Camille Flammarion (astronom şi scriitor francez), a pus bazele (alături de alţii) Universităţii Populare din Bucureşti în 1912 şi a fost membru fondator al Societăţii Prietenii Ştiinţei în 1914.

În presă a debutat în 1892 cu o traducere a unui articol scris de Camille Flammarion, pentru ca apoi să contribuie la numeroase alte apariţii, cum ar fi ziarul Ştiinţa tuturor, prima revistă de astronomie din România (Orion) sau Ziarul călătoriilor şi ştiinţelor populare. Debutul editorial şi l-a făcut în 1899 cu romanul SF În anul 4000 sau O călătorie la Venus, roman despre care vom povesti în acest articol.

SF-ul scris de un om aplecat asupra laturii ştiinţifice încearcă, de cele mai multe ori, să ofere explicaţii, încearcă să fie aproape de aspectul real al ştiinţei, să prezinte informaţii corecte sţiinţific despre fenomenele sau evenimentele descrise, putând fi perceput ca un documentar sau ca un tratat ştiinţific, care conţine şi acţiune.

Romanul prezintă aventurile a doi pământeni, Asales şi Saitni. Aceştia se îmbarcă într-o călătorie pe Venus, călătorie care putea fi tragică de la început, deoarece uitaseră să activeze „formarea aerului ce trebuia să servească la respiraţiune”. Ajunşi acolo, ei trec printr-o serie de păţanii alături de băştinaşii venusieni, pentru ca în final să se îmbarce în „vehicul” pentru drumul de întoarcere.

Romanul nu este bombastic, nu abundă de tehnologii avansate, nici de personaje cu capacitatea de a face lucruri inexplicabile. Din punct de vedere literar probabil poate fi considerat un roman normal, fără o valoare ieşită din comun.

Primul roman de SF scris de un autor roman!

Totuşi, de ce m-am oprit asupra acestui roman? Deoarece este considerat primul roman de SF scris de un autor roman, fiind publicat în 1899, adică acum 125 de ani. Viziunea lui Victor Anestin asupra viitorului, aşa cum e prezentată în romanul-documentar În anul 4000 sau O călătorie la Venus, este fascinantă, dublată de vocabularul specific vremurilor când a fost scrisă cartea. Dacă e să ne uităm la ce tehnologii avem acum, în 2024, uşor putem înţelege că viziunea sa asupra viitorului e total eronată, deoarece am realizat mult mai multe până acum, astfel că până în anul 4000 vom face şi mai multe. O explicaţie personală a acestui fapt îl reprezintă dificultatea de a înţelege cu adevărat cât de abruptă poate deveni creşterea în cazul unei progresii geometrice.

Cel mai mult m-a fascinat la romanul lui Victor Anestin simplitatea cuvintelor folosite, a acţiunii şi a personajelor. Este tipul de carte care poate fi citită de la o vârstă timpurie fără dificultăţi.

Scris în 1899, romanul În anul 4000 sau O călătorie la Venus a fost republicat de câteva ori, dar nu am reuşit să găsesc date. Eu deţin varianta din 2016, publicată la Editura Pavcon (117 p). Ca şi recunoaştere a contribuţiei sale la ştiinţă şi la promovarea acesteia, începând cu anul 1995 observatorul astronomic din Bacau (locul de naştere al autorului) portă numele Victor Anestin. Mai am de la Victor Anestin O tragedie cerească (citită) şi Cum să înveţi stelele (manual de învăţare a cerului, aşa cum e el vizibil din ţara noastră).

Nota mea pentru În anul 4000 sau O călătorie la Venus: 6. E mică nota, dar să ne aducem aminte că e primul roman SF scris de un autor român.

De ce citesc SF? SF-ul m-a făcut curios asupra fenomenelor din jur. Ce sunt forţele coriolis? Ce este un punct Lagrange? De ce e dificil să tragi cu un pistol în spaţiu? Alte şi alte întrebări mi-au trezit interesul pentru ştiinţă, iar dintre acestea, astronomia şi astrofotografia mi-au ajuns aproape de suflet.

Lectură plăcută!

Text de Bogdan Bati, scriitor și pasiona de SF

Celalate 7 cronici de carte puteți să le citiți la secțiunea carte de pe site.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *