Siteul Clujul Cultural inaugurează începând de astăzi o nouă rubrică care prezintă cartea de science-fiction (SF). Ea este susținută de un pasionat cititor de SF, chiar scriitor, are o carte publicată, Bogdan Mihai Bati (foto). Acesta este it-ist la o companie clujeană.
Prima articol se referă la trilogia lui Liu Cixin.
„But where is everybody?” Cu această întrebare a dat naștere Enrico Fermi, fizician italian-american, laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1938, unui dialog care a dus la formularea paradoxului care-i poartă numele, paradoxul Fermi. Paradoxul se referă la aparenta contradicţie între lipsa dovezilor şi estimările de probabilitate ridicată a existenţei civilizaţiilor extraterestre în Calea Lactee.
Argumentele principale au fost dezvoltate câţiva ani mai târziu, de către astrofizicianul Michael Hart:
- Există miliarde de stele in galaxia noastră asemănătoare Soarelui, multe dintre ele fiind cu miliarde de ani mai în vârstă decât Sistemul Solar, implicit Soare;
- Cu o mare probabilitate, multe dintre aceste stele au planete asemănătoare Pământului. Dacă Pământul a favorizat apariţia vieţii, pe aceste planete s-ar fi putut dezvolta deja de mult timp viaţă inteligentă;
- O parte dintre aceste civilizaţii ar fi putut dezvolta deja călătoria interstelară;
- Chiar şi cu viteze subluminice, conform capabilităţilor noastre curente, galaxia ar putea fi străbătută de la un capăt la altul în câteva milioane de ani.
Urmărind raţionamentul de mai sus, ne-am aştepta ca Pământul să fi fost deja vizitat de civilizaţii extraterestre, sau echipamente ale acestora.
În dorinţa de a ne înţelege, de a ne cunoaşte şi de a găsi un sens vieţii noastre, ca specie, ne-am extins căutările şi prin înţelegerea spaţiului. Observând că legile fizicii sunt valabile şi în spaţiu, am devenit din ce în ce mai curioşi şi în ceea ce priveşte formele de viaţă posibile, sau, de ce nu, cum ar arăta o civilizaţie inteligentă.
Am trimis mesaje în spaţiu, începând cu NASA, în anii ’70, sperând să primim un răspuns, iar mai târziu această idee a stat la baza unor creaţii literare şi cinematografice. Acesta este una din ideile care au stat la baza trilogiei Amintiri din trecutul Terrei, scrisă de Liu Cixin, inginer şi scriitor science fiction si aparuta la editura Nautilus.

Prima parte a trilogiei, Problema celor trei corpuri, îşi are originea numelui într-o problemă teoretică din fizică şi din mecanica clasică, problema cu trei corpuri. Fiind cunoscute poziţiile şi vitezele iniţiale a trei mase punctuale, se cere să se determine mişcarea lor în conformitate cu legile lui Newton ale mişcării şi legea gravitaţiei universale, formulată tot de Newton.
Autorul şi-a imaginat o planetă cu trei sori, cu condiţii de viaţă neprielnice, numită Trisolaris. Locuitorii acesteia, mult mai avansaţi tehnologic decât pământenii, fiind în căutarea unei planete pe care să migreze.
Când Ye Wenjie, astrofizician decăzut şi rămas fără tată în timpul revoluţiei culturale din China, reuşeşte să amplifice undele radio de ieşire şi să trimită un mesaj interstelar, aceştia îl ascultă şi decid să acţioneze. După opt ani astrofizicianul primeşte răspuns de la un extraterestru pacifist de pe Trisolaris, mesajul acestuia fiind un avertisment prin care spunea că dacă va transmite din nou, planeta ei va putea fi localizată şi invadată. Haosul politic şi dispreţul pentru omenire o îndeamnă să trimită un nou mesaj, astfel că trisolarienii ne localizează, iar flota lor se porneşte la drum, chiar dacă are nevoie de peste 400 de ani pentru a ajunge la noi.
Teoria pădurii întunecate
Partea a doua a trilogiei, Pădurea întunecată, porneşte de la o posibilă explicaţie a paradoxului Fermi. Fiecare civilizaţie spaţială caută să se dezvolte la infinit, în condiţiile în care cantitatea de resurse dintr-o galaxie este finită. Astfel că, în situaţia în care întâlneşte o altă civilizaţie, nu ştie dacă aceasta va deveni un inamic. Prin urmare, orice civilizaţie suficient de dezvoltată care va descoperi o altă civilizaţie, va dori să o distrugă pe aceasta din urmă, pentru a nu deveni, în viitor, ea însăşi o victimă. Explicaţia pentru paradoxul Fermi este tocmai aceea conform căreia civilizaţiile foarte dezvoltate preferă să rămână ascunse, pentru a nu atrage un atac împotriva lor (teoria pădurii întunecate).
Fac o paranteză aici, pentru a menţiona un studiu făcut de un doctorand de la Universitatea Vigo, din Spania, Alberto Caballero, în 2022. Acesta a studiat istoria războaielor din 1915 şi până în prezent. În această perioadă 51 de state au invadat alte ţări. Caballero a adăugat probabilitatea individuală a fiecărei țări de a instiga la o invazie, apoi a împărțit suma la numărul total de ţări, ajungând la ceea ce el a descris „probabilitatea umană actuală de a invada o civilizaţie extraterestră”. Aplicând această probabilitate asupra numărului estimat de civilizaţii din Calea Lactee, autorul studiului a ajuns la concluzia că o civilizaţie asemănătoare cu noi are o probabilitate de 4,42 de a invada o exoplanetă. Dacă, în schimb, urmărim rata de descreştere a acţiunilor militare din ultimii 50 de ani, şi o modelăm pentru perioada necesară de a ajunge la o civilizaţie de tip 1 (conform scării Kardashev), estimat că se va întâmpla peste 259 de ani, probabilitatea de a invada o exoplanetă scade la doar 0,22. Concluzia este că există o singură civilizaţie capabilă de zbor interstelar ce ne este ostilă în acest moment, dar sunt altele patru care ar putea fi ostile, doar că încă nu sunt capabile sa ajungă la noi.
Revenind la trilogia lui Liu Cixin, în urma acţiunilor lui Ye Wenjie omenirea a dat peste acea civilizaţie de care trebuie să ne ferim. Romanul detaliază pregătirile omenirii pentru invazia trisolarienilor, acoperind evenimente care se întâmplă pe o perioadă de 200 de ani.
Sosirea trisolarienilor
Ultima parte a trilogiei, Capătul morţii, prezintă evenimentele de după sosirea trisolarienilor, traiul cu ei şi consecinţele acţiunilor luate de ambele civilizaţii.
Mi-e greu să spun mai multe fără a strica plăcerea lecturii, descoperirea evenimentelor, aşa cum sunt prezentate de către autor, adică cel mai bine.
Pentru Problema celor trei corpuri, Liu Cixin a primit Premiul Galaxia în 2006, iar după ce a fost tradusă în engleză, în 2014, a câştigat premiul Hugo pentru cel mai bun roman şi a fost nominalizat şi pentru premiul Nebula pentru cel mai bun roman.
Cele trei romane pornesc de la o realitate crudă din trecutul Chinei, revoluţia culturală, îi aplică un filtru ştiinţifico-fantastic şi încheie prezentând un viitor posibil al omenirii. Acţiunea este vie, presărată de mult suspans. Eroii sunt puşi în situaţii imposibile, dar găsesc soluţii inedite. Liu Cixin îmbină foarte plăcut elemente de cultură şi folclor chinez cu noţiuni şi teorii inspirate din ştiinţă sau fantastic, rezultând o poveste magnifică. Una din surprizele plăcute, mai ales pentru un science fiction, o reprezintă felul în care este surprinsă povestea de dragoste a două personaje, trecând peste o mulţime de bariere.
Cele de mai sus sunt gândurile mele de câte ori îmi vine în minte Liu Cixin sau cele 3 romane din Amintiri din trecutul Terrei. Dacă e să mă întrebaţi de ce citesc science fiction, o să vă răspund prin cuvintele de mai jos, auzite într-un interviu al autorului român de SF Adrian Mihălţianu.
„Orice fel de science fiction bun, real, este cel care te mişcă să vrei un viitor mai bun.”