A treia zi de FICT a început cu o lansare de carte proaspătă. Primul pas pe lună – cultura cosmonauticii în România comunistă, apărută la Editura Mega din Cluj-Napoca în acest an, a fost lansată vineri dimineață de la ora 11.00. Sub auspiciile editorului care a propus acest titlu ca să facă parte din programul de evenimente din pavilionul FICT din Piața Unirii, volumul fost prezentat de către autor în fața unui public foarte tânăr (elevi și studenți). Tudor Mihăiescu i-a avut alături pe istoricul Mirela Murgescu de la UBB și pe fizicianul-cercetător Claudiu Tănăselia, un pasionat de futurologie și de cosmos, autor de cărți de popularizare a științei, colaborator permanent al revistei Stiință și tehnică.
De altfel, doamna Mirela Murgescu a si precizat că ea este generația Star Wars, în timp ce domnul Tănăselia s-a declarat ca facând parte din generația Star Treck! Cartea lansată este una de istorie a mentalităților și reprezintă teza de doctorat a istoricului Tudor Mihăiescu. Volumul s-a bucurat de prezentări călduroase, iar tema s-a dovedit ca fiind una cu totul incitantă. Cosmonautica și astronautica sunt doi termeni sinonimi, doar că primul provine din literatura de specialitate rusă, iar al doilea din cea americană. Tot așa stau lucrurile cu noțiunile de cosmonaut și astronaut. Fiecare dintre ei e intrat în limba română cu drepturi depline, și fiecare arată dincotro bate… vântul politic.
Misiunea Apollo 11 din 1969 a fost una larg reflectată de presa din România. Televiziunea a asigurat transmisii în direct ale evenimentului preluate de la americani (dar pe care, din păcate, nu le-a arhivat) , lumea românească s-a trezit în crucea nopții să vadă aselenizarea în direct, iar subiectul a fost dezbătut pe larg și îndelung în toată presa, de la oficioasele de partid, la revistele de cultură, la cele pentru femei și organele de presă ale pionierilor. Nu la fel de entuziast stăteau lucrurile în restul Tratatului de la Varșovia. Televiziunea bulgară nu a transmis evenimentul, dar în mod misterios bulgarii de la granița de nord au aflat, s-au trezit și ei în noaptea cu pricina o dată cu românii și au privit evenimentul transmis de România. Nici nemții din blocul estic nu ar fi văzut aselenizarea, dacă autoritățile Germaniei Federale nu ar fi făcut un efort ca sateliții lor să fie orientați și să bată în 21 iulie astfel încât să poată spune răspicat: „Transmitem aterizarea omului pe Lună pentru toți germanii”.
De fapt ce se întâmpla în România? Era după momentul Praga 1968, după discursul celebru al lui Ceaușescu în care denunța intervenția sovietică de la Praga ca pe un amestec în treburile altui stat, iar România părea copilul teribil al Blocului Estic. Se pregătea vizita oficială a lui Richard Nixon în țara noastră. Era fenomenal că un șef de stat american venea în Estul comunist în plin Război Rece. Americanii au văzut în gestul comuniștilor autohtoni, de a transmite aselenizarea, un semn de liberalism, simpatie si curtoazie fără precedent. Și l-au răsplătit colaborând exemplar. Ba mai mult, la vizita sa oficială în România, președintele Nixon a dăruit autorităților câteva bucățele de sol lunar aduse misiunea Apolo 11 pe pământ. Ele se găsesc astăzi la Muzeul de Istorie din București și sunt expuse publicului. Sunt și ele un semn al ecoului și simpatiei pe care românii au avut-o față de gestul transmiterii aselenizării l-a avut în rândul populației, cum tot un semn sunt fotografiile pe care românii le-au făcut televizoarelor în chiar timpul transmisiei, edițiile filatelice dedicate de Poșta Română evenimentului, dar și hitul folk polemic al lui Mircea Vintilă pe versurile lui Adrian Păunescu, Pământul deocamdată, în care pasul omului pe lună era puțin criticat ca fiind unul costisitor și inutil, atâta vreme cât pe Pământ e încă așa de multă sărăcie și boală.
Destăinuirea lui Tănăselia
Însuși Claudiu Tănăselia a mărturisit că „Sunt fizician, dar dacă nu era aselenizarea, nu aș fi fost asta niciodată” și a continuat punând în lumină rolul mitic și eroic al evenimentului de la 21 iulie 1969. A continuat vorbind despre setea de cucerire și de explorare perpetuă a speciei umane, cu un paradox: au plecat pe lună cu posibilități tehnice extrem de limitate, iar „Noi nici azi nu avem posibilități ideale tehnice ca să mergem pe lună”. Si a mai spus ceva: că media de vârstă a celor implicați în proiectul Apollo 11 a fost sub 30 de ani, deci erau foarte tineri și curajoși. Cum spunea că a fost în vizită la baza de la Houston și l-au emoționat până și urmele arsurilor de țigară de pe mochetă, lăsate de echipa de la sol, care a coordonat ceea ce el consideră cea mai eroică aventură umană. A răspuns și unui sceptic care a întrebat ce vânt bătea pe Lună de flutura steagul Americii, căci pe Lună nu sunt vânturi. „Era curentul generat de aerul emis de nava spațială”, a explicat calm fizicianul Claudiu Tănăselia. Lansarea cărții s-a încheiat în pavilion după o oră. Urmau și alte evenimente. Dar publicul a însoțit amfitrionii la standul editurii ca să continue discuțiile.
