Toamna se numără bobocii… sau, mai nou, piesele de teatru
Clujul zumzăie de activități culturale, printre care și teatrul de club, care a început în forță în această toamnă cu piesa ”3 în dormitor”, scrisă de Radu Țuculescu și regizată de Sorin Misirianțu și Adrian Balint.
În subsolul clubului Diesel, lumea s-a adunat, a comandat, și a așteptat încântată premiera piesei care i-a avut în centrul atenției pe Claudiu Mureșan, Alexandru Ciobanu și Bianca Temneanu. Acest spectacol de teatru, creat de scriitorul clujean Radu Țuculescu a apărut și la Roma în cadrul unui volum cu trei comedii, intitulat ”Bravul nostru Micșa (Bravo Michele)”, la editura Aracne în traducerea Gabrielei Lungu.
Personajele, deși la început prea agitate, prea stridente, au țipat prea mult, au reușit încet, dar sigur să se contureze după imaginea creată de scriitor și să capete acel ”je ne sais quoi” dăruit de curajul și naturalețea actorilor, dar și de ochiul critic a celor doi regizori. Așadar, avem doi bărbați și o femeie într-un dormitor, dar nu e cazul să tragem concluzii pripite. Rezultatul acestei ”întâlniri” între doi îndrăgostiți și un hoț este unul plin de umor, care a ținut publicul în priză puțin mai bine de o oră.
Alexandru Ciobanu, cunoscut mai mult ca Sașa, intră perfect în pielea hoțului, având o atitudine relaxată ajungând până la doza perfectă de nebunie, gesturi naturale, ironie subtilă, frumoasă, pentru bunul gust al iubitorilor de lucruri fine. De asemenea, micile monologuri pe care le poartă în rusă, îi dau un plus de savoare personajului, oferindu-i individualitate.
Bianca Temneanu îmbrățișează perfect rolul femeii isterice, care exagerează orice situație, ducându-se spre limita penibilului, făcând o echipă foarte bună cu Claudiu Mureșan, al cărui personaj se completează perfect cu cel al Biancăi. El este bărbatul calm, care încearcă să păstreze o atitudine echilibrată, să ajungă la un consens cu hoțul care îi șantajează. Ținând cont însă că personajul creat de Radu Țuculescu este un cocoșat, ar fi fost nevoie – poate – ca acest defect să fie mai accentuat, deoarece, pentru cei care nu ai citit textul, glumele (de altfel foarte bune) care au ca subiect central cocoașa, nu au fost gustate așa cum ar fi trebuit.
Însă, în final, cei trei actori care, deși la vârste destul de fragede, pot fi considerați veterani ai teatrului de club care este în plină ascensiune în Cluj-Napoca. Este de admirat trecerea atât de ușoară pe care o fac actorii, de altfel, amatori, de la o atitudine la alta, de la o stare la alta, reușind astfel ca în scena în care rolurile se inversează, iar victimele devin agresori, să se creeze o situație comică prin simpla ei naturalețe.
În final, cei trei se împacă, iar hoțul se hotărăște să intre în politică. Fiindcă, ce mai contează? Unul în plus sau în minus, tot acolo e. Dar, se spune că nu e bine să judeci o piesă după prima reprezentație, însă, în cazul acesta concluzia este una foarte simplă: merită să fie văzută, mai ales datorită faptului că piesa, actorii și regizorii au făcut în acest caz o rețetă extrem de delicioasă.
