Dacă relativ recent a făcut o oarecare vâlvă anumite jocuri folosite în mediul electronic care ar afecta gândirea şi conduita celor tineri, trebuie să recunoaştem că aceste preocupări şi îngrijorări nu sunt de dată recentă.
Iată, în materialul următor, ales din presa clujeană interbelică, apărut în vara anului 1926, cum anumite comportamente ale tinerilor ridicau numeroase suspiciuni celor din jur.
„Ocupaţiile tinerilor din ziua de azi sunt de multe feluri. În centru, tinerii ies la plimbare, fac curte, joacă table, fac chefuri şi dacă a ajuns vorba până aici, câte alte distracţii nu se mai găsesc pentru ei?
La periferie, muncesc, se înjură şi de multe ori se spintecă cu pumnalele ca sălbatici şi se iau la păruială pentru câte un flecuşteţ de rochia pestriţă.
Tinerii de la periferia oraşului nostru, partea dinspre Dâmbul rotund (Kerekdomb), se ocupau însă de un timp încoace cu altceva, ce nu prea înţelegeau bătrânii lor părinţi.
Ocupaţia lor de predilecţie era hipnotismul. Grupuri, grupuri răzleţe, speriau paserile din cuiburi cu chiotul lor, în amurgurile lungi şi tăcute.
Ucenici, calfe, muncitori, meseriaşi de toate soiurile, obosiţi de lucrul de peste zi, se adunau la marginea unui deal şi şopoteau până târziu în noapte despre lucruri, pe care nu le destăinuiau numai celor mai de încredere prieteni.
Părinţii lor nu rareori dădeau din cap şi-i întrebau:
- Ce puneţi voi la cale acolo copii?
Ei plini de mândrie de descoperirile ce le făceau în fiecare zi răspundeau peste umăr: hipnotism.
Azi aşa, mâine la fel, până ce li s-a tăiat pofta de hipnotizat.
Un flăcău şi o fată aleargă pe dealuri
Dar aceşti tineri nu s-au mulţumit numai cu atâta. Cu ajutorul hipnotismului au început să facă tâlhării, să strice căsătorii, să-şi răzbune pe oameni nevinovaţi, să facă omoruri şi alte multe crime de acest soi.
Erau organizaţi în timpul din urmă într-o adevărată bandă de răufăcători, de bandiţi periculoşi.
Ei lucrau cu multă iscusinţă şi oricâte cercetări minuţioase s-ar fi făcut nu s-ar fi putut descoperi, dacă întâmplarea de mai jos nu venea să pună capăt acestei penibile stări de lucruri.
De câteva seri, flăcăul Ioan Rus şi Ileana Mariaş, tineri care se iubeau şi voiau să se căsătorească încă în luna aceasta, îşi pierdură minţile formal. La o anumită oră alergau amândoi pe dealuri, în jos şi-n sus, ca nebuni, fără să-şi dea seama despre ceea ce fac. Erau palizi ca moartea, cu ochii îngheţaţi în orbite, nu-şi spuneau nimic, nu-şi făceau nici un semn, ci apucau razna câmpurile şi pas de-i mai ajunge.
Încercat-au babele meştere să le facă leacuri şi mesleacuri, să le descânte, datu-le-au tot felul de bosgoane, dar nici un rezultat.
Oamenii mai bătrâni, simplii şi superstiţioşi şopteau în urma lor scuipându-şi în sân şi făcându-şi cruce: <<Aştia îs cu dracu. Pfui, ducă-se pe pustii, ăştia-s fermecaţi, le-o luat Dumnezeu minţile>>.
Un agent de asigurări şi un glonţ de armă
În partea aceea a oraşului locuieşte şi un agent al unei case de asigurări din Cluj. Îngrijoraţi, părinţi ai fetei şi ai băiatului i-au spus şi lui despre întâmplare, şi ca unui om cuminte, i-au cerut sfatul. <<Bine, le-a răspuns agentul, vreau să-i urmăresc şi eu. Chemaţi-mă şi pe mine când vedeţi că le vine rău şi vom merge cu toţii după ei să vedem ce ispravă vom face>>.
Şi s-au pus bătrânii la treabă. Într-o seară, iacă vine flăcăul, îşi sărută logodnica, mai vorbesc ce vorbesc împreună şi la un moment dat, ca de obicei, li se face rău, se scoală de la masă, ies din casă şi în pas alergător se îndreaptă spre dealul din apropiere.
Agentul care era încunoştinţat, sărise la timp şi împreună cu părinţii fetei, ţinând în mână un revolver încărcat, pentru orice eventualitate, se luară după ei.
Se adună multă lume în jurul lor şi toţi o apucară la goană.
Trecând prin dreptul casei lucrătorului George Pop, acesta îi întrebă ce s-a întâmplat şi unde aleargă? Văzând că nu se opreşte nimeni să-i satisfacă curiozitatea, prinse pe agent de mână şi-l rugă să-i destăinuiască ce se petrece în jurul casei lui.
Atunci revolverul agentului s-a descărcat şi a izbit pe bietul Pop drept în piept, perforându-i un plămân. Urmărirea celor doi a încetat din cauza acestei nenorociri.
George Pop a fost transportat la Salvare unde i s-a pansat rana, iar agentul casei de asigurare s-a predat benevol poliţiei, spunând totodată şi faptele misterioase ce se petrec la periferia oraşului.
Întrebat fiind dacă ar putea da oarecari relaţii referitor la aceşti tineri, a declarat că el îşi explică acest fenomen pe bază de hipnotism şi că sigur din ură, îşi răzbună cineva pe ei, chinuindu-i în modul acesta brutal.
Descoperiri senzaţionale
Bazat pe aceste date d. Drăghici a început cercetările. În cursul zilei de ieri au fost interogaţi toţi martorii, în prezenţa unei comisii de hipnotizori şi medici. Unii au făcut declaraţii importante, dar câţiva n-au vrut să declare nimic.
Comisia de specialişti crede că puterea de autosugestie a lor e mai mare e mai mare decât a hipnotizorilor.
Flăcăul Ion Rus, constatându-se că e un bun mediu, a fost hipnotizat cu uşurinţă de către d. dr. Keiş şi în stare de inconştienţă a răspuns la toate întrebările.
- În zece iunie unde ai fost?
- M-am vârât sub o locomotivă care se afla în gară şi am stat sub ea două minute. Atunci mi s-a poruncit să ies de acolo şi să merg în parcul oraşului ca să mă scald în lac şi să fug după lebede.
- Ai făcut toate acestea?
- După aceia unde ai plecat?
- Am fost acasă de mi-am schimbat veştmintele cu altele uscate.
Un martor aflător la poliţie a confirmat că în seara zilei de 10 iunie Ion Rus a venit acasă cu veştmintele ude, fără să-şi poată da seama cum şi unde s-a udat.
Cutia cu scrisori şi creanga din pădure
- De câteva zile am primit ordin să merg în pădure sa caut o cutie de scrisori şi să o arunc în Someş. Dacă ar fi vrut cineva să mă însoţească, mi s-a spus să-l sugrum oricine ar fi. Dar, nu m-a însoţit nimeni. În pădure n-am găsit decât cutia goală, scrisorile nu mai erau acolo. A doua zi am fost trimis ca să caut o creangă de copac unde va trebui să mă spânzur în curând.
- Ai căpătat ordin să te spânzuri?
- Încă nu.
- Cine te-a trimis în pădure, răspunde?!
- ?
Domnul Drăghici a luat măsuri ca să fie trimişi doi agenţi la locul indicat şi să caute cutia. Aceasta a fost aflată sub o tufă. În ea s-a găsit cenuşă. Probabil a dat cineva foc scrisorilor.
O scrisoare anonimă
Într-o zi Ileana Mariaş a primit o scrisoare anonimă, prin care i se aducea la cunoştinţă că în seara aceea logodnicul ei, fix la orele 9, are să se urce deasupra unui vagon, apoi se va scoborî şi va veni din nou la ea. Aici va începe să miaune ca o pisică. Totul s-a întâmplat exact la acelaşi timp.
A doua zi a citit şi Ion Rus scrisoarea. Fiind din nou hipnotizat şi întrebat dacă îşi mai aminteşte de conţinutul ei, a spus conţinutul din cuvânt în cuvânt, uimind asistenţa. Scrisul din această scrisoare seamănă perfect cu scrisul celuilalt curtizan al Ilenei Mariaş, care trăieşte în Turda.
Declaraţiile martorilor
Domnii Iuliu Kis şi Adalbert Mariaş declară următoarele: Am văzut pe Ion Rus în mai multe seri când i se făcea rău. Când auzea lătrând un câine, când auzea cucurigând cocoşul, când zărea o lumină ori un chibrit aprins, totdeauna începea să strige: <<mă cheamă prietenii, mă cheamă, mă cheamă>>, şi apoi o lua la fugă înspre pădure. În zadar l-am urmărit, niciodată nu am putut da de urmele lui.
Cercetările continuă
Au fost aduşi la poliţie noi martori. Atât curtezanul fetei, care se afla în Turda cât şi ceilalţi vreo cincisprezece calfe şi ucenici, care se ocupau cu hipnotismul la periferia oraşului, au dispărut fără urme. Se crede totuşi că vor putea fi prinşi fără multă greutate. Unii martori au făcut declaraţii şi în altă privinţă. Din aceste declaraţii se deduce că poliţia este pe urmele vestitei bande de hoţi care au săvârşit cu ajutorul hipnotismului nenumărate furturi şi omoruri şi au necinstit o mulţime de fete.
În interesul cercetărilor alte nume nu putem da deocamdată.
În curând vom fi în măsură să cunoaştem toate mijloacele de luptă, modul de organizare a acestei bande, precum şi crimele săvârşite până în prezent”, scrie „Biruinţa” din 1926.
