Regizorul clujean Tudor Giurgiu a scris un omagiu superb la moartea marii actriței Valeria Seciu, una din actrițele preferate ale acestuia, pe care a și distribuit-o în lungmetrajul său, „Despre oameni și melci”, care a deschis una din edițiile Festivalului de Film Transilvania, festival fondat de el în 2022 la Cluj-Napoca.
”Când aveam 14 ani, am rãcit cobzã rãu de tot fix în seara când se juca la Cluj “Cerul înstelat deasupra noastrã”, cu Valeria Seciu si Stefan Iordache. Aveam bilet dar nu m-am putut duce. M-am suit pe pereti. Ar fi fost prima oarã când as fi vãzut-o live pe actrita pe care o iubeam. Fan declarat si asumat. Anii au trecut, am ajuns la facultate la Bucuresti, Teatrul Mic era “the place to be”, n-am ratat niciun spectacol semnat Cãtãlina Buzoianu, în care apãrea Valeria Seciu. Am vãzut-o si în Pelicanul de Strindberg, în catacombele Sãlii Dalles, spectacol rãvãsitor, care mi-a rãmas pânã azi în memorie. Apoi în Top Dogs la “La scena”, unde era adorabilã. Când mi-am fãcut distributia la Despre oameni şi melci, n-am ezitat vreo clipã în a o suna si a-i propune un rol secundar (sotia directorului fabricii, jucat de Dorel Visan). Voiam sã ne cunoastem mai bine, sã încerc sã îi descifrez misterul, sã fiu mai aproape de femeia si artistul care mã tulbura la orice rostire sau privire. Si n-am fost singurul…Era stresatã pe platou, nu mai fãcea regulat film de multã vreme, dar lucrase totusi cu Puiu recent, era în formã. A fost minunatã desi am obosit-o cu multele duble fãcute. În pauza de masã, am mâncat împreunã într-un cort improvizat (eram într-o parcare printre blocuri, cãldurã insuportabilã) si apoi am condus-o spre apartamentul unde filmam. Am sesizat cã pe drum mã scana cu privirea, de sus pânã jos. La intrarea în bloc mi-a spus, hodoronc-tronc, cã am niste degete foarte frumoase la picioare. A rãmas, pânã azi, unul din cele mai trãznite complimente pe care le-am primit. Rãmas bun!”, a scris Giurgiu pe contul său de facebook unde a postat și o serie de fotografii cu marea actriță.
