Foaierul de la rangul II al Teatrului Național se dovedește de fiecare dată un loc de prim rang pentru întâlnirile de la matineu de discuții și întâlniri deschise cu publicul. Formula aleasă pentru ediția aceasta a festivalului este cea a spectacolelor în dialog.
Ceea ce se joacă seara este disecat dimineața, piesa prezentată în seara precedentă devine pretextul unui nou spectacol, cel al analizei, al dezbrăcării de convenții, al luminării sale cu aprecieri, al dezvăluirilor, al receptării publice.
Joi dimineața, întâlnirea l-a avut amfitrion pe Ioan Bogdan Lefter, profesor universitar bucureștean și critic literar de primă mână, mentor al generației optzeciste. Stefana Pop-Curșeu l-a numit în prezentare un mare prieten al Teatrului Național Cluj, ceea ce fără îndoială a dovedit prin intervenția sa că este. Dar a dovedit mai mult, că este un consumator de teatru avid, la zi cu tot ceea ce este important pe piața autohtonă de teatru. Dispus să își pună la bătaie enorma înzestrare intelectuală în analiza pertinentă a dramaturgiei și a modului în care ea este transpusă scenic. Primul spectacol supus dialogului a fost „Cântece de speriat frica” după idei din texte de Herta Muller și au fost prezente cea care a realizat spectacolul-concert Ada-Milea (foto), și scenografa Alexandra Mureșan, artist plastic venit din lumea ceramicii, a sticlei, „a artelor focului” cum a spus IBL (Ioan Bogdan Lefter). Ada Milea a fost descrisă ca actriță, cântăreață, compozitoare, iar acum regizor, un artist care a fost decriptat că mizează pe „ingenuitatea jucată” „cu subtilitate”, iar rezultatul estetic este unul foarte sofisticat.
Spectacolul „Cântece de speriat frica” pornește de la biografia și textele Hertei Muller, scriitoare de expresie română și germană, născută în România și trăitoare în Germania, laureată a Premiului Nobel. Este urmărită fin o poveste de viață ca în Estul sălbatic, filonazismul părinților șvabi, deportările, o copilărie austeră, tinerețea otrăvită de urmărirea Securității, emigrarea. Ada Milea a mărturisit că a colaborat foarte bine cu Herta Muller pentru acest spectacol care a înțeles că textele ei trebuie topite și alchimizate astfel încât ideea și mesajul lor să rămână și să vadă luminile rampei după ce au văzut lumina tiparului. De altfel Ștefana Pop-Curșeu a asigurat publicul că „Herta Muller vă salută și vă îmbrățișează. Îi pare rău că nu poate fi în sală și speră ca spectacolul să aibă viață lungă”.
Al doilea spectacol supus dialogului a fost „Am bombardat New Haven” de Joseph Heller în regia lui László Bocsárdi. Echipa prezentă a fost mai numeroasă, o parte bună a distribuției fiind alături de regizor în sala improvizată, Cosmin Stănilă, Sânziana Tarța, Matei Rotaru, Ionuț Caras. Este un spectacol în care regizorul și protagoniștii au măturisit că au lucrat sub presiunea actualității războaielor care se desfășară acum. László Bocsárdi crede că războiul influențează scrisul, că nu s-a mai scris la fel nici după Auschwitz, nici după Vietnam și că „nu se poate să facem teatru la fel după tot ce s-a întâmplat”. Sub aceste imperative actorii au mărturisit că lucrul la acest spectacol a fost „o bucurie chinuitoate” (Matei Rotaru), ca au simțit apăsarea realității, chiar dacă ceea ce prezintă pe scenă este rafinat și multistratificat că au realizat un spectacol în care „niciun pas, niciun gest, nicio pauză nu sunt întâmplătoare, iar asta e greu” (László Bocsárdi).
imediat în continuare s-au desfășurat două lansări de carte: Patru piese de teatru de Alexandra Felseghi și antologia New Romanian Drama, coordonată de și Sasho Ognenovsk. Lansarea s-a bucurat de dialogul cu autoarea-dramaturg Alexandra Felseghi, cu criticul Oana Cristea-Grigorescu și cu omul de teatru și antologatorul Sasho Ognenovsk. Oana Cristea-Grigorescu a subliniat că avem în Alexandra Felseghi un dramaturg care scrie cu simțul scenei, care are în acest moment o piesă, Nu mai ține linia ocupată, care este de bază în repertoriul teatrului clujean. De altfel toate cele patru piese din volumul prezentat se joacă. De altfel Alexandra Felseghi este prezentă cu un text și în antologia New Romanian Drama, o antologie apărută în urmă cu două săptămâni, care a fost prezentată în premieră absolute la Cluj, dar care va circula la festivaluri de teatru, la colocvii, la conferințe, către publicul interesat de noul teatru românesc.
