TUDOR CHIRILĂ trage un SEMNAL DE ALARMĂ: „e important să nu uităm ce a însemnat Rusia de-a lungul timpului și ce a însemnat ea pentru România„

Actualitate Carte Special

Actorul și muzicianul Tudor Chirilă face o radiografie a Rusiei printr-o serie de recomandări de carte de autori ruși dar trage și un semnal de alarmă despre ambițiile imperiale ale Rusiei lui Putin. Recomandările de carte sunt excelente.

”Anna Politkovskaia a fost omorâtă în fața scării blocului ei de ziua lui Vladimir Putin. Coincidență? Foarte posibil. Doar că Anna Politkovskaia a scris o carte care se numește „Rusia lui Putin” și pe care ar trebui s-o citească toți cei care vor să înțeleagă cum funcționează filosofia acestui dictator care pozează în țar. O Rusie a oligarhilor, o Rusie care aprinde și întreține conflicte interetnice în fostele republici sovietice și care joacă mereu cartea amenințării occidentale ca să stimuleze filonul patriotic al cetățenilor ei și în același timp să le deturneze atenția de la adevăratele lor probleme și ale „patriei” confiscate de Putin și o șleahtă de oligarhi. O frică mai mare o șterge pe una mai mică, nu-i așa? Apoi mai trebuie citită, că tot a fost ziua lecturii, Svetlana Alekseevici cu ale sale “Vremuri second hand” o carte premiată cu Nobel, radiografie dureroasă a destinelor individuale în raport cu destrămarea Uniunii Sovietice, epoca Elțîn sau lovitura de stat eșuată de la începutul anilor ’90 care ar fi trebuit să readucă comunismul la putere și, implicit, să refacă URSS, nostalgia războiului care a transformat Rusia în „salvatorul Europei”. O carte documentar care acordă în mod egal cuvântul nostalgicilor și revoltaților. Pentru cei care adoră să se lase pradă manipulării digitale practicate de ruși nu strică de loc să încerce memoriile doamnei Annie Bentoiu, “Timpul ce ni s-a dat” o carte care, după părerea mea, ar trebui predată în licee, o frescă a societății românești acoperind de la perioada interbelică până la anii în care s-a instaurat dictatura comunistă a lui Ceaușescu, trecând prin perioada sovietizării României. E o carte a cărei amintire încă îmi dă fiori și asta pentru că o minte lucidă și liberă va reuși să găsească bucurie în cele mai dezumanizante timpuri. Există și alternativa Aniței Nandriș Cudla cu ale ei „Amintiri din viață” cartea unei țărănci bucovinene deportată în Siberia lui Stalin împreună cu cei trei copii ai ei, deposedată de tot ce reușise să agonisească până atunci. Ar mai fi de citit „Imago” a Liudmilei Ulițkaia o carte imensă din care îți poți face idee ce au însemnat Stalin și Hrusciov și cum au fost distruse viețile sutelor de mii de oameni peste care s-a construit viitorul luminos al comunismului. Cartea asta mai propune o dilemă îngrozitoare: cum poți să răspunzi nevoilor tale morale când ele intră în coliziune frontală cu instinctul de supraviețuire? Ca o paranteză, este interesant cum propaganda rusească în România omite cu bună știință o literatură rusă care a expus ororile sovietizării Rusiei, reprimarea culacilor sau prigonirea chiaburilor și construcția noii revoluții culturale care trebuia să servească musai ideile socialismului triumfător. Într-o notă mai amuzantă – nu m-am surprins demult râzând în asemenea hal – dar în aceeași măsură dramatică, grotescă și absurdă este „Generation P” a lui Victor Pelevin o carte despre vremurile nebune (la propriu) post URSS, când a început să se formeze noua teorie economică care a născut și primii ei pui: oligarhii ruși. Recomand și „Mitraliera de lut” de la același autor. De la Evgheni Vodolazkin, citind „Soloviov și Larionov”, poți înțelege mai bine războiul civil și diferențele dintre armata roșie și cea albă. Victor Erofeev cu „Enciclopedia sufletului rus” și „Stalin cel bun” sapă adânc în ADN-ul unui popor pe care nu suntem în stare să-l înțelegem și tindem să-l demonizăm din superficialitate. De dată mai recentă, aș paria pe cartea formidabilă a Guzelei Iahina, „Zuleima deschide ochii”. Dușmanii poporului, culacii și chiaburii sunt aici personajul colectiv care susține povestea de dragoste între un comandant de lagăr și o țărancă tătăroaică deportată, prea mică, aparent, ca să înțeleagă mișcarea în al cărei vârtej a căzut. Adevărată literatură de gulag. O țară care a dus la rang de artă reeducarea individului în spiritul noii ordini socialiste chiar dacă asta înseamnă că milioane de oameni nu au apucat să trăiască în lumea pregătită pentru ei. Nici nu se dorea asta. Zilele astea Rusia (a se citi Putin) face ce știe mai bine, din păcate. Dezinformează, manipulează și încearcă să impună o agendă expansionistă. O țară în care sunt regiuni de zeci de ori mai întinse și mai sărace decât România, în care puterea e concentrată în mâinile unei clase privilegiate (vedem și la noi treaba asta de treizeci de ani și nu pare să fie prea bine) încearcă să ne explice cum Europa și America sunt de fapt dușmanii noștri. Cum Europa, de la care am primit miliarde (mai mult decât am contribuit), ne vrea răul. De aia e important să nu uităm ce a însemnat Rusia de-a lungul timpului și în particular ce a însemnat ea pentru România. Mogulilor români cu televiziunile lor de „știri” le-a surâs întotdeauna modelul rusesc, ăla care face afaceri cu banii oamenilor cinstiți (taxe) pe care îi deturnează către buzunarele lor așa cum cred ei de cuviință. Rusia lui Putin e un model perfect pentru moștenitorii partidului comunist român și al poliției politice care s-a numit simplu: securitate. Securiștii strigă „securiștii” în țara noastră, perdeaua de fum e întreținută permanent și slavă Domnului media clasică și cea digitală își fac treaba. În fața acestui asalt și cu un posibil război în Ucraina care ar aduce România (mult) mai aproape de influența rusească, nu ne rămâne decât lectura. Iar dacă vreți să începeți cu doar câteva pagini, citiți „Mantaua” lui Gogol cu al ei Akaki Akakievici Bașmacikin și veți înțelege momentul în care ne tot aflăm. Că adevărul este că țarul rus nu a dispărut niciodată cu adevărat din sufletul conducătorului sovietic. Sigur, există contra lectură, există variante, dar astea sunt recomandările mele, cele care m-au ajutat pe mine să-mi formez o idee despre lumea din jurul meu. E doar o recomandare, nu un îndemn.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *