Preotul și teologul Radu Preda, paroh la Munchen, Germania, dar în tinerețe discipol și apropiat al lui Petre Țuțea, la evocat emoționant pe Cioran, la aniversarea nașterii acestuia (8 aprilie 1911).
Radu Preda a publicat în anii 90, la editura Humanitas, Jurnal cu Petre Țuțea. Cum bine se cunoaște, Țuțea a fost un mare prieten al lui Cioran. Cei doi s-au cunoscut în perioada interbelică la București, la conferințele Asociației Criterion, care reunea simnpatizanți ai celor mai diverse curente culturale și ideologice si care a făcut o serie de faimoase conferințe intelectuale, de mare răsunet în epoca. S-a format ulterior ceea ce se numește în cultura română gruparea de la Criterion.
Țuțea cu Cioran și prietenia lor pete timpuri a devenit celebră după o serie de interviuri video realizate de filosoful Gabriel Liiceanu cu cei doi si difuzate de televiziunea română.
Discipil al lui Țuțea, Radu Preda l-a cunoscut și pe Cioran, la Paris. Iată frumoasa evocare a lui Radu Preda, un intelectual cu studii aprofundate în teologie la Heidelberg, Germania, fost apropiat al mitropolitului Clujului, Bartolomeu. Radu Preda a predat la Cluj si a fondat si condus un institut de studii ecumenice. A fost si director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoriei Exilului Românesc (IICMER) de unde a plecat ca preot parohia ortodoxa din Munchen.
”CIORAN
L-am cunoscut cu aproximativ doi ani înainte de declanșarea teribilei sale boli. Spre surprinderea mea, mă ruga să vorbim exclusiv românește, chiar dacă el mai strecura, din reflex, câte o expresie franțuzească. Am urcat în apartamentul din mansarda lui, în centrul Parisului, care mi s-a părut orice dar nu sărăcăcioasă. Austeră. La a doua întâlnire, am fost să mâncăm la un restaurant din apropiere.
– A fost fratele meu, Aurel, în vizită la mine. L-am dus să vadă, bien sûr, turnul Eiffel, când, la un moment dat, forfotă. Donc. Un tânăr tocmai dorea să se sinucidă, aruncându-se de la ultimul etaj. Era aproape de mine și l-am auzit spunând: „Viața nu are niciun rost. Am citit asta și la Cioran!” „Cioran sunt eu!”, m-am trezit spunând. Tânărul: păi să ne aruncăm împreună! Nu pot azi. Îl am în vizită pe fratele meu din România. A primit greu viza… În fața acestei banale fundamentări a refuzului unui gest extrem, a renunțat.
– Probabil că a făcut-o după aceea, de pe un pod peste Sena.
– Probabil…
– Și prietenul Dumneavoastră, Petre Țuțea, împins de durere, mi-a mărturisit că în toiul nopții i-a trecut prin gând să se arunce de la etajul opt.
– Cum așa?
– Eu, tânăr tembel, l-am întrebat: „Și de ce nu ai făcut-o, nea Petrache?”
– Nu am vrut să ai probleme cu Poliția, să dai declarații, să…
– Grozav! Înseamnă că Vă iubea, Radu!
După prânz, am mai stat pe bancă, în Jardin du Luxembourg, câteva ore. La ultima întâlnire – mă avertizaseră Monica Lovinescu și Virgil Ierunca -, când deja semnele bolii psihice se puteau deja vedea, nițel, mi-a dăruit, cu autograf, volumul lui retipărit anastatic, „Schimbarea la față a României”. Se vede că este fiu de preot, mi-am zis…
Dumnezeu să îl odihnească”, a evocat Radu Preda.
