Dan Sociu a fost în atenția mass-media pentru că a refuzat să primească premiul „Cartea de poezie a anului 2013” oferit de Institutul Cultural Român. Dacă ar fi acceptat acest premiu, evenimentul ar fi fost puţin reflectat în spaţiul public. E normal, e anormal, nu avem puterea să judecăm noi aceste lucruri. Putem, în schimb, să afirmăm că Dan este unul din cei mai importanţi poeţi tineri pe care îi are România. Sunt fascinat de acest poet pentru felul cum poate să surprindă realitatea sordidă a unei Românii postdecembriste în derivă. Este autentic, expresiv şi plin de forţă.
Ceea ce se mai poate remarca la Dan Sociu este faptul că nu se repetă. De obicei, poeţii tineri se lansează puternic prin volumul de debut, după care, prin următoarele cărţi, se dedau manierismului. Aici nu este cazul. Fiecare volum publicat are prospeţimea necesară.
Chiar dacă a refuzat acel premiu, de acum încolo Dan Sociu va primi numeroase premii, unele în alte spaţii şi lumi, din partea Institutului Cultural Universal al Poeziei din Rai. Dar până atunci, el scrie, refuză şi protestează în România.
Selecţie poeme şi text de prezentare de Vasile George Dâncu
Cam cu o oră înainte să mă trezesc
intru în bucătărie și fac cafea pentru toți
și nu mi-e nici mie așa de ușor
cu o copilărie săracă în spate, într-un orășel din Moldova
și o vulpiță vicioasă încearcă să mă muște de mînă.
Am citit pe net despre ea: înseamnă dragoste neîmpărtășită și nebunie.
Pe fereastra bucătăriei se vede întotdeauna aeroportul
din puțul de ciment dintre blocuri, unde miroase a ciorbă de zarzavaturi
și excremente de animale care agonizează pe sticle sparte
se ridică mereu spre cer avioane grele de apă. Dar nu ne mai păcălim
am pornit și ieri spre aeroport și alaltăieri, toată primăvara de fapt
și am întârziat. Sufletele noastre au nimerit din prima zi și acum se plimbă
pe alei însorite, printre mii de fețe noi sau discută cîntat și dulce cu o fetiță, Cățelușa.
Celelalte componente ale noastre, cele obscure, s-au întors acasă învinse
cu autobuzul prin ploaie, lîngă aceeași pereche de nemți înghețați.
Ce frumoasă și ce departe e ziua de ieri, ce reale sunt aceste cereale.
(din volumul Vino cu mine știu exact unde mergem de Dan Sociu, București, Editura Tracus Arte, 2013)
