Markos Tunde, proprietara Insomnia Cafe, despre moartea fostului soț, artistul Lörincz Gyula: Rămâi veșnic în sufletele noastre

Categorii: Actualitate

Clujul Cultural a informat ieri că graficianul Lörincz Gyula și-a pierdut viața într-un stop cardiac pe plaja de la Vama Veche, duminică, la doar 55 de ani.

graficianul Lörincz Gyula

Fosta soție al artistului, Márkos Tünde (foto), la rândul ei artist vizual, si proprietară a Insomnia Cafe, co-fondată cu Lörincz Gyula, a scris emoționant pe Facebook la dispariția neașteptată a fostului soț.

Nu ai cum să nu fii trist când afli că un om care și-a lăsat amprenta în viața ta  și în comunitate, a plecat brusc și fără nicio explicație dintre noi. Lörincz Gyula a fost un om, la fel ca mulți dintre noi, având calități și defecte.  A iubit arta și frumosul și a lăsat bucăți din sufletul său în fiecare proiect. A fost cofondatorul Galeriei KI și a Revistei Foto&Model. A fost, de asemenea, cofondator al Galeriei Șoimii Patriei, a Asociației Profotografia și Origo și a Festivalului de Artă contemporană Mimesis. 

De asemenea, a fost partenerul meu când s-a născut ideea Insomniei,(practic el dorea „crâșmă”eu nu) care acum e casa sufletului multor oameni din Cluj și nu numai. Partener la L’Autrê Café, ce am reabilitat împreună dintr-o casă veche lăsat în prăpastie (datorită pandemiei am renunțat la ea). Am fost studenți  împreună, la Academia de Arte Ioan Andreescu, tu la „elita” grafician, eu „numai” la foto, prima mare iubire, primul soț, primul divorț, primul partener de afaceri..  Timp de 30 de ani eram cumva împreună. Te am susținut la proiectele tale individuale artistice, tu la fel pe mine. Și dacă era vorba de arta , ne-am criticat reciproc mai dur, ce n-a permis altu, cu noi niciodată. 

Ne-am iubit, ne-am urât, ne înțelegeam în multe proiecte și ne războiam în multe. Aveam amândoi oportunități în altă țară. Dar aveam vise în țara noastră natală. Și am rămas. Doream și credeam că cu talentul și forța interioară ajungi să creezi o viață mai bună, decât ce aveam noi la dictatură. Trăiam zilele cu multă pasiune și intensitate, cu toate bune și rele. Un lucru e cert, am făcut o mică „istorie” împreună. În ultimii trei ani ne-am despărțit. La toate….. Ne-am liniștit. Vorbeam rar, lucruri comune și simple. Dar îmi erai drag și știu că și eu îți eram dragă ție. Iubeai marea, Poseidon te-a chemat, drum bun artistul meu… Condoleanțe sincere familiei tale frumoase. Rămâi veșnic în sufletele noastre„.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.