Muzeul de Artă Cluj-Napoca organizează, în perioada 24 iulie – 9 august 2026, o expoziție cu lucrări din patrimoniul muzeului, intitulată„Între memoria atelierului și cea a regimului”.
Istoria artei clujene din perioada comunistă nu poate fi înțeleasă prin opoziția reductivă dintre conformism și rezistență. Între adeziunea la discursul oficial și contestarea lui deschisă s-a desfășurat un spectru larg de poziționări, adaptări și negocieri, determinate atât de constrângerile politice ale epocii, cât și de aspirațiile profesionale și estetice ale artiștilor. De la această perspectivă pornește expoziția „Între memoria atelierului și cea a regimului”. Expoziția reunește lucrări din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca și documente provenite din arhiva fostei Securități, păstrate la CNSAS, propunând o lectură nuanțată a vieții artistice clujene din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Nu urmărește să ilustreze operele prin documente sau documentele prin opere, ci să pună în relație două categorii de surse istorice care păstrează forme diferite de memorie. Dacă patrimoniul muzeal conservă rezultatul creației artistice, arhiva surprinde contextul uman, social și instituțional în care aceasta a fost posibilă.
În centrul acestei reconstituiri se află artistul și profesorul Abodi Nagy Béla, una dintre personalitățile definitorii ale artei transilvănene din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Prin poziția sa în cadrul Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”, a Uniunii Artiștilor Plastici și a vieții culturale clujene, Abodi a devenit un punct de convergență al unei ample rețele de artiști, profesori, critici, muzeografi și oameni de cultură. Tocmai această poziție face ca documentele din dosarul acestuia, instrumentat de fosta Securitate, să constituie astăzi o sursă istorică privilegiată pentru reconstituirea mediului artistic al epocii.
Alături de lucrările lui Abodi Nagy Béla, expoziția reunește opere semnate de Andrásy Zoltán, Benczédi Sándor, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Emil Cornea, Darkó László, Erdős Tibor, Feier Petru, Feszt László, Fülöp Antal Andor, Virgil Fulicea, Kádár Tibor, Kós András, Kósa-Huba Ferenc, Kovács Zoltán, Romul Ladea, Miklóssy Gábor, Mohy Sándor, Nagy Anna, Nagy Imre, Papadopoulos Andonis, Lucia Piso-Ladea, Ioan Sima, Szervátiusz Jenő, Szolnay Sándor, Tóth László și Vetro Artur. Împreună, acestea ilustrează diversitatea unei comunități artistice care nu poate fi înțeleasă exclusiv prin raportare la constrângerile ideologice ale regimului. Citite critic, documentele din arhiva fostei Securități completează această imagine, făcând vizibile relațiile profesionale, mecanismele instituționale și strategiile prin care artiștii și-au construit parcursurile, au negociat exigențele oficiale și au păstrat, în limitele posibilului, autonomia gestului creator. Din această perspectivă, atelierul și dosarul devin două forme complementare de conservare a memoriei, care permit o înțelegere mai profundă a istoriei artei clujene din perioada comunistă.
