Vestitul echilibrist Stroschneider a fost prezent de multe ori la Cluj, uimind mulțimea cu exerciţiul său de măiestrie, mersul cu bicicleta pe o coardă amplasată, fie între doi stâlpi înalţi de 5 metri, fie între două clădiri.
Scenele cu mare impact emoţional şi căutarea „senzaţiilor tari” par a fi caracteristici cu care publicul primar se „hrăneşte”, fiind preocupat din cele mai vechi timpuri să asiste benevol la scene sau situaţii cel puţin riscante. Spectacolul circului îşi are originea în Roma antică, numele de „circ”, provenind din latină şi însemnănd „cerc” sau „inel”, dar violenţa din arena romană nu are nimic din caracteristicile circului de azi. Romanii au preluat întrecerile cu care de luptă de la greci, dau au extins violenţa abordării în arene din care răsunau strigătele împletite ale mulţimilor exaltate de spectacol, cu cel al urleletelor victimelor umane, al cailor sau altor animale exotice sacrificate pentru „deliciul” publicului. O dată cu prăbuşirea Imperiului Roman, aceste spectacole au dispărut şi ele.
Circul a supravieţuit însă în Europa îmbrăcând alte forme, îmbinând acrobaţia cu prezentarea unor personaje dintre cele mai bizare, pentru a stârni uimirea publicului. Trupele de saltimbanci ambulanţi poposeau în târguri, sate, oraşe sau hanuri, grajduri, dar şi la curţi domneşti unde ofereau spectacole care stârneau senzaţii aprinse. Pentru efortul lor, publicul îi răsplătea cu câte un bănuţ.
Text de Dr. Ancuța-Lăcrimioara Chiș. Mai multe pe subiect citiți pe www.clujuldealtadata.ro
