Cartea a fost doar punctul de plecare. Aproximativ 22-25 de persoane s-au întâlnit la Cărturești Hintz, în cadrul celei de-a treia ediții a Clubului de lectură civică, pentru o discuție despre volumul Identitatea virtuală, semnat de jurnalistul și scriitorul Mihnea Măruță (foto în cămașă albă) și lansată la Editura Humanitas. Cartea e teza de doctorat în filosofie a autorului, la UBB. Deși începutul a fost ușor rezervat, întâlnirea s-a transformat treptat într-un dialog despre identitate, tehnologie și felul în care aceasta influențează modul în care ne construim identitatea.
Clubul de lectură civică își propune să aducă oamenii împreună prin lectură și dialog, folosind cărțile drept punct de plecare pentru conversații despre teme de actualitate. Mihnea Măruță, alături de moderatoarea Mirela Trufan, a discutat despre volum și despre felul în care mediul online modelează identitatea fiecăruia dintre noi.
În jurul mesei, ținem o carte și punem întrebări
În jurul unei mese s-au adunat studenți, părinți, psihologi, IT-iști și librari. În mijloc se aflau câteva exemplare ale cărții și afișul evenimentului. Primele intervenții au fost rezervate, însă, pe măsură ce conversația a avansat, întrebările au început să circule firesc dintr-o parte în alta a mesei, iar exemplele personale au luat locul comentariilor despre carte.
Întâlnirea a debutat cu întrebarea „În ce măsură vi s-a părut dificil să urmăriți raționamentul?”. Răspunsurile au deschis o discuție despre procesul de scriere, iar Mihnea Măruță a mărturisit că „cel mai greu a fost să aleg esențialul dintr-o mare de zgomot”, provocarea fiind nu documentarea, ci alegerea ideilor care meritau să rămână.
Cum arăt eu în mințile celorlalți?
Exemplul concertelor a mutat conversația dinspre paginile cărții către experiențele celor prezenți. Întrebările despre autenticitate, validare și diferența dintre a trăi un moment și a-l transforma într-o postare au deschis una dintre cele mai animate părți ale serii.
În acest context, Mihnea Măruță a observat că „cu cât interacționez mai mult cu identitatea online, cu atât intră în concurență cu mine, cel real”. Din acel moment, discuția a revenit constant la aceeași idee: cât din imaginea pe care o proiectăm pentru ceilalți coincide cu cine suntem în realitate? Aceeași temă a reapărut și atunci când conversația s-a îndreptat spre copii și felul în care își construiesc identitatea. „Marea lor miză din clasele mici este cum arăt eu în mințile celorlalți”, a spus autorul. Afirmația a atras atenția celor prezenți și a devenit unul dintre reperele dialogului. Participanții au completat cu exemple din educație și psihologie, iar recomandarea „Ajutați copilul să se compare cu modele realiste” a deschis o nouă direcție de reflecție. Unul dintre cele mai intense momente ale întâlnirii a venit odată cu afirmația că „toți ne temem de moarte și, de aceea, sperăm că va rămâne o amintire a noastră în mințile celorlalți”. Pentru câteva clipe, participanții au rămas în tăcere. Apoi au început să apară reacții și opinii diferite, iar discuția a continuat din perspective variate.
În căutarea unui răspuns
Spre final, conversația s-a mutat firesc de la exemple către întrebările pe care fiecare și le poate adresa. Una dintre ele a rămas în centrul întâlnirii: „Care e visul meu concret pe care nu l-am preluat din rețea?” După aproape două ore de dialog, participanții au rămas să schimbe câteva vorbe cu autorul și să primească autografe pe exemplarele cărții.
Text și foto de Ana Pavlov, studentă, Comunicare, UBB
