Tiberiu Baciu este artistul care s-a reinventat, reușind să treacă peste pandemie și nenumăratele încercări ale acesteia, într-un Cluj în care condiția artistului este marcată de ”inima IT”, care pare să bată suficient de tare pentru a acoperi aproape toate colțișoarele orașului. Unii i s-au împotrivit, alții – așa cum e și cazul lui Tiberiu Baciu – și-au făcut un aliat din industria ce împinge în viitor atât orașul, cât și țara.
Pandemia a schimbat lumea și a influențat destine în toate aspectele vieții, iar în cazul lui Tiberiu Baciu, aceasta a fost catalizator pentru resurecția expresiilor artistice după 20 de ani de incandescență mută.
O discuție cu Tiberiu, sau Tibi – așa cum îi spun toți prietenii și cunoscuții, mocnește de reminiscențe ale unor rătăciri și căutări, ale unor drumuri dintre care unele s-au dovedit a fi înfundate și de unde a trebuit să iasă repede. Prin artă, toate acestea au căpătat sens, iar culoarea și simbolurile s-au adunat în colecția de lucrări care poartă numele de „Călărețul Albastru”.
Tiberiu Baciu expune creațiile sale începând de luni, 13 martie, ora 18:00, când are loc vernisajul la Centrul de Cultură Urbană Casino, din Cluj-Napoca. L-am provocat la un dialog sincer despre artă și condiția artistului introvert în anii post-pandemie.
”Anii de după terminarea studiilor au fost unii de rătăciri și căutări. Deși am creat și în acești ani, nu mi-am valorizat arta pentru că era doar o formă de exprimare și îmi părea că nu spune suficient sau că ceilalți nu o înțeleg; doar cei dragi au salvat câteva din lucrările mele. Drumul m-a ales pe mine, dar nu pentru o carieră convențională. Putem spune că în cei 20 de ani am înmagazinat o pleiadă de experiențe și trăiri, care au incubat în expresiile creative cărora le-am dat voce în anii de pandemie și post-pandemie”, explică Tiberiu Baciu traseul sinuos, de la tânăr absolvent, la creator de artă.
Anul 2021 a fost cel al revenirii ”acasă”, acel loc setat bine în sufletul lui de artist, dar pe care l-a părăsit fără să-l uite vreodată. Latența artistică a lăsat loc unei efervescențe în care culoarea și pensula au fost dirijorii unei orchestre care a pus pe un portativ simbolic o imagine a sufletului său.
”Anul 2021 este anul în care am revenit ”acasă” din multele mele pribegii, încărcat de experiențe și sentimente. Am simțit nevoia să mă descarc de această povară. Am început să îmi relatez viața pe pânză în roșu, alb și albastru. Nu am planificat nimic, doar am pictat ce am simțit. Lucrările pe care le-am realizat în perioada 2021-2022 constituie exteriorizări ale unei problematici intime, generatoare de tensiuni incurabile și sunt purtătoare ale propriilor obsesii, drame și neputințe desfășurate pe parcursul întregii existențe.
Este, dacă vreți, ceea ce se întâmplă cu cea mai mare parte a artiștilor, care acumulează emoții, idei, trăiri, cărora le dau o formă la momentul pe care îl consideră potrivit. Sau poate că „momentul” îi alege pe ei. Cred că nu sunt cu nimic diferit față de alți artiști din punct de vedere al modului în care se declanșează emoția creatoare – timing-ul este diferit, dar nu este diferit doar pentru mine, ci fiecare artist are momentul său „eureka”. Al meu a venit în 2021, la o vârstă la care mă consider copt.
Îmi place să cred că mă diferențiază stilul și expresia artistică, mai degrabă decât factorii care au declanșat creația”, spune Tiberiu Baciu.
Sigur, curioși să aflăm mai multe despre ceea ce urmează să expună, aflăm că este o serie de lucrări care prezintă evoluția personală în succesiunea cronologică a propriei existențe. Dincolo de subiectivism și specificitatea proprie, lucrările reprezintă un colaj de fragmente ce pot deveni revelatoare pentru existența altor indivizi, detaliile putând fi astfel recompuse în alte subiectivități și convertindu-se în generalizări.
”Cadrele pe care le redau pe pânză reflectă procesul de relaționare cu lumea în etape definite de experiențe, evenimente, situații, descriind un parcurs al stărilor de la extaz până la dramă, disperare, anxietate și resemnare. Cum spuneam, sunt stări cu care probabil foarte mulți oameni se confruntă, pe care fiecare le depășește prin propriile resorturi. Pentru mine, principalul resort, principalul mecanism prin care fac față, este arta.
M-aș plasa într-o zonă artistică ce încearcă să transmită mesaje de conștientizare a complexității relațiilor interumane și al realităților sociale contrastante. Pentru mine societatea actuală este o provocare, la fel cum este pentru mulți creatori și numai, chiar și pentru oameni care se confruntă zi de zi cu challenge-urile cotidiene. Îi fac față prin artă, prin simbolurile pe care le utilizez pentru a exprima frământările prin care trec în fiecare zi”, spune Tiberiu încercând să explice cumva lumea artistică pe care o reprezintă.
