Lansarea albumului-carte „Castelul Banffy de la Bonțida în perioada regimului comunist din România” al istoricului de artă Ioanei Rus-Cacovean, de joi, de la ora 18.00, a adus la frumosul sediu al Casei Libertății Religioase (este a treia cea mai veche casă din Cluj, situată pe b-dul 21 Decembrie) un public numeros și divers, pasionat de castelologie, istoria artei, aristocrație, arhitectură, localnici, preoți.
Întâlnirea a fost o lansare – masă rotundă în organizarea Fundației Transilvania Trust condusă de Csilla Hegedus, politician UDMR, fost ministru al culturii, și „custode” al Castelului Banffy de la Bonțida. La prezidiu au luat loc istoricul de artă Ioana Rus-Cacovean, autoarea cărții, arhitectul Virgil Pop, secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Transilvania Vest, precum și Zsolt Fazekas, pastor al Bisericii Reformate din Bonțida în perioada 1991-1996.
Castelul de la Bonțida în perioada comunistă a trecut prin transfomări dramatice, umilitoare, calitatea sa de monument de artă și arhitectură a fost anulată, frumusețea sa sfidată, a fost sediu de CAP (Cooperativă Agricolă de Producție) SMAT (Stațiune de Mecanizare a Agriculturii și Tractoare). Aici s-au amenajat o ciupercărie – în grajd, o stație de îmbuteliere a berii – în fosta capelă și o crescătorie de iepuri – în fosta bucătărie. Practic castelul a ajuns la un moment dat în scriptele Ministerului Agriculturii.
La inițiativa istoricilor de artă care încercau să îl salveze și să îl scoată de sub infamantul patronaj, el a fost oferit pe rând Universității „Babeș-Bolyai” sau Fabricii „Janos Herbak” (viitoarea Clujana) care să amenajeze acolo un cămin de vacanță, de odihnă, dar niciuna din aceste instituții nu s-a arătat interesată de el. Agricultorii instalați pe domeniul castelului l-au adaptat după cerințele muncii lor, au folosit lemnul parcului la focul din bucătărie, și tacit au permis accesul sătenilor să își ia piatră și ce le mai trebuie lor de pe domeniul contelui. Nu se poate spune, cred specialiștii, că a fost o furie a oamenilor pe nobilul de la Bonțida și pe averea sa, a fost o tragică și lungă devalizare, sub ochii închiși cu parșivenie ai autorităților.
Ce spune pastorul din Bonțida
Pastorul Zsolt Fazekas, paroh reformat în Bonțida la acea vreme, își amintește că în anii 90 l-a vizitat pe primar să îl întrebe de soarta castelului, pentru că el vedea cum oamenii cară piatră de acolo, ba mai mult se oploșiseră în sălile părăsite după 90 și niște necăjiți amnistiați de la închisoarea Gherla. Primarul i-a primit și omenit ardelenește, dar despre castel a refuzat să discute, doar că oaspeții vedeau că edilul avea mobilă de la castel luată probabil cu mult timp în urmă. Un localnic le-a povestit celor prezenți de cele două mori ale domeniului construite pe canalul de aducțiune, de un pod venețian și de grădina cu sparanghel, ceea ce azi nici un document nu relevă. Asta a dus la concluzia că probabil, în acest moment, studiile de istorie orală ar mai putea ajuta la reconstituirea a ceea ce a fost la Bonțida. Și totuși în comunism a existat un unic interes pentru Versailles-ul Transilvaniei. Cel al cinematografiei. Aici s-au filmat scene din „Pădurea Spânzuraților” (film premiat la Cannes) pentru care echipa filmului condusă de regizorul Liviu Ciulei a cerut aprobări de la direcția de patrimoniu din acea vreme, și s-a mai filmat și „Emisia continuă” în 1984, dar de această ultimă dată filmările au fost făcute fără aprobări de la Patrimoniu, iar scenele de război au afectat și ele grav monumentul (s-au spart ferestrele care mai existau, s-au tras gloanțe în pereți, au căzut țigle. După dezmembrarea echipei de filmare nu s-a remediat nimic). Arhitectul Virgil Pop a explicat, la rândul său, că trebuie înțeles că a existat o vreme în care barocul nu era prea apreciat, era considerat „prea nou”, că plafonul de beton pe care l-au construit comuniștii în castel l-a salvat de la ruinare, că se teme de tentația „suprarestaurării” și că părerea lui este că, în acest moment, estetic „Castelul este în cea mai bună formă a sa”. Au rămas deschise discuțiile despre statuile castelului, cine le-a decapitat, unde se află ele, ale cui sunt și ale cui ar trebui să fie.
