În fiecare an, la 9 octombrie, este marcată, la nivel naţional, Ziua Holocaustului, instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, în urma propunerii făcute de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel (1928-2016), laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1986, transmite News.ro si Agerpres.ro.
După 1940, Nord-Vestul Ardealului a sângerat dureros. Cel de-al doilea arbitraj de la Viena, semnat la 30 august 1940, a creat cadrul pentru ca autorităţile horthyste să preia guvernarea in Ardealul de Nord, conform documentelor istorice.
Evreii din Transilvania cedatã au fost adunați în ghetouri, apoi, cãtre sfârșitul rãzboiului (15 mai – 9 iulie 1944) trimiși la Auschwitz, câte 12.000, uneori chiar 14.000 de oameni pe zi. Autoritãțile naziste de la Berlin au fost uimite de eficiența autoritãților horthyste, fiind nevoite, uneori, sã le tempereze din lipsa unui numãr corespunzãtor de facilitãți pentru gazare și incinerare. Este semnificativ faptul cã, pentru a putea primi evreii din Ungaria, la Auschwitz au fost întãrite furnalele și coșurile, au fost repuse în funcțiune vechile camere de gazare, s-au sãpat șanțuri pentru arderea cadavrelor, ce nu mai intrau la crematoriu, a fost mãrit personalul de circa patru ori.
În total, au fost deportați circa 600.000 de evrei de pe teritoriul Ungarie. Dintre aceștia, peste 20.000 de evrei români, polonezi și slovaci au fost trimiși în 1941 în zonele abia cucerite din Polonia rãsãriteanã, la muncã forțatã. Abia au scãpat câțiva de la moarte, pentru a evada și a povesti cele întâmplate. Alți peste 50.000 de evrei au fost trimiși de autoritãțile horthyste, tot în cursul rãzboiului, în detașamente de muncã forțatã pe teritoriul Ucrainei. Șase din șapte oameni au murit. Furia horthystă a lovit din plin evreii din judeţul Cluj. Comunitatea de evrei din oraşul Cluj nu a fost ocolită de politica de exterminare a statului ungar.
Peste 156.000 de evrei din Transilvania, deportați de horthysti
Conform datelor statistice consemnate în recensământul din Ungaria, de la 31 ianuarie 1941, pe teritoriul românesc ocupat de Ungaria, la 30 august 1940, au fost înregistraţi 151.125 de locuitori evrei de religie mozaică. În recensământ, autorităţile maghiare au înregistrat şi 3432 evrei de religie creştină (având membri de familie aparţinând religiei mozaice). Totalul evreilor preluaţi din Nordul Transilvaniei la 30 august 1940 a fost de 154.557. Populaţia evreiască din teritoriile anexate de Ungaria a mai sporit prin excedent natural cu circa 1728 de persoane, între 30 august 1940 şi 3 mai 1944, dată la care a început internarea evreilor în ghetouri şi lagăre. Însumând numărul de evrei proveniţi din teritoriul românesc ocupat de Ungaria în anul 1940 cu sporul natural de aproximativ 1728 de persoane, rezultă că totalul populaţiei evreieşti deportate la după 3 mai 1944 din Nordul Transilvaniei anexate a fost de circa 156.285 de persoane.
Lagărul din Cluj-Napoca
Lagărul din Cluj-Napoca a fost deschis în nordul oraşului, la fabrica de cărămidă ”Iris”. În el au fost concentraţi 18.000 de evrei din Cluj-Napoca, din districtele Borşa, Cluj, Hida, Huedin, Nădăştia, precum şi deţinuţii transferaţi din lagărul din Gherla. A fost al treilea ca mărime din Transilvania de Nord, după ghetourile din Oradea (35.000 de persoane) şi din Satu Mare (18.800 de persoane).
Strângerea şi mutarea evreilor în lagăr a început la 3 mai 1944. Populaţia lagărului din Cluj-Napoca a crescut de la 12.000 de persoane (10 mai), la 14.300 (16 mai), ajungând la aproximativ 18.000 după transferarea evreilor din lagărul din Gherla. Dintre cei concentraţi, cam 5.000 erau copii.
Comandantul lagărului din Cluj-Napoca a fost Urbán László, şeful poliţiei oraşului. Condiţiile de trai erau foarte precare în lagăr, mulţi dintre deţinuţi rămânând sub cerul liber fără adăpost, fiindcă şoproanele fabricii erau insuficiente. Mâncarea era pregătită în vane de baie, aduse din casele evreilor. Pentru nevoile fiziologice au fost săpate gropi, dar abia la o săptămână după aducerea în lagăr.
În lagăr a fost înfiinţată o echipă de anchetă şi tortură, condusă de colonelul de jandarmi Paksy-Kiss Tibor, comandant al circumscripţiei IX de jandarmi cu reşedinţa la Cluj-Napoca şi comandant al tuturor efectivelor de jandarmerie din Transilvania de Nord (exceptând judeţul Maramureş, care intra în circumscripţia VIII de jandarmi).
Deportarea evreilor din lagărul din Cluj-Napoca la Auschwitz a avut loc între 25 mai şi 9 iunie 1944, în 6 transporturi. Datele deportării din Cluj-Napoca au fost: 25 mai 1944 (3.130 persoane), 29 mai 1944 (3. 417 persoane), 31 mai 1944 (3.270 persoane), 2 iunie 1944 (3.100 persoane), 8 iunie 1944 (1.784 persoane), 9 iunie 1944 (1.447 persoane). Conform depoziţiilor unor martori, datele de plecare ale trenurilor cu deportaţi au fost : 25 mai, 27 mai, 29 mai, 31 mai, 5 iunie, 7 iunie 1944. Totalul celor deportaţi a fost de 16.148 persoane.
În 2014, în parcul I.L. Caragiale din Cluj-Napoca a fost ridicat un monument în memoria victimelor Holocaustului. Proiectul monumentului îi aparţine regretatului artist plastic Egon Marc Lövith, supravieţuitor al Holocaustului. Pe monument a fost consemnat următorul text: „În memoria celor 18.000 de victime ale urii rasiale, bărbați, femei și copii evrei din Cluj și împrejurimi, deportați Auschwitz în mai-iunie 1944”.
