TIFF 2022. „Aurică, viață de câine” –  cum a ajuns un fost deținut personaj principal într-un film despre iubirea față de animalele abandonate

Categorii: A 7-a, Actualitate
Etichete: Cluj, Film, TIFF
Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on telegram
Share on pinterest
Share on linkedin
Share on email
Share on print

Aurel Marton și-a petrecut peste 20 de ani în detenție. Acum se străduiește să ducă o viață normală, alături de familie. Povestea vieții sale și, mai ales, iubirea față de animalele abandonate, i-au atras atenția regizorului clujean Mihai Dragolea, care l-a distribuit în noul său scurtmetraj. „Aurică, viață de câine”, care spune povestea unui evadat ce trăiește într-un lan de porumb și care se împrietenește cu câinele unui sătean de la care fură mâncare, va avea premiera în competiția Zilele Filmului Românesc din cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), joi, 23 iunie, 15.30, la Cinema Florin Piersic (Cluj Napoca). 

„Aurică, viață de câine” este un proiect hibrid, unde ficțiunea întâlnește documentarul, fiind inspirat dintr-un caz real despre un deținut care a evadat și a trăit timp de trei luni într-un lan de porumb, dar și de povestea lui Aurel Marton, un bărbat de 50 de ani, din Galați, care și-a petrecut aproape jumătate din viață în școli de corecție și închisori.

Mihai Dragolea, cunoscut pentru forța poveștilor din filmele sale, implicat în cazul tăierilor ilegale din Vatra Dornei, Suceava, în septembrie 2021, când a fost bătut crunt în timp ce filma un documentar alături de colegul său Radu Mocanu și activistul de mediu Tiberiu Bosutar, a fost atras de povestea lui Aurel Marton, pe care l-a cunoscut la un adăpost pentru câini (Bruno Shelter), unde acesta aducea animalele abandonate pe câmp. 

„Ca regizor mă inspir mult din experiențele pe care le am, una dintre acestea fiind munca pe care o fac la Bruno Shelter. Am grijă de animalele de acolo și interacționez cu oamenii care ne ajută, așa am ajuns să mă împrietenesc cu Aurel Marton, protagonistul filmului. El ne aducea la adăpost puii de câini sau pisici pe care îi găsea pe câmp. Am fost impresionat de actul său empatic și am început să imaginez o poveste. Am căutat să arăt faptul că animalele simt la fel ca noi, se pot regăsi în situații-limită din care e greu să scapi și uneori sunt cele mai bune ființe cu care ne petrecem timpul. Lui Eli și Mihai, fondatorii Bruno Shelter, le-a plăcut ideea și am discutat cum o putem spune și arăta mai bine. Știm că după abandonul animalelor, violența împotriva animalelor e o mare problemă, așa că am construit în jurul acestei realități narațiunea”, spune Mihai Dragolea. 

„Mi s-a părut că trecutul lui Aurel Marton poate să fie o sursă de inspirație. Am dorit să arăt cum un om care evadează din închisoare, și implicit din societatea civilizată, are capacitatea de a se identifica cu un animal, de a construi o relație de prietenie cu acesta, acționând în consecință. L-am ales pe Aurel și pentru faptul că muncește mult la câmp, are un fizic impresionant și o expresie fascinantă. De 20 de ani, el trăiește într-un sat de pe lângă București, alături de familia sa, încercând să ducă o viață normală, însă incapacitatea sistemului judiciar românesc de a-i procesa și reabilita cazierul l-a condamnat la muncă fizică zilnică. Își câștigă banii săpând șanțuri, gropi pentru fundații, lucrând în construcții, curățând terenuri părăsite și colectând fier din deșeurile aruncate de alții pe câmp, angajatorii evitând să lucreze cu un om care are cazierul plin și ignorând faptul că majoritatea faptelor au fost săvârșite în urmă cu mulți ani. La 50 de ani reușește să le facă pe toate, dar momentul retragerii la pensie se apropie, de aceea trebuie să se gândească la un loc sigur de muncă. După filmarea scurtmetrajului Aurică, viață de câine, am decis să îl ajutăm să-și reabiliteze cazierul. Sperăm să și reușim, dat fiind faptul că acesta trebuia reabilitat în urmă cu mulți ani”, completează Mihai Dragolea despre protagonistul filmului său. 

Scurtmetrajul„Aurică, viață de câine” a fost realizat în regim independent, prin colaborarea dintre casa de producție Vagabond Film și adăpostul de câini Bruno Shelter. Scenariul filmului a fost dezvoltat în cadrul Berlinale Talents Sarajevo 2021, în secțiunea Script Station, și finalizat în cadrul FILM+, programul de susținere a producțiilor cinematografice independente cu buget redus.

Mihai Dragolea a realizat filme care au avut premiera în cadrul unor festivaluri importante de film din Europa și au câștigat numeroase premii: „Roboțelul de Aur” (2015), „PhoeniXXX” (2017), „Totul pentru Riana” (2020). El predă Practică Documentară la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca) și acționează independent sau alături de organizații de mediu și în domeniul ecologic, unul dintre cele mai recente proiecte ale sale fiind împădurirea unui teren moștenit. 

În prezent, Mihai Dragolea lucrează, alături de Radu Mocanu, la documentarul „După cioate”, produs de Monica Lăzurean Gorgan, din care a fost prezentat recent un fragment în cadrul festivalului One World România, în secțiunea Work-in-progress. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.