Scandal fără precedent după nominalizările la Premiile UNITER. Purcărete s-a retras! Lui Repan i s-a retras premiul. Tompa acuză ideologia ”woke” și ”cancel culture”

Scandal fără precedent în urma anunțării premiilor și nominalizărilor la Gala Uniunii Teatrale din România (UNITER)!

După ce Senatul UNITER a anunțat premiile și nominalizările a explodat un protest de proporții. Este a doua Gală fără Ion Caramitru, vechiul președinte fondator al UNITER, trecut în eternitate, prima a fost în 2022 la Bistrița. Actualul director, ales de Adunarea Generală, este scenograful Dragoș Buhagiar, și el… nominalizat! Premiile și nominalizările arată un posibil conflict de interese care a nemulțumit profund noua generație de regizori, scenariști, actori, critici teatrali ( mulți ”progresiști”, de stânga n.r.). Printre cei mai vocali critici sunt Carmen Livia Vidu, regizoare la Teatrul Național ”I.L Caragiale” din București, de la care a pornit totul, prin intermediul unei petiții publice prin care se solicită retragerea unei nominalizări.

Așadar, Vidu a dat tonul pe contul său de facebook contestând acordarea premiilor pentru actorul veteran Alexandru Repan, pe motiv că e informator al Securității, și nominalizările la premiul pentru regie a regizorilor Andri Zholdak, pe motiv că ar fi pălmuit o actriță la Cluj. Alături de Vidu au reacționat și tinerii regizori Eugen Jebeleanu și Alexandra Badea.

”Peste 1.400 de oameni – actori și regizori importanți din România, dar și alți oameni de cultură, jurnaliști sau spectatori – au semnat o petiție în care cer retragerea nominalizării la Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie a regizorului Andriy Zholdak, acuzat că a lovit-o pe actrița Eva Imre, în pauza unui spectacol. Inițiatoarea petiției este regizoarea Carmen Lidia Vidu, iar pe lista semnatarilor se găsesc nume din teatrul românesc cum ar fi: regizorii Catinca Drăgănescu, Alexandra Badea, Ioana Păun și Eugen Jebeleanu, actorii Mihai Călin, Ada Galeș, Istvan Teglas, Florentina Țilea, Nicoleta Lefter și Emilian Oprea, dar și criticii de teatru Cristina Modreanu, Oana Stoica și Cristina Rusiecki”, a scris siteul de știri național Hotnews.ro.

O altă critică se referă la faptul că sunt prea puține femei nominalizate, deci cu accent pe…chestiuni e gender, noua mantră progresistă, nu pe… excelența teatrală. De aici și ideologizarea scandalului. I se reproșează UNITER-ului că l-a nominalizat pe regizorul Andri Zholdak, deși acesta ar fi fost implicat acum… șase ani, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, într-un conflict la pauza unui spectacol, când ar fi pălmuit o actriță. Feministele din lumea teatrului nu au uitat incidentul, sunt vigilente, și acum, când au avut ocazia, au..„lovit” cerând retragerea nominalizării.

Faptele

UNITER a luat act de sentința recentă a Curții de Apel București, conform căreia Alexandru Repan a fost informator al Securității și i-a retras premiul. În ce privește pe regizorul Andri Zholdak, nominalizarea rămâne în picioare dar regizorul Silviu Purcărete, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, în urma acțiunii lui Vidu, a transmis, într-o scrisoare pe contul său de facebook, că se retrage!

Atacul la regizorul Andri Zholdak a iscat reacția fermă, fără precedent, a renumitului regizor Tompa Gabor (foto deschidere), Directorul general al Teatrului Maghiar de Stat Cluj și Președinte al Uniunii Teatrelor din Europa (UTE).

Cerințele și reacțiile

Carmen Lidia Vidu: ”#nucapitulez Senatul UNITER decide retragerea premiului a cordat actorului Alexandru Repan

Comunicat de presă

Carmen Lidia Vid: ”#nucapitulez!

Cer Senatului UNITER retragerea premiului acordat actorului Alexandru Repan în baza sentinței de colaborator cu Securitatea”.

Iar despre regizorul Silviu Purcărete, regizoarea Carmen Lidia Vidu scrie într-un comentariu pe facebook:

”Vio Manea, Silviu Purcărete a devenit deja un Sergiu Nicolaescu al nominalizărilor / premiilor UNITER. Cred că Juriul UNITER nu a mai ieșit din casă la vreun spectacol de vreo 20 de ani. Altfel nu-mi explic întoarcerea în timp cu aceste nominalizări ale unor vremuri apuse.”

În urma acestor atacuri, marele regizor Silviu Purcărete anunță că se retrage de la premiile UNITER.

Iată postarea regizorului:

SENATULUI UNITER

Domnule Preşedinte,

Dragi colegi,

Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.

Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.

Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.

Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.

Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!

Cu mulţumiri şi deosebită stimă,

Silviu Purcărete”

Reacții de pe facebook la scrisoarea lui Silviu Pucărete:

„… E un manifest împotriva prostiei și ipocriziei! E protestul unui artist gigantic împotriva micimii, ridicolului și penibilului! E groaznic de trist dar mai puternic decât orice altceva s-a strecurat în acest spațiu zilele astea”, a scris pe facebook managerul Teatrului Național din Constanța,Erwin Șimșensohn.

”Marele regizor Silviu Purcărete se retrage din lista de nominalizări a UNITER cu o scrisoare de un umor trist așa cum sunt multe din spectacolele lui. S-a ajuns atât de departe cu ura în această breaslă, cu un slalom dubios printre motive&pretexte , evident și pe după frustrări a doi ( hai 3) regizori ( care nu mai sunt nici ei tineri ) și care nu sunt nominalizați anul ăsta ( deși au luat coronița în anii trecuți ). Evident motivele invocate sunt cu totul altele, unele absolut legitime (am semnat și eu lista retragerii lui Joldak. De câteva zile. ). Dar de aici și până la ura asta ageistă ( care în alt context -să zicem, feminist -ar fi fost pusă la zid în secunda doi) e cale lungă. Mărturisesc că aș fi procedat și eu la fel fără să stau pe gânduri scârbit de manifestările astea demne de vremuri pe care le credeam apuse, aș fi făcut exact ca Purcărete daca eram nominalizat la regie. Insă sunt nominalizat la cel mai bun spectacol. Un spectacol făcut cu mulți tineri și ‘bătrani’( cum vă place vouă să ziceți ). Eu le-aș zice mari actori din provincie care n-au avut șansa sau nu i-a interesat să devină populari ‘la centru’ tocmai pentru că au ales să joace pentru publicul din orașul lor care merită și el spectacole de top . Da, pe aceeași scenă stau împreună actori tineri și maturi. Si așa trebuie să fie. E nominalizat în spectacolul meu un actor foarte tânar si o mare actriță în pragul pensiei care e plină de dorința de a fi pe scenă. Care încă arde ! Și mai e nominalizat un scenograf la debut. Asta nu-mi dă dreptul să retrag spectacolul ( care, oricum aparține instituției care l-a produs). Imi cer scuze că am vorbit despre mine însă mai jos cititi scrisoarea regizorului datorită căruia fac si eu teatru. Pentru ca m-am hotărât să mă fac regizor când i-am vazut ”Phaedra”, (spectacolul lui Purcărete n.r.), a scris marele regizor Radu Afrim.

”Foarte trist. Nu cred cã asta e vocea Naturii, ci vocea Prostiei. Ce vină au Purcãrete sau Afrim că fac spectacole bune si că un juriu, subiectiv ca oricare altul, îi nominalizează la premii? De când devine asta un delict si motiv de ultragiu public? Am văzut în ultimii ani spectacole admirabile ale unor regizori tineri, multi dintre ei premiati de Uniter. Nu e ca si cum n-ar fi avut loc de vreun “mamifer bătrân”. Dacă ești bun și ai ceva de spus, imposibil să nu te ridici și să fii remarcat. Cel mai de bun simț gest în situatia de față ar fi ca leii, leoaicele, felinele viguroase ale Noului Val să recunoască cinstit că au mușcat aiurea într-un moment de rătăcire. Ar fi o elegantă ieșire dintr-un impas mai complicat decât pare. Invariabil, mă tot gândesc la Ion Caramitru, la leadershipul său ferm (adeseori criticat cu argumente juste) si încercam să-mi imaginez ce-ar fi făcut într-o atare situație de criză. Doar că, în timpurile sale, așa ceva ar fi fost de neconceput..”, a scris regizorul de film Tudor Giurgiu.

„Este cumplit de trist ca doi mari artiști ca Silviu Purcărete și Tompa Gabor au ajuns în acel punct în care să scrie ceea ce au scris. E trist și e înfricoșător că asta e lumea cea bună și bine “epurată” care ni se pregătește. Dispar nuanțele, dispare acel ceva cald și uman, rămân doar oamenii de plastic ai lumii noastre de plastic.”, a scris jurnalistul cultural Monica Andronescu.

”Scandalul nominalizărilor la premiile UNITER pare o caraghioasă tentativă de a importa pe malurile Dâmboviței criteriile «woke» care au împins deja Oscarurile în irelevanță.

M-am considerat întotdeauna feministă, dar sunt exasperată de felul în este abuzat acest ideal generos pentru a masca o filosofie mult mai rudimentară: aia cu «scoală-te tu, ca să mă așez eu». Nu, performanța artistică nu se sinchisește de cotele de gen (sau de vârstă, sau de rasă, sau de orientare sexuală). Iată, însă, că și în lumea teatrului românesc au apărut voci care încearcă același tip de bullying mediatic care funcționează de minune la Hollywood – cu mențiunea că în SUA «ageismul» este rău văzut… Numitorul comun este ideea că premiile ar trebui, «în primul rând, să transmită un mesaj», să traseze o direcție culturală, nu să-i omagieze, pur și simplu, pe cei mai buni. Viziunea trădează un total dispreț pentru spectator și o creasă lipsă de respect pentru artă – redusă la vehicul pentru notorietate și succes personal . Dar nu premiile îl fac pe artist. Iar pentru ca nominalizările să aducă lumea în sălile de spectacol, publicul trebuie să creadă că ele au în spate criterii de calitate, nu cote ideologizate. Silviu Purcărete nu are nevoie de vreun premiu UNITER ca să-și confirme valoarea. UNITER are, mai degrabă, nevoie de titani ca Silviu Purcărete ca să-și păstreze relevanța și să-și crească prestigiul. Fiindcă, altfel, coronițele pe care și le-ar acorda reciproc campionii poziționărilor politic corecte nu ar interesa chiar pe nimeni”, a scris Miruna Munteanu, renumit jurnalist.

Cristina Modreanu, critic de teatru, director Scena.ro și autoarea unei cărți importante despre cum supraveghea Securitatea lumea teatrului:

”Am trait vremurile de dinainte de Facebook, in care protestele artiștilor se manifestau prin scrisori deschise: imi amintesc cand Andrei Șerban îi scria Magdalenei Boiangiu căreia nu-i plăcuse spectacolul lui cu Purificare de Sarah Kane sau cand Radu Afrim scria revistei Teatrul Azi protestând că estetica spectacolelor lui nu era înțeleasă. Nu vreau să le idealizez, dar comparativ cu ce se întâmplă pe Facebook zilele acestea, scrisorile acelea erau o spumă de dialog care făcea scena mai vie.

Astăzi, cand am citit scrisoarea lui Silviu Purcărete publicată pe pagina de Facebook a UNITER mi-am dat seama că e vorba mai degrabă de ceva care moare, de o fractură între curentele de gândire (nu între generații, nici între teatrul independent și cel public) din teatrul românesc care s-a adâncit până la a deveni de nereparat. Sarcasmul domnului Purcărete, a cărui operă o admir și a cărui persoană o respect, este încă un semn ca tabăra conservatorilor nu are decât dispreț pentru cei care se întâmplă să gândească altfel decât ei (să le spunem progresiști, și să nu uităm că progresul e un cuvânt pozitiv și în secolul 21). In mod evident, Silviu Purcărete nu mai are nevoie de confirmări și cu atât mai puțin de cele care vin prin intermediul Premiilor UNITER. Dar mă întreb ce nevoie avea oare să-ți exprime acest dispreț superior pentru tinerii artiști, această ironie la adresa regizoarelor care este oricum atât de adânc infiltrată în textura teatrului românesc încât ea devine definitiv pătată? Chiar avea nevoie Silviu Purcărete să reitereze discursul extremiștilor de dreapta pentru care orice încercare de re-echilibrare a dinamicilor discriminatorii dintr-un domeniu, de chestionare a status-quo-ului, de curățare a unui mediu de lucru toxic este automat încadrată în categoria „political correctness”, tradusă drept „răul suprem” care nu are ce căuta în teatru? Nu știu cine l-a îndemnat să facă asta sau dacă a fost chiar ideea lui, dar recunosc că într-o lume ideală mi-ar fi plăcut foarte mult să-și folosească sarcasmul binecunoscut și capitalul de imagine ca să-i susțină pe cei care fac un alt fel de teatru decât al lui, și/sau să le susțină pe colegele lui regizoare de toate vârstele, care nu au parte de recunoașterea pe care o merită, și/sau să se declare împotriva abuzurilor de orice fel. Da, știu, o să-mi spuneți că lumile ideale nu există, de fapt”

Protestul lui Tompa

Atacul la regizorul ucrainean Andriy Zholdak, care a fost protagonistul unui incident controversat la un spectacol de acum șase ani la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca a iscat reacția fermă a lui Tompa Gabor, o persoană de obicei non-confictuală, calmă, așezată. De data aceasta Tompa Gabor a ieșit cu precizări tranșante, unele le-a mai făcut, pe un alt ton, la conferințele sale de presă la care reporterul Clujul Cultural a participat de-a lungul ultimilor trei ani.

„Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact… 6 ani! Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo. E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului. Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra în anul 1962, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!

Am convingerea că acest tip de activism neobolșevic, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare. Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică. Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.

Tompa Gabor

20.03.2023”

„Nu vreau să comentez nominalizările din acest an pentru Gala Premiilor Uniter, sunt subiectiv, normal.

Dar cred că pentru viitor e important să intrăm în Uniter, să fim mulți, să fim vocali, să ocupăm poziții în Senatul UNITER, din interior avem șanse mai bune la o schimbare reală. Fie că vrem, fie că nu, UNITERUL este și va rămâne o asociație reprezentativă pentru sector.

Între timp sper la o gală de răsunet pentru Zholdak, Alexa și mulți alții, merită.”, a reacționat și Doru Taloș, actor, regizor, co-fondator Teatrul independent Reactor Cluj-Napoca.

PREMIILE și NOMINALIZĂRILE UNITER-ului

Conform statutulu, Senatul – Consiliul Director acordă Premiul de Excelenţă „Ion Caramitru”, Premiile pentru Întreaga Activitate şi Premiile Speciale. Pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din data de 13 martie 2023, Senatul a acordat următoarele premii:

Premiul de Excelență „Ion Caramitru”: FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU INTERFERENȚE, organizat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Premiul pentru întreaga activitate actriță: IDA JARCSEK-GAZA

Premiul pentru întreaga activitate actor: ALEXANDRU REPAN

Premiul pentru întreaga activitate regie: LÁSZLÓ BOCSÁRDI

Premiul pentru întreaga activitate scenografie: CARMENCITA BROJBOIU

Premiul pentru întreaga activitate critică și istorie teatrală „George Banu”: DORU MAREȘ

PREMII SPECIALE

Premiul special acordat Televiziunii Române pentru parteneriatul strategic de 30 de ani

Premiul special pentru contribuția remarcabilă la viața multiculturală a Timișoarei: Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, Teatrul German de Stat, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin” Timișoara

Premiul special pentru creativitate și rezistență în teatrul independent: AUĂLEU TEATRU

NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE GALEI UNITER 2023

Pentru a XXXI-a ediție a Galei Premiilor UNITER, juriul de nominalizări a fost alcătuit din Doru Mareș (critic de teatru), Maria Miu (scenograf), Victor Scoradeț (critic de teatru), Iris Spiridon (regizor) și Carmen Stanciu (teatrolog).

Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2022.

Nominalizările pentru anul teatral 2022 sunt următoarele:

Cel mai bun spectacol

•  „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, regia Silviu Purcărete, scenografia Dragoș Buhagiar, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
• „Oedip Rege” de Sofocle, regia Declan Donnellan, scenografia Nick Ormerod, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
• „Seaside Stories” de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija, Regia, scenariul, universul sonor Radu Afrim, scenografia Theodor Cristian Niculae, Teatrul de Stat Constanța

Cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”)

• Declan Donnellan pentru regia spectacolului „Oedip Rege” de Sofocle, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova
• Silviu Purcărete pentru regia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
• Andri Zholdak pentru regia spectacolului „Femeia mării” de Henrik Ibsen, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Cea mai bună scenografie

• Dragoș Buhagiar pentru scenografia spectacolului „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
• Oana Micu pentru scenografia spectacolului „Blasted” de Sarah Kane, regia Bobi Pricop, Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe
• Danilo Zholdak pentru decorul spectacolului „Femeia mării” de Henrik Ibsen, regia Andri Zholdak, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Cel mai bun actor în rol principal

• Claudiu Bleonț pentru rolul Harpagon din spectacolul „Avarul” de Molière, regia, versiunea scenică, lighting design, ilustrația muzicală Felix Alexa, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
• Claudiu Mihail pentru rolul titular din spectacolul „Oedip Rege” de Sofocle, regia Declan Donnellan, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
• Victor Rebengiuc pentru rolul titular din spectacolul „Tatăl” de Florian Zeller, regia Cristi Juncu, Teatrul Bulandra București

Cea mai bună actriţă în rol principal

• Ada Lupu pentru rolul Beatrice Cenci din spectacolul „Antonin Artaud. Familia Cenci”, după Shelley și Stendhal, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi
• Éva Imre pentru rolul Barbarul B din spectacolul „Tinerii Barbari”, inspirat din viața lui Béla Bartók și cea a lui Zoltán Kodály, pe baza unui text de Miklós Vecsei H. și a improvizațiilor ale echipei de creație, regia Attila Vidnyánszky Jr., Teatrul Maghiar de Stat Cluj și Teatrul Cetate din Gyula, Ungaria
• Costinela Ungureanu pentru rolul Ellida Wangel din spectacolul „Femeia mării” de Henrik Ibsen, regia Andri Zholdak, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Cel mai bun actor în rol secundar

• Dan Pughineanu pentru rolul Marlene, amfitrion din spectacolul „Opera de trei parale”, regia, coregrafia, costumele Răzvan Mazilu, Teatrul Excelsior București
• Theodor Șoptelea pentru rolurile din spectacolul „Seaside Stories” de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija, regia, scenariul, universul sonor Radu Afrim, Teatrul de Stat Constanța
• Vlad Udrescu pentru rolul Creon din spectacolul „Oedip Rege” de Sofocle, regia Declan Donnellan, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

Cea mai bună actriţă în rol secundar

• Raluca Aprodu pentru rolul Dora Dulebov din spectacolul „Cei drepți” de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București
• Cendana Trifan pentru rolul Fiica din spectacolul „Mamă” de Marta Barceló, regia Mariana Cămărășan, Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu
• Nina Udrescu pentru rolurile din spectacolul „Seaside Stories” de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija, regia, scenariul, universul sonor Radu Afrim, Teatrul de Stat Constanța

Critică teatrală

• Alina Epîngeac
• Claudiu Groza
• Irina Zlotea

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

• „Carnavalul”, scenariul radiofonic de Alexa Visarion, după opera lui I.L. Caragiale, un spectacol de Alexa Visarion, Societatea Română de Radiodifuziune
• „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor” de Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, dramatizarea radiofonică şi regia artistică Diana Mihailopol, Societatea Română de Radiodifuziune
• „Văzduh” de George Gordon Byron, John M. Hull, Liviu Oros, conceptul și regia Victor Olăhuț, Cultură’n Șură

Debut

• Irina Artenii pentru rolul din spectacolul „Rafina”, de Bogdan Georgescu, regia Irina Gâdiuță, Asociația O2G, Bucureşti
• Măriuca-Serena Bosnea pentru rolul Caterina Sergheievna Odințov, sora Anei din spectacolul „Părinți și copii” de Brian Friel, dramatizare după romanul lui Turgheniev, regia Vlad Massaci, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București
• Theodor Cristian Niculae pentru scenografia spectacolului „Seaside Stories” de Marius Chivu, Lavinica Mitu, Dan Alexe, Simona Goșu, Tudor Ganea, Nicoleta Dabija, regia, scenariul, universul sonor Radu Afrim, Teatrul de Stat Constanța

Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută*

• „Ierbar”, scenariul și regia Radu Afrim, după texte de Simona Popescu, Teatrul Naţional Târgu Mureș, Compania – „Liviu Rebreanu”
• „Medeea: Furie”, textul și regia Radu Popescu, Teatrul Apropo București
• „Vrabia”, textul și regia Leta Popescu, Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați

*În contextul apariției a tot mai multe concursuri de dramaturgie la nivel național, după 30 de ani de existență a programului „Cea mai bună piesă românească a anului”, Senatul UNITER – Consiliul director a decis reformularea lui prin introducerea unui nou premiu în palmaresul premiilor cu nominalizări al Galei Premiilor UNITER, și anume Premiul pentru „Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută”, în speranța că astfel se va valoriza mai bine noua dramaturgie românească și se va susține punerea în scenă a textelor noi