Flaviu George Predescu a împlinit zilele acestea o vârstă obraznic de tânără: 33 de ani. Are în spate un număr impresionant de volume de poezie, cărora li se adaugă și câteva de eseuri. Cred că „poetul merge mai departe” şi în viitor va avea acelaşi ritm, scriind şi publicând versuri autentice şi idei profunde. În notaţii simple, căutând semnificaţiile absolute ale realului în banalitatea vieţii de zi cu zi, pigmentând lirismul cu fină ironie, poezia lui Flaviu convinge. Nu degeaba îl numea poetul Ion Cristofor un „conchistador al cotidianului”.
Îi urăm tânărului poet „La mulţi ani!”, iar cel mai frumos dar pe care i-l putem face este să-i căutăm cărţile în librării şi să le citim.
Selecţie şi prezentare de Vasile George Dâncu
Lansare de carte
Sunt la o lansare de carte
Ca la un priveghi
Paradoxal.
Se vorbeşte în şoaptă
Lumea vine la iubita
Celui aflat în centrul atenţiei
Şi-n loc s-o consoleze
O felicită.
Iar ea, în loc să ofteze,
Zâmbeşte emoţionată
La naşterea operei unui confrate
Nu vin şi marii poeţi
Pentru că nu suportă
Să nu fie în centrul atenţiei
Şi le e greu să nu li se ceară
Măcar o minimă părere
Despre ceea ce se-ntâmplă
Poeţii care vin, însă,
Se compară şi se gândesc la
Ceea ce vor să facă pe viitor
Ca să surprindă
Şi să revină în centrul atenţiei.
Cine prezintă cartea
Seamănă cu un popă ce vorbeşte
Despre viaţa unui om
Pe care nu l-a cunoscut.
La sfârşit vorbeşte mortul,
Mortul de poet
Care e o bifă, într-o după-amiază
De toamnă.
Ceilalţi ascultă şi se uită pe telefoane
Şi la ceasuri
Când îl îngroapă? Se întreabă
Mâine la 12, îşi răspund.
Şi pleacă vorbind în şoaptă
Ţinând fiecare câte-un volum,
Asemenea unui colac.
(din volumul Secretul secretelor de Flaviu George Predescu, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013, pp. 91-92)
