De curând au fost zilele Echinox la Cluj, dedicate împlinirii a 45 de ani de existenţă a acestei reviste. Cu acest prilej s-a lansat şi volumul Poeţii revistei Echinox. Vol. 2. Pagini germane. Antologie (1968-1988). Printre poeţii care figurează aici este şi Rolf Bossert, un personaj tragic al poeziei de expresie germană din România. A făcut parte din grupul de acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat). Hăituit de securitate în România, poetul a hotărât să emigreze în Germania. După două luni de la plecare, s-a sinucis la vârsta de 34 de ani, sărind pe o fereastră a căminului de azilanţi unde locuia.
Dacă ar fi să spui în două cuvinte ce poezie a scris Rolf Bossert, ai putea prin acestea: o poezie zbuciumată şi de atitudine. Un adevărat opozant al comunismului precum el nu putea să scrie decât sincer. Şi altceva: lirica sa anunţă curentele poetice româneşti optzeciste şi nouăzeciste. Poezia de faţă, care ne aminteşte de versurile Marianei Marin sau ale lui Ioan Es. Pop, este de actualitate, cu toate că a fost publicată acum aproape 30 de ani. Aici găsim cea mai înaltă expresie a realităţii imediate. Lectura poemelor lui Rolf Bossert, precum şi a altor poeţi „nemţi” din România, mă face să mă întreb: de ce ei au putut să scrie aşa cum au scris în România anilor ’70-’80 şi noi, românii, nu? Punct!
Selecţie si text de Vasile George Dâncu.
Rolf Bossert (1952-1986)
Căminele Grozăveşti
aici între cămin termocentrală
şi arcele de pod
se-ascunde ţevăria conductelor
printre ele tulbure
şi diluată
dâmboviţa
figuri de bâlci în care
zilnic tragi şi le omori
de-adevăratelea învaţă la
un colţ de stradă supravieţuirea
şi nici la doi paşi
cum să se lase
tradus în nemţeşte
mirosul de gogoaşă
grădina botanică şi fabrica de ţigarete
(pe care le frecventăm ca să urlăm
şi ca să respirăm în încăperile
clădirilor mai noi)
aici
ne
vedem
noi
de carte
Traducere de Ioan Muşlea
din volumul Poeţii revistei Echinox, Vol. II, Pagini germane. Antologie (1968-1988), Editura Limes, 2013, p. 33
