Actorul Petre Băcioiu este unul din cei mai renuniți actori clujeni. A împlinit recent 72 de ani și joacă în continuare, e distribuit în roluri pe scena Teatrului Național Cluj-Napoca.
El a evocat anii de formare și apoi de actorie la TNC:
”Am împlinit 72 de ani…Parcă ieri, în 1969, am absolvit liceul. Urmasem cursurile unei clase în care științele exacte erau baza studiului nostru. Fusesem elev la Real, clasele de Uman fiind, vezi-Doamne, mai mult pentru fete. În gândirea epocii, inginerul și profesorul erau, cu adevărat „stâlpii societății”, apropo de Ibsen. Ceilalți, atrași de filosofie, psihologie, litere, arte, erau mai „ciudați”. Se intra greu la facultate; la Teatru, unde mă pregăteam să încerc și eu, urmau să fie cam 50 pe loc. La Arhitectură era, de asemenea, „înghesuială”, 35 pe loc…Mă atrăgea teatrul pentru că surmonta rigoarea matematico-fizică, poate prea „rece”, vizavi de nevoia mea de a descoperi „căldura” și frumusețea existenței noastre efemere prin magia artei. Chiar dacă adepții opțiunii „inginerești” mă dădăceau, spunându-mi că teatrul e locul pierzaniei, al superficialității și al lipsei de morală, am ales calea „păcătoasă” a sensibilității și afectivității, a trăirii și simțirii umane…Peste ani, după o viață dăruită muzelor Talia și Melpomene, eu aș defini scena ca fiind (așa cum spune titlul unei montări făcute de Ada Milea la Naționalul clujean): „God’s playground”. Da, teatrul e „locul de joacă” al lui Dumnezeu.În anul care a trecut, m-am reîntâlnit cu Gogol, Cehov, Pirandello, iar zilele acestea reluăm un Molière... Frumos, nu? La Admiterea din ’69, eram „junele” Hlestakov („Revizorul”); acum „m-am jucat” de-a „adultul” Gavriușka („Cartoforii”). Demult, am fost „tânărul” Andrei Prozorov, iar în deja mileniul III, iată-mă-s „prăfuitul” Ferapont („Trei surori”). Cândva, am jucat Regizorul, azi îl întruchipez pe mai „modestul” personaj numit Recuziterul („Șase personaje în căutarea unui autor”).
În prezent, îl reiau, alături de colegi, pe molierescul Don Louis, tatăl amoralului Don Juan. De la exuberanța tinereții, am trecut la înțelepciunea „maturității târzii”. Mă bucur de zâmbetele celor din jur și văd raze de soare în fiecare reflector care-mi luminează fața și sufletul. Îmi respect semenii, dar îi prefer pe cei inteligenți și cu simțul umorului. Și, peste toate,… TRĂIESC! Oameni buni, prieteni mai de-aproape sau de pe internet, vă mulțumesc pentru urările voastre de bine și vi le returnez însutit!” , a scris Băcioiu pe facebook.
