Vineri seara de la ora 17.00 în sala Tonitza a Muzeului de Artă Cluj a avut loc lansarea-dezbatere a unui volum care a văzut de curând lumina tiparului „Scos din producţie. Viaţă de sportiv în comunism şi după…”, Eikon 2024. Coordonatorii ei sunt Zoltán Rostás şi Florentina Ţone, ambii sociologi la București. Cartea a fost adusă atenției publicului prin alocuțiunile invitaților: Valentin Ajder, editor, din partea editurii Eikon, Ionuţ Costea, istoric, Laszló Péter, sociolog, Zoltán Rostás, sociolog și Virgiliu Ţârău, istoric iar amfitrion a fost Lucian Nastasă-Kovács, istoric, directorul Muzeului de Artă Cluj.
Este o carte voluminoasă de aproape 800 de pagini și reprezintă mărturiile a 38 de sportivi de performanță din timpul comunismului. Este o selecție semnificativă care s-a făcut dintr-o bază de 200 de anchete și interviuri pe care le-au realizat pe temă studenții facultăților de sociologie și jurnalism de la Universitatea București. De altfel, sociologul Zoltán Rostás a declarat că „Să nu vă mirați că am adunat atâta material documentar. A fost simplu, le-am spus studenților că nu intră în examen dacă nu îmi aduc anchetele pe tema indicată. Și le-au adus. A ieșit mai bine decât mă așteptam”. Mărturiile vin din mai multe ramuri sportive, de la cluburi din toată țara și de toată mâna, ale unor sportivi care au făcut performanță și care au fost scoși din procesele de producție datorită bunelor rezultate. Ei rămâneau adeseori ca angajați formali ai unor întreprinderi socialiste, de care aparțineau cluburile de sport, iar asta presupunea o încâlceală organizatorică și de funcționare specifică comunismului românesc. Cu toate acestea, activitatea sportivă în România a avut rezultate notabile, au adăugat prezentatorii cărții, din două motive, pentru sportiv era o șansă de a o duce un strop mai bine ca masa cetățenilor români (dreptul la echipament, la o mâncare mai bună, la ieșiri în străinătate – chiar dacă în condiții umilitoare), iar pentru statul român sportul se afla în avanposturile Războiului Rece.
Rezultatele bune ale sportivilor erau motiv de mândrie intern, dar și extern, ele „arătau” superioritatea comunismului și „biruința” lui. Virgiliu Țârău, specialist a istoriei comunismului, spunea că sportul era încă un domeniu în care funcționa exemplar principiul real al societății totalitare, „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, de neînțeles și de neacceptat pentru lumea democratică. Cartea a fost recomandată ca una care se poate citi cu plăcere și de publicul larg, care va întâlni în rândurile ei nerv, savoare, anecdotică, legende și sport. Una mică v-o spunem noi: știați că fotbaliștii Craiovei Maxima (care a prima echipă din România care s-a calificat într-o semifinală de cupă europeană la fotbal, în sezonul 1982–1983 și prima echipă din România calificată în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, în sezonul 1981–1982) erau angajații fabricii de boghiuri de la Balș? Ca să le meargă cartea de muncă, dar totuși „Scoși din producție”.
