Jurnal de TIFF (8-10). O noapte fascinantă la CONTI sau cum mi-am luat la revedere de la TIFF

Categorii: TIFF.13
Etichete: Cluj, filme, jurnal, TIFF

Pe cât de ploios a început pe atât de solar s-a încheiat TIFF 2014! Canicula venită de niciunde, apropo, cine credea că va fi aşa cald la debutul TIFF, în 30 mai, când ploaia a stricat deschiderea,…a invadat Clujul, şi brusc tot oraşul a ieşit să petreacă. Atmosferă de zile mari , de mare festival: cinemauri pline, terase pline, Piaţa Unirii plină.

Aşa s-a încheiat TIFF-ul, şi a meritat, pentru că repet ce am scris pe site dar şi în Ziua de Cluj, a fost unul din cele mai bune în opinia mea sub aspectul selecţiei filmelor. Deşi scriu de la început la TIFF, din 2002, nu sunt expert în filme, dar m-am consultat cu mulţi alţi colegi de breaslă sau simpli cinefili. Diagnosticul e clar: Un TIFF  cu filme de excepţie. Nu spun că nu au fost şi rele, desi eu nu am vazut nici un film prost la ediţia aceasta.

Vineri mi-am petrecut tot timpul între cafele la Casa TIFF şi vizionările de filme. Am scris într-una toata săptămâna trecută, ba mai mult, de vineri 30 mai, pe două fronturi. Aşa că vineri, 6 iunie, mi-am luat o zi de odihnă. Nici la partyul TIFF de la Diesel nu am fost, dar pozele postate pe Facebookul TIFF au arătat ce chef tare a fost.

Debra Winger masterclass_foto Catalin Georgescu
Actriţa Debra Winger-foto TIFF

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am văzut filme, am fost inspirat, am văzut româneşti, poloneze, irlandeze. Rămân cu impresia extraordinarului The Sheltering Sky, cu simpatica Debra Winger, invitata de onoare TIFF, în rol mare. Apoi, incitat, am citit tot ce se putea despre Bernardo Bertollucci, regizorul filmului! Ah ce cinematografie enormă au italienii!

Nu văzusem STOCKHOLM, aşa că am decis să mă duc duminică, aveam informaţia de culise că dacă iasă premiat îl vor mai da organizatorii odată. Aşa a fost, a luat premiu şi  l-au mai  dat odată, duminică, de la 18.30 la Cercul Militar. L-am văzut trântit pe jos, aşa de multă lume a fost.

Foarte sensibilă şi un pic freaky povestea de dragoste din film, cu  doi actori fenomenali, un bruneţos trăznet spaniol şi o roşcată spanioloaică de o frumuseţe răpitoare. M-a pus pe gânduri filmul, nu e cu happy end, chiar te loveşte, cum se spune.

 

Gală şi chef până dimineaţa!

Am fost la gala de inchidere TIFF, de sâmbătă seara, unde am muncit, am făcut un mic live text, pe Facebookul siteului. Gală scurtă, fără mari efuziuni, am avut impresia că a fost aşa, o bifare. Mi-a plăcut cum a vorbit Zanussi, marele regizor polonez, un om pasionat şi cald, apoi directorul marelui Festival de la Chicago, un american gentleman cu un discurs beton. Mulţi dintre marii regizori americani acolo s-au lansat, inclusiv Scorsese, de pildă…

 

Party-ul after la frumosul Conti a fost ca de obicei un regal. Fanfara ţigănească a tras un concert care a aruncat invitaţii în aer, iar muzica electronică a bubuit până dimineaţa. Am stat până la…7 dimineaţa, M-am plimbat prin  Conti şi mă tot rog de atunci să fie ceva cu clădireasasta unde odată, înainte de cursuri, dimineaţa, îmi beam cafeaua. De fapt mă rog demult pentru Conti, dar nu am instrumente să fac ceva concret înafară să scriu….Ce păcat de acest hotel…

Seara de duminică a fost romantică. Mi-am luat un prosecco, o pătură şi m-am lăsat vrăjit de frumuseţea filmului Boyhood, de Linklater, frumoasă şi sensibilă poveste americană! Şi cu asta TIFF a luat sfârşit!

 

Ne vedem la anul!

 

Jurnal subiectiv ţinut de Tiberiu Fărcaş, editor-coordonator TIFF 2013

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *