Ploaia nu mai conteneşte la TIFF 2014, aşa că eu cred că ţinta organizatorilor este atinsă: au adus unul din cele mai bune TIFF-uri, sub raportul filmelor, al calităţii lor, iar vremea e perfectă să bursuceşti prin săli, vrăjt de miracolul cinefil.
Dar ca să avem film trebuie să ai în primul rând unde să îl vezi, aşa că am fost la dezbaterea despre proiectul Salvaţi marele ecran, adică înfiinţarea a 10 săli funcţionale în următorii 7 ani in România. A fost lume multă, chiar nu mă aşteptam, după cheful de cu o noapte înainte să văd sala plină la 10.30, la Grădina Boema, sus la mansardă mai exact. Afară ploua mocăneşte, iar frigul e stăpân pe TIFF.
Despre ce a fost la conferinţă am scris aici
Asa ca nu mă mai repet. Foarte interesante experienţele croată şi poloneză, cum au reuşit ei să rezolve problema. Avem nevoie de săli, cinematografia nu înseamnă doar Buureşti. Să ne gândim la oraşele mici, la Anina, Orşova, Vulcan, Huedin etc unde trăiesc oameni şi doresc să vadă film, s-ar bucura enorm. Susţin deci proiectul lui Tudor, cred că face o chestie extraordinară dar fără autorităţi nu va reuşi.
OK. După ce am scris ca un nebun pentru clujulcultural.ro şi ziuadecj.ro, de la conferinţă, mi-a fost o foame de lup! Hop la Vărzărie, unde era plin de TIFFari. An de an eu numa acolo mănânc şi ştiţi de ce? Pentru că acolo îi vezi pe toţi miticii aduşi de TIFF, şi pe invitaţii străini. Dar pe toţi! Numai vedete nu sunt acolo, cele străine, numele mari, pentru că Giurgiu şi Chirilov îi poartă prin restaurantele de lux clujene, hai să facem un pic de publicitate. Barraca, Bricks, Trattoria Fiorentina, Via, Adi Steak House etc.
Cum TIFF înseamnă film bune, am mers să văd multipremiatul documentar italian Sfântul Gra, Venetia Mostra 2013. Un film dedicat comunităţilor care trăiesc pe centura care înconjoară Roma, asemeni centurilor planetei Saturn.
Ghinion, la jumătate s-a rupt filmul şi gata, nu s-a mai dat. Pe altădată ! Aşa că am mers la Centrul de Presă TIFF, foare bine utilat, cu oameni amabili. Iar după o tură la stadionul Cluj Arena, că mai scriu si sport, pentru Ziua de Cluj, nu am putut ratat excelentul film cu Colin Firth, mare mare actor, intitulat „Febra stadioanelor”. O poveste emoţionantă de iubire pe fundalul unei alte mari iubiri, dragostea de Arsenal, marele club englez, tunarii, cum li se mai spune! Poveste cu happy -end, simpatică, film foarte bine jucat, care m-a bine dispus.
Val vârtej, în miez de noapte am fugit la Casa de Cultură pentru o lecţie nocturnă de rezistenţă, de solidaritate umană, politică, sindicală. A rulat ultimul film al lui Wajda, „Walesa”, despre Lech Walesa, electricianul din Gdansk cu calităţi de lider mondial. Un film care m-a bulversat dar pe care îl voi internaliza, cum se spune în limbaj de lemn european. Pentru că trebuie să ne opunem prostiei şi prostului gust, aşa cum face TIFF cu fimele proaste si comerciale.
PS.
Recomand să vă cumpăraţi cărţile lui Ioan Pavel Azap, criticul clujean de film, dedicate TIFF, 15 si 20 de lei bucata, de la Piersic si Victoria, dar şi filmele lui Dan Chisu si Tudor Giurgiu, dvd-uri originale. Merita!
La Depozitul de Filme nu am ajuns asa ca cititi ce a fost acolo aici
Ne reauzim maine
