Viktor Hegedus, actor în vârstă de 28 de ani, născut în Orăștie, vorbește despre teatru cu o sinceritate și o pasiune care te prind imediat. Tânăr, ambițios și atent la detalii, el și-a construit drumul artistic treptat, trecând de la visul adolescentin al faimei la înțelegerea profundă a faptului că arta actorului este despre oameni și pentru oameni. Parcursul lui Viktor este marcat de răbdare, curiozitate și proiecte care reflectă dorința de a crea schimbare. În acest interviu, el povestește despre provocările scenei, despre momentul care i-a schimbat perspectiva asupra meseriei și despre amprenta pe care speră să o lase în sufletele spectatorilor.
Cum ai descoperit pasiunea pentru actorie?
,,Aici e o poveste interesanta, pentru ca eu cand am decis ca vreau sa ma fac actor si cand mi-am anuntat parintii in clasa a 10-a ca asta e drumul pe care vreau sa il urmez, ca majoritatea adolescenților, nu aveam in cap decat faima, bani, filme și celebritate. În anul 1 mi-am dat seama cu ce se mananca meseria asta de faptul ca nu este nimic din ce am visat înainte. In primul an viața mi s-a schimbat complet, m-am indragostit de meseria asta si de tot ce implică.’’
Care a fost cel mai provocator personaj pe care l-ai interpretat si de ce ?
,,Cel mai provocator personaj pe care a trebuit sa il interpretez si care mi-a placut foarte mult a fost Dobcinski din ,, Revizorul ‘’de Nikolai Gogol, care s-a montat in anul 2021 la teatrul ”Ion D. Sarbu” din Petrosani. Spun ca a fost interesant pentu ca in viziunea regizorala a lui Radu Tudosie, Dobcinski era orb. Toata actiunea spectacolului a fost mutata în anuL 2040, dupa un razboi planetar nuclear, iar Dobcinski a orbit uitandu-se la ciuperca exploziei nucleare. A fost foarte interesant, pentru ca am avut foarte mult de studiat cum simte si cum ,,vede’’ lumea un orb. Acest detaliu al personajului, acest fel de a fi, a schimbat cu totul acel rol si a trebuit sa reinventez total acel personaj. Dobcinski are un loc special în sufletul meu.’’
Ce ai vrea ca oamenii sa inteleaga despre munca unui actor?
,, As vrea sa inteleaga ca tot ce facem noi ca actori pe scena este pentru a servi publicul. Prin teatru publicul poate să acceseze lumi întregi, povești și experiențe inedite. Este o meserie frumoasă, plină de provocări. Niciun rol și niciun spectacol nu este la fel. Mereu trebuie să te documentezi despre personaje, să te transpui în viața lor, fizic și mental. Ce vreau să spun este că noi actorii nu ne plictisim niciodată.
Ce iti doresti sa lasi in urma ca artist?
,,Imi doresc să se schimbe ceva in oamenii care vin la spectacole. – cred ca despre asta e. Atata timp cat s-a schimbat ceva in sufletul celui care a venit la reprezentatie, cât de puțin, eu ma declar multumit. Nu stiu cata lume o sa isi aduca aminte de mine dupa ce va fi sa fie momentul in care voi parasi lumea asta, dar nu cred ca este important. „Picătură cu picătură face lacul mare.”
Este meseria de actor asa cum ti-ai imaginat?
,,Cu siguranta nu este asa cum mi-am imaginat-o eu pe clasa a 10-a. Daca facem comparatia cu mine din facultate, atunci raspunsul este da si nu. In facultate am fost invatati sa fim niste profesionisti, să facem cercetare pentru viitotul rol, să știm textele bine, să venim cu propuneri către regizori sau colegi, să păstrăm același nevel de energie chiar dacă repetăm o scenă de 30 de ori și multe, multe altele. Din pacate in teatrele și proiectele prin care am colindat am vazut ca acest nivel de profesionalism nu este, de fiecare data, la cel mai inalt nivel, iar asta m-a dezamagit putin, mai ales ca proaspăt absolvent. Am avut chiar momente când colegii au râs de mine pentru că repetam în costum și am fost asigurat că în maxim 6 luni mă voi da pe brazdă și voi fi ca și ei. Uite că nu s-a întâmplat asta.
Ce te-a inspirat sa deschizi Artify Academy?
,,Este o poveste putin mai lunga. Eram angajat la teatrul ,, Ion D. Sarbu ‘’ din Petrosani. M-am gandit ce as putea sa ofer comunitatii, nu eram inca setat pe comunitatea din Cluj, dar in general ce as putea sa ofer comunitatii mai mult. Ceva ce sa ajute comunitatea respectiva prin prisma meseriei pe care o am si asa am ajuns la ideea asta – o mica scoala de dezvoltare personala prin arta, prin metode teatrale. Bine inteles inceputul a fost destul de incert si extrem de greu, cu pași mici și viitor nesigur, dar acum după 4 ani cred ca putem sa vorbim de un parcurs frumos. Nu as schimba nimic daca m-as uita inapoi.’’
Ai avut vreodata momente in care ai vrut sa renunti? Cum ai trecut peste ele?
,,Nu am avut momente in care am vrut sa renunt in adevaratul sens al cuvantului. Cu siguranta am intampinat momente mai grele dar cred ca arta asta s-a omogenizat cu tot ce insemn eu si face parte din viata mea de zi cu zi . Ar trebui sa existe un chirurg foarte bun daca ar fi cazul sa ne desparta cineva.’’
Daca ai putea vorbi cu versiunea ta mai tanara ce i-ai spune?
,, I-as spune sa nu isi mai faca atatea probleme. Sa nu isi mai faca probleme pentru ziua de maine, pentru ce va fi in viitor, si i-as recomanda sa se bucure de prezent.’’
Exista un moment din cariera ta care ti-a schimbat perspectiva asupra meseriei?
,,Acel moment a avut loc in facultate cand mi-am dat seama ca arta actorului nu este despre mine, nu este despre faima, bani sau celebritate, ci este despre celalalt. Si cand vorbesc despre celalalt ma gandesc la celalalt atat ca partener de scena ci si ca public.’’
Ce ai descoperit despre tine si despre industrie in momentul in care ai trecut de la viata de student la viata profesionala?
,,A fost un pic de haos, trebuie sa recunosc, pentru ca nu stiam pe unde sa o apuc ceea ce a dus la foarte multe deplasari catre Bucuresti pentru castinguri, pentru ca si in momentul acela dar si acum, acolo este punctul zero al acestei industrii. Acolo se filmeaza filmele, serialele, acolo sunt cele mai multe teatre din tara, si bineinteles ca toti fugeam dupa visul acesta ,, bucurestean’’ . Niciodata nu am ramas in Bucuresti, niciodata nu am luat un casting in Bucuresti si am si renuntat sa aplic la un moment dat. Am fost de parere ca am investit prea mult timp si energie – daca ma vor sa ma caute pentru ca aveau numarul meu de telefon, iar daca nu ma cunosc, nu e problema mea . A fost foarte interesant pentru ca dupa ce am abordat genul acesta de gandire si nu am mai alergat ca nebunul in stanga si in dreapta dupa proiecte , proiectele au inceput sa vina: piese de teatru, reclame, filme etc. Chiar dupa ce am terminat facultatea am si primit un contract de colaborare cu Teatrul Dramatic ,, Ion D. Sarbu’’ din Petrosani. Am avut acolo un proiect , dupa care a mai venit o colaborare, si directorul de acolo a decis ca trebuie să mă prezint la concurs. A concluzionat ca pot sa aduc valoare echipei respective. Din pacate am avut colegi care nu au putut sa se angajeze dupa terminarea facultatii și care nu au prins proiecte – actori foarte buni , mult mai buni decat mine. Conteaza foarte mult norocul in meseria asta, de cine esti vazut, cand esti vazut si pentru ce esti vazut. Eu mă consider norocos.
Pentru Viktor Hegedus, teatrul rămâne marea lui iubire – un spațiu în care își găsește sensul, ritmul și libertatea de a spune povești care ating. Iar această pasiune nu se oprește la scena pe care joacă, ci continuă în Artify Academy, unde este un profesor dedicat și răbdător, hotărât să transmită mai departe ceea ce el însuși a învățat. Viktor a înțeles că adevărata valoare a unui artist stă în capacitatea de a dărui si face asta cu fiecare rol și cu fiecare elev care îi trece pragul.
Interviu de Alisia Vinta, studentă, an 1, Jurnalism FSPAC
Foto arhivă Viktor Hegeduș
