Hajdu Tamás reușește prin fotografia sa să surprindă absurdul din spatele blocului, profunzimea graffitiurilor de pe pereții garajelor și suprarealismul aleilor din cartierele Băii Mari. De profesie medic veterinar, Tamás captează scene care adesea rămân neobservate de către restul trecătorilor. Construcțiile urbane, flora și fauna cartierului sunt elemente recurente în arta sa, adoptând stilul fine-art documentarist.
În cadrul Expozițiilor TIFF 24, Hajdu Tamás a prezentat „Greatest Clicks” – un colaj suprarealist de scene neverosimile, o cronică vizuală a prezentului trăit în România. În timpul Artist Talk-ului de marți, 17 iunie 2025 de la Muzeul de Artă, artistul multipremiat ne-a acordat un interviu. Am discutat despre expoziția prezentată în cadrul TIFF#24, cum l-a influențat profesia în fotografiile pe care le surprinde, dar și cum vede viitorul fotografiei de stradă în contextul evoluției inteligenței artificiale.
Prezentați în câteva cuvinte expoziția ,,Greatest Clicks” cu care ați venit la TIFF anul acesta.
Hajdu Tamás: „Greatest Clicks” este o selecție din… selecțiile mele pe care le fac de mulți ani încoace. La sfârșitul fiecărui an scot o selecție și sunt deja la al 15-lea volum. La TIFF am prezentat o selecție din selecțiile din ultimii 10-15 ani. Fotografiile din expoziția actuală nu sunt legate între ele, sunt independente. Singurul lucru care le unește pe majoritatea e că sunt făcute în Baia Mare. Puține sunt făcute în alte locații: Sighetu Marmației, Florești, Ileanda.
Cum reușiți să surprindeți absurdul, comicul si fascinantul pe străzile orașului Baia Mare?
HT: Cred că orașul este fascinant, comic si absurd. Nu trebuie să depun mare efort, pur și simplu mă plimb și găsesc.
Orașele mici din România par să fie decorul perfect pentru fotografiile dumneavoastră. Ce are Baia Mare și nu are Clujul?
HT: Aș putea face pozele astea și în Cluj. Cunosc bine Clujul, pot intra în Mănăștur, unde am stat șase ani ca student și să fac pozele astea. Lipsa de investiții din orașele mici le face însă perfecte pentru astfel de fotografii.
Profesați ca veterinar si adesea subiecții fotografiilor dumneavoastră sunt animalele. Cum v-a influențat experiența în cabinet stilul?
HT: Cred că am o atracție din partea lor către mine. Tot timpul găsesc aceeași undă de comunicare cu câinii și pisicile, deci nu am problema asta. Dar n-aș zice că din cauză că sunt medic veterinar, ci pentru că sunt iubitor de animale. Am o empatie fantastică față de câinii și animăluțele vagaboande. În fotografiile mele nu prea vezi câini cu stăpân.
Aveți un stil fotografic brut, documentar, care vizual imită filmul. Cum credeți că va influența inteligența artificială fotografia de strada?
HT: În niciun fel. Fotografia de stradă este fotografie de stradă, inteligența artificială e total altceva. Nu trebuie cele două comparate, inteligența artificială este o unealtă. La fel când a apărut Photoshop-ul toată lumea spunea „Gata cu fotografia”. Nu e adevărat! Inteligența artificială o să aibă nișa ei, dar ca o categorie separată. Mi se pare foarte interesant să folosești fotografia reală și să o îmbunătățești cu inteligența artificială. Cred că este un mediu fructos care o să apară.
M-am jucat și eu cu inteligența artificială: am avut niște fotografii despre care puteam spune că nu aveau subiect și le-am imbunătățit cu ideile mele, folosind inteligența artificială. A ieșit o nebunie și chiar le-am publicat, desigur sub egida A.I. (engl. inteligență artificială).
Expoziția „Greatest Clicks” rămâne deschisă la Muzeul de Artă până pe data de 22 iunie.
Reporter: Mihai Nan, An 1, jurnalism, FSPAC, UBB
