Ieri a fost prima zi de Untold și, cu toate că aș fi putut merge la Main la Louis Tomlinson, Steve Aoki sau Timmy Trumpet sau la oricare altă scenă, am preferat să îmi rup tenișii la scena Retro, pe muzica anilor 2000, 1990, 1980, 1970, pusă de Shurubel și apoi de Dan T & MC Zedho.
Desigur, nu e prima dată când fac așa ceva. În ultimii ani, am găsit mereu prieteni care au vrut să sară și să cânte cu mine pe muzica copilăriei și adolescenței. Desigur, nu am fost singurii. Aseară, am fost sute de oameni care am dansat și nu am putut să nu mă întreb: de ce? De ce să dansezi pe muzică din anii 2000 când artiștii mari ai momentele erau pe celelalte scene?
Nu știu ce să spun de ceilalți, dar pentru mine răspunsul este: nostalgia altor vremuri. Vremurile în care televizorul mergea mereu pe Atomic și MTV și așa aflam de cele mai noi melodii. În care dansam prin casă pe „Dă-mi nopțile înapoi”, „Lasă-mă papa la mare” sau pe piesele celor de la Backstreet Boys. Ah, și să nu uităm de Dan Bălan când era în O-ZONE și trei băieți din Republica Moldova făceau fetele să suspine. Vremurile în care așteptam melodia preferată să vină la radio ca să o înregistrăm pe casetă, să o putem asculta când avem chef.
Poate, și zic doar poate, vremurile în care totul părea mult mai simplu.
Și ce ne-am mai distrat la scena Retro! Eu, câțiva prieteni și străinii din jurul nostru cu care am rezonat și am cântat împreună, din tot sufletul „Gimme, gimme, gimme a man after midnight”, ne-am lăsat în jos pe „Low” a lui Flo-Rida și ne-am amintit ce tineri erau Smiley și colegii lui din formația Simplu când a apărut Mr. Originality.
Dimineață, când am plecat spre casă, am mai găsit o mini-scenă, la colțul celor de la Kiss FM, unde tot genul acesta de muzică a fost. Ne-am oprit și-am mai dansat și-acolo.
Cu siguranță voi mai ajunge la scena Retro, dar trebuie să mai văd și alți artiști. Iar azi, în cea de-a doua zi de Untold, ne așteaptă multă distracție cu Vama, Lenny Kravitz, Lost Frequencies, Dimitri Vegas&Like Mike (Main Stage), Mihigh, Solomun (Galaxy), Netsky (Alchemy) și, desigur, mulți alții.
Text și foto de Bianca Tămaș
