Programul de reprezentații al Teatrului de Maghiar din Cluj a reînceput în 11 ianuarie 2025, cu spectacolul Hamlet de William Shakespeare, pus în scenă de . Spectacolul mai este programat pe 29 ianuarie și 28 februarie, în Sala Mare.
O noutate a acestei reluări este faptul că, începând cu luna ianuarie, rolul Gertrudei-regina va fi interpretat de Enikő Györgyjakab. Spectacolul Hamlet a participat în timp la festivaluri precum: Festivalul Național de Teatru din București, ediția 32; Festivalul Internațional de Teatru Interferențe, ediția 8; Festivalul Internațional de Teatru „Madách Imre” (MITEM) din Budapesta, ediția 8. Personajul principal, Hamlet, este interpretat de artistul invitat din Budapesta, Miklós Vecsei H., care se integrează cum nu se poate mai bine în economia spectacolului, distribuţia fiind întregită de actorii: Ervin Szűcs, Enikő Györgyjakab, Balázs Bodolai, Zsolt Gedő, András Buzási, Ferenc Sinkó, Zsuzsa Tőtszegi, József Bíró, Tamás Kiss, Éva Imre, Anikó Pethő, Szabolcs Balla, Gizella Kicsid, Gáspár Pászka, și copiii Venczel Lőrincz-Szabó și Édua Szabó / Tekla Szabó. La realizarea spectacolului își aduc aportul: András Both (decorul), Bianca Imelda Jeremias (costumele), András Visky (dramaturgia), Vasile Șirli (muzica originală), Melinda Jakab (coregrafia), András Rancz (imagini video) și Gyopár Bocskai (asistent costume).
Spectacolul se joacă în două acte și are durata de aproapre trei ore. Nu este prima data când Tompa Gabor pune în scenă Shakespeare și nici Hamlet. Regizorul rămâne mereu fidel și recunoscător textului shakespearean pe care îl adaptează pentru scenele teatrale și pentru publicul secolului XXI. Spectatorii vor putea urmări un spectacol de o desăvârșită unitate, cu o mișcare scenică a unei echipe sudate, în armonie, fără stridențe. Tablourile șocante se integrează în conceptul general. Tompa nu practică stridența și disonanța ca scop în sine. Mai degrabă mizează pe spectacolul rotund, frumos, cinstit. Modernismul este un instrument, nu este țelul. Craniile se multiplică și amplifică, pentru că tot textul stă sub vraja morții, Rozencranț și Guilderstern devin volatile personaje feminine, bizare și malefice, instrumente ale puterii secrete, dar cumva dezbrăcate de orice mister. Claudius rămâne satirul uneltitor, intrigant, ipocrit, cel care mereu crede că poate face din minciună adevăr, că își poate impune legea smintită, că îi va găsi pe cei care să-i trâmbițeze până la urmă goliciunea, din naivitate unii, cum este Laertes, sau din slugărnicie – Polonius. Mozaicul de fapte bizare al piesei, densitatea de tipologii caracteriale, unele legate fratern, altele în opoziție sunt puse în scenă nu doar cu talent, cu inspirație, cu multă trudă (nu este deloc o fușereală n.n.), ci mai ales prin aplicarea unei geometrii și dinamici divine. Perfect mulată pe evenimentul scenic, muzica compusă de Vasile Șirli.
