Renovarea castelului de la Gilău, județul Cluj, a fost finalizată. Clădirea evocă trecutul său secular în toată splendoarea sa refăcută; deschiderea castelului pentru vizitatori este programată în primăvara lui 2024, a informat marţi consiliul de administraţie al Fundaţiei Tradiţii Transilvane pentru agenţia ungară de presă MTI.
Comunicatul fundaţiei precizează că a avut loc predarea tehnică a castelului de la Gilău (lângă Cluj-Napoca), proprietate a Fundaţiei Tradiţii Transilvane, înfiinţată de omul de afaceri şi mecena Elek Nagy.
Documentul reaminteşte: omul de afaceri Elek Nagy, născut la Cluj-Napoca, a cumpărat castelul de la moştenitorii familiei Barcsay, după care l-a donat Fundaţiei Tradiţii Transilvane, înfiinţată de el însuşi.
La iniţiativa omului de afaceri Elek Nagy, firma de arhitectură Tektum Architectura & Arta şi firma de consultanţă în proiecte RegioConsult au început să elaboreze proiectul de restaurare a castelului.
După obţinerea unei finanţări din partea Uniunii Europene în 2017, în anul următor au început lucrările de restaurare cu participarea societăţilor ADD Concept şi Kvadrum Axis. Valoarea totală a proiectului depăşeşte 30 de milioane de lei, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene prin guvernul României, din sprijinul acordat de guvernul ungar şi din contribuţia de peste 3 milioane de euro a fundaţiei fondate şi prezidate de Elek Nagy.
Renovarea va continua anul viitor cu restaurarea parcului din jurul castelului, după ce finanţarea de 2,15 milioane de euro a fost câştigată tot din fonduri UE, lucrările incluzând restaurarea completă a castrului roman şi a parcului adiacent castelului. Conform planurilor, castelul de la Gilău poate deveni din nou una dintre bijuteriile Transilvaniei, în forma unui centru cultural multifuncţional. Un alt obiectiv este transformarea castelului într-o destinaţie turistică importantă în judeţul Cluj şi în Transilvania, astfel încât să reflecte rolul istoric multisecular al complexului şi să dea viaţă valorii sale culturale specifice, născută la întâlnirea a două zone: Ţara Călatei şi Ţara Moţilor.
Istoria castelului Rákóczi-Bánffy din Gilău, monument de importanţă naţională, începe din secolul al XIII-lea, când sursele scrise menţionează deja existenţa unui conac, ca unul din centrele vastului domeniu al episcopilor transilvăneni, care se întindea la vest de Cluj. Părţile cele mai vechi ale complexului actual sunt efigiile cetăţii episcopale construite aici în prima jumătate a secolului al XV-lea, al cărui edificiu reprezentativ era un palat în stil gotic târziu, împreună cu o capelă. Palatul a fost modernizat în jurul anului 1500 de către episcopul László Geréb, vărul lui Matia Corvinul, şi reconstruit în stil renascentist, care era la modă în acea perioadă.
Planul dreptunghiular actual al castelului, întărit de turnuri cilindrice la colţuri, a fost creat în anii 1540, când înaintarea turcilor l-a determinat pe János Statileo, unul dintre ultimii episcopi catolici medievali din Transilvania, să construiască o cetate modernă. În Evul Mediu, cetatea şi domeniul s-au aflat în proprietatea diecezei transilvănene, ulterior proprietarii s-au schimbat frecvent, au aparţinut pe rând vistieriei, familiei Kendi, apoi a fost cucerit de István Bocskai. Cea mai importantă transformare a cetăţii a avut loc în timpul domniei lui György Rákóczi I (1630-1648), când principele a dispus demolarea vechilor clădiri din curtea interioară şi a reconstruit castelului în forma unui castel confortabil, reprezentativ. Clădirea a servit ca una din principalele reşedinţe ale principilor Rákóczi până în anii 1660, după care a fost dobândit de Dénes Bánffy pentru familia sa.
Asediat în repetate rânduri în cursul războiului de independenţă al principelui Rákóczi, castelul a căzut în ruine, iar în anii 1830 familia Bánffy l-a reconstruit transformându-l în castel romantic şi înfiinţând – după umplerea fostelor şanţuri – parcul englezesc care s-a păstrat în mare parte până în prezent.
În urma căsătoriei lui Tamás Barcsay cu Katinka Bánffy, familia Barcsay a intrat în posesia castelului; acesta a fost naţionalizat în 1948 şi a putut fi recuperat de familie abia la începutul anilor 2010. Cele mai frumoase elemente cunoscute ale clădirii datează din timpul episcopului László Geréb (1479-1502), pe lângă piesele gotice târzii apar şi sculpturi din perioada renaşterii transilvane timpurii, de la sfârşitul secolului al XV-lea.
Predarea festivă a monumentului restaurat este programată în primăvara anului 2024 – precizează comunicatul.
Alte informații istorice oferite de arhitectul-șef al județului Cluj, Claudiu Salanță:
CASTELUL BÁNFFY-BARCSAY DE LA GILĂU
Localitatea Gilău este una dintre localităţile cu cel mai bogat patrimoniu istoric al judeţului Cluj, istoria sa fiind marcată de aproape fiecare perioadă importantă a istoriei umane. Pe diferite situri ale localității au fost identificate mai multe așezări fortificate din diverse perioade ale istoriei: preistorie, neolitic, din epoca bronzului, din perioada La Téne. La vest de castelul actual în epoca romană a existat un castru, una dintre primele construite pe teritoriul nou-ocupat al Daciei, ridicat încă în perioada împăratului Traian din pământ și lemn, împreună cu un vicus militar, și care a fost reconstruiți mai târziu în piatră, nu departe de locația originală. În evul mediu timpuriu se pare că a fost refolosită una dintre vechile cetăți de pământ (sec. X.), probabil pentru apărarea și controlarea drumului de sare, care lega zona Dejului cu Oradea. În zona sud-estică a parcului castelului a fost descoperit un cimitir de secolul al XII-lea. În secolul al XIII-lea la Gilău a existat deja și un centru domenial al episcopului romano-catolic de la Alba Iulia, clădirea inițială a bisericii reformate de astăzi data de la începutul secolului al XIV-lea.
Castelul-cetate de la Gilău este unul dintre cele mai impozante rezidențe nobiliare renascentiste ale Transilvaniei, păstrat într-o stare relativ de conservare. Castelul de la Gilău figurează pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-a-B-07673. Mărimea, vechimea, importanța istorică și de istoria artei, componentele artistice păstrate (pe loc sau în Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj), proprietarii și locatarii lui (episcopii de Alba Iulia, ultima regină a Ungariei medievale, Isabela de Jagello, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I. cu familia, primul guvernator al Transilvaniei, Gheorghe Bánffy, familii de aristocrați și nobili) indică în mod clar importanța națională a acestui monument.
Cetatea medievală (castrum) de la Gilău este menţionată în documente din anul 1428 („in castro dicti domini nostri episcopi Gyalu”), în timpul episcopului Gheorghe Lépes. Cetatea era centrul unui vast domeniu episcopal format la vest de Cluj.
În anul 1540 regele Ungariei, Ioan Zápolya (Szapolyai), venind din Buda în Transilvania, s-a poposit în cetatea de la Gilău, care era în proprietatea episcopului Ioan Statileo (1528–1542), un adept al lui.
În 1556 proprietăţile episcopiei Transilvaniei au ajuns în posesia fiscului, iar cetatea a devenit din nou reşedinţa reginei Isabela revenită în Transilvania în acelaşi an. Mai târziu, din anii 1580 cetatea şi domeniul a avut mai mulţi proprietari: în 1587 guvernatorul Ioan Ghiczy, în 1597 episcopul Transilvaniei Dimitrie Náprágyi, în anii 1600–1603 Mihai Viteazul, Ştefan Csáky și generalul Giorgio Basta, în anii 1603–1605 nobilul Pancraţiu Sennyei.
Între anii 1633–1643, domeniul a intrat din nou în posesia fiscului, dar principele Gheorghe Rákóczi I. (1630–1648) l-a folosit ca pe o proprietate proprie, iar în 1643 l-a ipotecat lui Sigismund, fiului său mai mic. În perioada în care cetatea era în îngrijirea familiei Rákóczi, a cunoscut o reconstruire radicală, afectată mai târziu de ruinarea în timpul războiului curuților (1704, 1707) și de intervențiile din secolul al XIX-lea. Principele Gheorghe Rákóczi I. a dispus transformarea cetăţii medievale într-un castel cu funcţie de reşedinţă princiară impunătoare. Lucrările au avut loc între anii 1638–1652. Toţi membri familiei princiare au primit câte o cameră de locuit la etajul uneia dintre cele 4 turnuri. Cele 4 turnuri ale castelului erau denumite Bastionul Domniei Sale (NV), Bastionul Doamnei, Bastionul de Straja și Bastionul Domnului nostru mai tânăr.Reconstruirea s-a făcut sub tutela arhitectului italian Agostino Serena.
În 1676, Gheorghe Bánffy, (1661–1708), viitorul guvernator al Transilvaniei redobândește domeniul și castelul.
Se pare că castelul de la Gilău, fostul castel princiar, era una dintre reședințele reprezentative ale familiei Bánffy, castelul de la Bonțida fiind încă în construcție. Castelul a rămas în posesia familiei Bánffy până în anul 1851.
În 1861 castelul a suferit un mare incendiu și a fost reconstruit și renovat de catre Bernat Rosenberger în 1874. După moartea sa din 1909, copii săi l-au vândut în 1911 contesei Ecaterina Bánffy, soţia lui Toma Barcsay. Aceasta l-a deţinut până la naționalizarea din anul 1948. După anul 1972, castelul a fost folosit ca şcoală pentru copii cu dizabilităţi până în 2002, când a fost retrocedat vechiului proprietar. În ultimii ani a fost reabilitate de către actualul proprietar Erdélyi Hagyományok Alapítvány –Fundația Tradiții Transilvane.
Echipa de proiect:
Arh. TÓTHFALUSI Gábor – șef proiect arhitectură
Arh. Eszter Péter – proiectant arhitectură
Colaboratori arhitectură: arh. SZŐCS István
arh. CECĂLĂȘAN Ioana, stud. arh. VISKY Ágoston
ing. Dorottya Makay– Șef proiect structuri
Expert tehnic: ing. BENKE I. István
arh. GUTTMANN Szabolcs – șef proiect complex
Informații extrase din studiul de istoria artei elaborat de: dr. WEISZ Atilla, dr.KOVÁCS Zsolt, dr. SZÁSZ Anikó, dr. KISS Lóránd
Arheologi Zsolt Csok și Felix Marcu
