Fostul director al Teatrului de Păpuși „Puck” anunță că intră în greva foamei. Citește ce acuzații face

Categorii: Actualitate, Teatru
Share on facebook
Share on twitter
Share on whatsapp
Share on telegram
Share on pinterest
Share on linkedin
Share on email
Share on print

Emanuel Petran, fost director al Teatrului de Păpuși ”Puck” timp de 8 ani a anunțat azi printr-un comunicat remis presei că intră de miercuri, 4 mai, în greva foamei. El este în acest moment actor și regizor la Teatrul Național, de unde a fost detașat în timpul mandatelor sale de director la Teatrul ”Puck” apoi a revenit.

El a adresat o lungă scrisoare explicativă pentru gestul său. De asemenea, va susține miercuri, 3 mai, ora 10,00, o conferință de presă în curtea teatrului.

Redăm scrisoarea lui Emanuel Petran:

                 „GREVA FOAMEI!

Miercuri, 04.05.2022, în Piața Unirii din Cluj Napoca, la ora 08, voi intra în greva foamei.

Motive.

 Mă numesc Mureșan Petran Emanuiel Simion, mai cunoscut sub numele de actor, Emanuel Petran. Sunt actor al Teatrului Național Cluj-Napoca „Lucian Blaga”, regizor și fost director al Teatrului de Păpuși Puck din Cluj-Napoca. 

De mai bine de doi ani de zile, prin niște decizii contrare legislației, dosare făcute la comandă și hotărâri judiciare partinice, fără voia mea, am fost târât într-un univers kafkian, de care doar auzisem că ar fi posibil, dar nu credeam că ar putea să mi se întâmple mie. 

Gestul pe care îl voi face și despre care voi vorbi mai jos nu se datorează faptului că nu mai sunt managerul Teatrului de Păpuși Puck. Nu m-am născut și nu voi muri manager. El se datorează turnurii aberante pe care  „întâmplările” pomenite mai sus au luat-o și  problemelor grave care au derivat din acestea.

Prima problemă gravă este modalitatea conducătorilor Consiliului Județean Cluj, vicepreședintele Vakar Istvan și președintele Alin Tișe de a conduce și gestiona scandaluri și plângeri, provocate în fapt de către apropiați ai lor, abuzuri și campanii denigratoare pe facebook, cu implicații extrem de grave asupra imaginii și persoanei mele, atât ca persoană publică, cât și în justiție, asupra angajaților Teatrului de Păpuși Puck și asupra instituțiilor județene pe care le conduc, în general. Este de la sine înțeles, dacă la Teatrul de Păpuși fac asemenea lucruri, este clar că aceasta este modalitatea de a conduce în toate instituțiile. De altfel, s-au făcut schimbări forțate a majorității managerilor din departamentul Cultură, din subordinea Consiliului Județean Cluj, departament aflat sub conducerea vicepreședintelui Vakar Istvan, cel care este și vicepreședinte UDMR Cluj. Manageri care își făceau foarte bine treaba, după cum arată notele date tot de către comisii conduse, culmea, tot de către Vakar Istvan, au fost schimbați, deși notele nu indicau deloc acest lucru. Toate acestea arată că este o politică a UDMR, având acceptul președintelui Tișe, de a înlocui persoanele care, deși își fac foarte bine treaba, nu pot fi „convinse” de a face mult mai mult decât permite legea pentru minoritatea maghiară. Și nu pot fi convinse să spele bani din acele instituții. Întrebarea este de ce președintele Tișe sprijină acest demers?

           O altă problemă este impactul existențial, social și emoțional pe care  atacurile, dosarele la comandă, hotărârile  și tratamentele abuzive, le-au avut asupra mea și a familiei mele și care continuă și astăzi, cu toate că am atras de nenumărate ori atenția că înțeleg ce se întâmplă și nu pot să fiu de acord cu asta.

O altă problemă extrem de gravă este implicarea unor judecători de la Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj în influențarea proceselor în folosul conducătorilor politici și a celor care au inițiat aceste procese, scopul final fiind înlăturarea mea, obținerea prin hotărâri trucate a unor sume de bani publici din bugetul statului și obținerea de control politic necondiționat asupra instituțiilor subordonate Consiliului Județean și asupra oamenilor din județ.

 Ca urmare a evenimentelor care mi s-au întâmplat, datorită faptului că aceste evenimente au avut un impact existențial și emoțional fantastic asupra mea și a familiei mele, datorită faptului că acum un an, când am înțeles amploarea atacurilor concertate asupra mea și rețeaua ocultă prin care acestea se vor desfășura, pentru faptul că am prezis cu martori ce se va întâmpla, nu pentru că aș avea calități de medium, ci pentru că am descoperit, fără să vreau, doar din dorința de a mă apăra, o rețea  care slujește interese financiare, politice și administrative de grup, interese care nu au  de-a face cu legalitatea, cu bugetul public și cu nevoile cetățenilor, datorită faptului că aceste evenimente oculte se întâmplă în continuare implacabil fără să se țină cont de avertismentele mele și neavând nicio legătură cu adevărul sau dreptatea, miercuri 3 mai, 2022 orele 08, voi declara:

                GREVA FOAMEI! 

Acest gest nu este o reacție nervoasă de moment, ci este o luare de poziție după o  îndelungă chibzuință, după  o avertizare în acest sens făcută acum un an domnului vicepreședinte a Consiliului Județean Vakar Istvan, după întâmplări generate de monitorizarea vieții mele particulare prin mijloace specifice serviciilor de informații și după o îndelungă chibzuință. Întâmplările luate disparat, la prima vedere,  par a nu avea legătură între ele, dar, așa cum voi demonstra, ele sunt dictate de  interese politice, de finanțări externe, de interese financiare oculte și în primul rând de dorința de putere și control.  

Ca să dovedesc acest lucru vă voi arăta o poză pe care am postat-o acum un an, făcută   în biroul de manager al Teatrului Puck și pe care i-am trimis-o vicepreședintelui Vakar Istvan pe whatsUpp. Eu nu mai sunt manager din data de 30 mai 2021, deci nu mai am acces la acel birou de atunci.

 Este trimisă vicepreședintelui Vakar Istvan, în data de 27.05.2021. Deci, acum aproape un an. Asta ca să-l avertizez că am înțeles ce mi se  pregătește.  Și să-i transmit că nu mă voi lăsa călcat în picioare și că mă voi opune din răsputeri pentru a-mi demonstra nevinovăția și pentru a nu permite să fiu jefuit de zeci de mii de euro. De altfel, am mai declarat că voi face Greva Foamei și domnului Sorin Roșca Stănescu, lucru pe care domnia sa la inserat în articolul „Teatrul Puck, un jalnic teatru de păpuși”. 

După cum se vede, anticipam ceea ce se va întâmpla de atunci și am făcut aceea pancartă, pe care o voi folosi și miercuri. În momentul când am înțeles ce mi s-a urzit și că acele atacuri, care au fost lansate de un grup de interese, nu pot fi lansate decât dacă ai pusă la punct o rețea ocultă, care să-ți legalizeze abuzurile și falsurile. Prezicerile mele sau adeverit în totalitate așa cum am să arăt mai jos. Nu pentru că aș fi ghicitor, ci pentru că am înțeles că dacă faci acuzații și dosare care au la bază minciuni nu poți să le lansezi decât dacă te bazezi pe o rețea ocultă din zona politicului și din zona justiției. 

Toată lumea la Cluj vorbește despre acest lucru, chiar și avocați, despre dosare care ajung la instanțele la care „trebuie” să ajungă, de minciuna numită „distribuire aleatorie a dosarelor”, de avocați vânduți sau cărora le e frică să nu se pună rău cu judecătorii care îi vor judeca și în alte dosare, etc. Cum voi demonstra mai jos, se va vedea că aceste lucruri sunt adevărate. Bineînțeles, nu toți judecătorii sunt corupți, dar, din păcate, cei care o fac, își pun imaginea și amprenta bolnavă asupra tuturor celorlalți.

Știu că odată început acest demers al grevei, asupra mea se vor răsfrânge tot felul de speculații și acuzații. Voi fi acuzat de către sistem de diferite lucruri din viața privată, pentru ca acestea să creeze o imagine falsă de ansamblu asupra mea și să suplinească lipsa de probe.  Aceasta este modalitatea standard folosită atunci când se vrea ca o persoană să fie discreditată fără probe. Se creează o perdea de fum și până dispare fumul lumea uită esența problemei discutate. Dar discuțiile din această speță nu au la bază viața mea privată.

 Știu asta pentru că există de la începutul scandalului, la nivelul Clujului, cei din mediile politice, culturale și administrative o cunosc, o cabală împotriva mea lansată de cei care mi-au deschis dosarele și de cei care i-au sprijinit. Așa se face, lansezi o imagine negativă iar pe urmă te duci în instanță și spui judecătorilor că vuiește orașul, oraș care nu este mare. Iar aceștia, deja știu că acesta vuiește, dar nu mai contează probele, fiindcă imaginea de ansamblu a fost creată. Știu că această imagine există și la nivelul instanțelor. De fapt eu nu sunt judecat după dosare, ci după imaginea pe care mi-au făcut-o detractorii mei și pe care judecătorii o cunosc din spusele celor în care au încredere și care au interesul să aibă control asupra instituțiilor, altul decât cel legal. Deși judecătorii sunt obligați să judece după faptele și înscrisurile din dosarele respective.

             Le voi răspunde acum la acuzele care s-au vehiculat prin târg la adresa mea și care cu siguranță se vor vehicula și de acum încolo, ca să nu se mai obosească:

             Nu m-am drogat niciodată.

             Nu sunt ceea ce se numește un afemeiat. Am fost căsătorit 16 ani. 

             Beau normal, ca orice om. Îmi place din când în când să stau cu prietenii și să petrecem. Prietenii mei fiind actori, oameni de cultură și în general oameni plini de har petrecerile noastre sunt vii, gălăgioase și pline de spirit. Din câte știu, statul român nu interzice să bei. Din contră, statul încurajează acest lucru, pentru profit.      

             Nu au existat scandaluri cu numele meu legate de alcool, de sex, de furt, de niciun fel, deși sunt persoană publică de peste 25 de ani. 

             A vorbi acum despre așa ceva, atâta timp cât până  acum nu a existat nici un scandal în jurul numelui meu pe aceste teme, nu înseamnă decât că se urmărește să fiu denigrat, pentru ca atacurile împotriva mea să aibă o justificare. Și mai înseamnă ceva, că am fost urmărit. Cine este interesat de viața particulară a cuiva și încercă să facă din asta o problemă? Ce urmărește și care este scopul ascuns?

Da, Ovidiu Pecican a lansat la adresa mea, pe facebook și în tot Clujul acuze de genul, „că dorm sub poduri, că beau la Tramvai”, m-a numit „Prostea, Josnea, Jegspir, om de nimic, pigmeu, că put”, etc, dar domnul profesor universitar Pecican, cel care conduce o revistă de cultură și care face emisiuni TV, deci ar trebui să fie un formator de opinie care argumentează declarațiile sale, a făcut asta pentru a mă denigra în fața lumii culturale din Cluj și din țară, a prietenilor de pe facebook și din oraș (am nenumărate mărturii în acest sens), pentru ca aceste lucruri să ajungă la urechile judecătorilor și în momentul când eu apar în instanță să existe o „părere avizată” asupra mea. Toate astea  pentru ca soția lui să obțină 39000 de euro și postul de manager al Teatrului Puck. Și ca să îmi contureze la nivelul orașului și în justiție o imagine prin care atacurile lor să aibă succes maxim. 

Dar întrebați-l dacă are vreo dovadă în acest sens.  De altfel, l-am dat în judecată pentru distrugerea imaginii publice, dar, ca de obicei, ceea ce se întâmplă și în acest dosar este foarte ciudat. Voi detalia mai târziu.

Faptul că profesional, ca actor, am premii, nu am avut niciodată abateri, iar ca manager am obținut rezultate naționale și internaționale incontestabile, arată că sunt un bun profesionist și un om care muncește mult. În cazul de față pentru asta ar trebui să fiu judecat, pentru rezultatele avute ca manager. Un bețiv, un drogat, un homless, un nespălat cum am fost catalogat de către Ovidiu Pecican, nu poate avea asemenea rezultate. Iar într-un dosar trebuie să fii judecat după dovezile din dosar, nu după păreri împărțite la cafea. Cât timp voi face greva foamei îl provoc pe Ovidiu Pecican să facă publice dovezile prin care să justifice acuzele pe care mi le-a adus pe facebook.

Da, anul trecut, am consultat un specialist psihiatru. Diagnosticul este „tulburare depresivă cauzată de stres”. Având in vedere ce mi se întâmplă de 2 ani, nu este de mirare deloc.  Acest stres mi-a fost produs de către cei care mi-au făcut dosare false aranjate în justiție și care prin situația creată m-au făcut să trăiesc sub spectrul de a-mi vinde casa pentru a plăti datoriile ce ar fi rezultat dacă pierdeam procesele, m-au făcut să mă simt ca într-o menghină, fără ieșire. Situația și starea mea de supărare continuă pe care o aveam, s-a transmis, din păcate, părinților mei, bolnavi și în vârstă, lucru care le-a grăbit moartea. Cum este să-ți vezi părintele murind și ultimele lui gânduri să fie la necazurile tale și nu la faptul că trece dincolo? Au văzut cum mă chinui, deși încercam să ascund asta, fără să poată face nimic care să mă ajute, știind că sunt nevinovat fiindcă, profesori fiind, știau ce au crescut. Adică, au plecat neîmpăcați dincolo din cauza problemelor mele. Pe care nu le-am generat eu. Este de mirare că am fost stresat?

Pe lângă asta, telefonul meu și viața mea au fost în permanenta urmărire a cuiva. Mi s-a spus de către cineva că în momentul când unui manager i se deschide dosar, automat el intră în atenția SRI. Se pare că mi-au acordat cam multă atenție, dar o să povestesc despre asta la momentul oportun. 

Deci, a spune că cine se duce la psihiatru este nebun, după ce tu provoci stresul, nu înseamnă decât că cel care lansează acest tip de atac este interfața celor care au interesul să fiu declarat nebun. Oricum, după logica pe care o am și după cum vă vorbesc,  vi se pare că sunt nebun? De altfel, sunt gata oricând să mă supun unui examen psihiatric.

Știu că voi fi atacat de către o anumită parte a presei, dar pe cei care nu sunteți partizani a cuiva, vă rog să vedeți contextul și să judecați în cadrul acestuia, nu după acuzații denigratoare neverificabile care nu au legătură cu subiectul.

Și în primul rând vreau să fiu judecat după fapte și acțiuni, nu după vorbe nedovedite.

     De unde a început totul.

Eram manager la Teatrul de Păpuși Puck de 7 ani. În acest timp reușisem să stabilizez instituția, obținusem 6 premii internaționale, foarte multe premii naționale, în ultimii 3 ani făcusem export de cultură românească și clujeană la peste 20 de festivaluri internaționale, realizasem la Cluj două festivaluri stradale după viziuni proprii, renovasem instituția din temelii, adică eu și colegii din instituție culegeam roadele muncii noastre de șapte ani.

Totul a început cu un an înainte de expirarea celui de-al doilea mandat al meu ca manager la Teatrul de Păpuși Puck din Cluj-Napoca. 

Eram la Izmir, Turcia, la Festivalul de păpuși „Kukla Gunleri” unde fusesem învitat ca manager și director de festivaluri.  Împreună cu mine erau vicepreședintele Consiliului Județean Vakar Istvan, șeful meu direct de la Cultură și regizorul Vadas Laszlo.  Acesta din urmă venise cu noi după o rugăminte adresată de către el vicepreședintelui Vakar Istvan, care mă rugase să-l luăm și pe Vadas pentru că sunt prieteni și pentru ca acesta, fiind regizor, să-și facă relații artistice în Turcia. Mai era și Marius Gocan, colegul meu de la Teatrul de Păpuși, cel care conducea mașina teatrului. Seara, după cină, mergeam la unul dintre noi în cameră și la un pahar de bere sau vin, discutam diverse. Într-una din seri, discuția dintre noi ajunge la relația români-unguri ardeleni, discuție care prinde o notă de tensiune. La reproșurile că ar trebui să ajut mai mult zona maghiară, că ar trebui să învăț maghiară, să mă aplec mai mult asupra culturii maghiare, replic ceva de genul, că „fiind manager la o instituție  din România, mă apropii de zona maghiară atât cât îmi permite legea și slavă Domnului, legea permite”. Începe o discuție în maghiară între vicepreședintele Vakar și Vadas Laszlo, în care păreau foarte supărați. După aceea  lucrurile se calmează ca din senin și nu mai discutăm în timpul deplasării de loc despre acel incident sau despre acel subiect.

După aceea, iar ca din senin, după câteva luni, ca la comandă, încep evenimentele ciudate să se întâmple:

  • Sunt dat în judecată de către Amalia Pecican  șefa secției române la aceea dată, pe jumătate unguroaică și prietenă de familie cu Vadas Laszlo și partenera sa de viață, Reka Csuros, pentru hărțuire la locul de muncă, unde se cer daune de 39000 de euro, totul pornind de la un avertisment, prin dosarul 586/117/2019. 
  • Reka Csuros,  la acel moment șefa secției maghiare, merge martoră în acest proces deși publică pe facebook lângă o poză de-a mea unde spune: persoana pe care o urăsc din inimă. Instanța, contrar legilor, o aceptă ca martor. Vezi mai jos: 

Reka Csuros, este cea care face rost de bani de la Fundația Bethlen Gabor, filiala Cluj, unde lucrează și prin manevre oculte ține banii din asociațiile unde aceștia intră sub control, deși ceea ce face contravine legii. De exemplu,  beneficiar al unuia dintre proiecte pe fonduri Bethlen Gabor era Teatrul Puck, iar intermediar Asociația Apropo din care ea nu face parte. Dar prin emailul de mai jos, adresat secției maghiare la plecarea din teatru, se vede cum le zice verde în față că de fapt ea este cea care va gestiona banii, care ar avea următorul traseu:

  • Banii, 15.000.000 de forinți, aproximativ 45000 de euro, vin dintr-un proiect de la Fundația Bethlen Gabor Budapesta.
  • Aceștia vor fi derulați prin Asociația Apropo din Cluj, președintele asociației fiind Urmanczi Eugen, cel care împreună cu Vadas Laszlo, partenerul ei de viață mi-au făcut trei dosare pentru discriminare. 
  • Beneficiar ar fi trebuit să fie Teatrul de Păpuși Puck, secția maghiară. 
  • Asociația Apropo dorea să doneze teatrului materiale de 2000 de euro
  • Banii vor fi controlați de Reka Csuros, ea fiind angajata Fundației Bethlen Gabor, filiala Cluj. 
  • Ea și partenerul ei de viață cu care are un copil, Vadas Laszlo, sunt și cetățeni maghiari. Vezi mai jos:
  • Pe site-ul soțului Amaliei Pecican, profesorul universitar Ovidiu Pecican ( cei doi fiind prieteni de familie a cuplului Csuros-Vadas), cunoscut militant pentru regionalizarea țării, apar la vremea respectivă postări cu personalități culturale și istorice maghiare. Nu sunt șovin, întreaga mea activitate spune acest lucru și am un străbunic maghiar, dar în situația dată aceste postări spun ceva. Spun că cei doi, au căutat să intre în grațiile UDMR și odată ce aceștia au dat liber la atacuri împotriva mea, imediat s-au executat și ca să arate că sunt loiali, au făcut acele postări. Ceea ce arată și prin acest lucru legătura dintre ei.
https://cluj24.ro/legendele-clujului-cu-ovidiu-pecican-gabriel-bathory-si-visul-unei-noi-resedinte-princiare-71689.html
https://cluj24.ro/legendele-clujului-cu-ovidiu-pecican-iubire-si-vrajitorie-74367.html
https://cluj24.ro/legendele-clujului-cu-ovidiu-pecican-o-intamplare-cu-o-coroana-regala-72597.html

Ovidiu Pecican, mi-a cerut înainte de a începe scandalul, să-i dau contracte preferențiale de dramatizare a pieselor care urmau să se joace la teatru,   să-l plătesc cu sume mult mai mari decât contractele obișnuite și surplusul obținut să-l împărțim pe din două. Am refuzat. Datorită acestui fapt și la îndemnul și cu informații date de soția sa, începe pe Facebook o campanie împotriva mea de cea mai joasă speță, unde sunt numit Josnea, Prostea, Jegspir, etc. Tot teatrul și orașul a vuit de atacurile suburbane lansate de profesorul Pecican. Vezi mai jos:

  • Sub umbrela campaniei deputatului Csoma Botond la Primăria Cluj Napoca, Vadas Laszlo, împreună cu Urmanczi Eugen, actor la Teatrul de Păpuși, secția maghiară și președintele fundației Apropo, încep în presă o campanie de denigrare la adresa mea,  acuzându-mă de discriminare. 

instantahttps://www.facebook.com/cjcluj/videos/4111558198962421

  • Îi trimit o scrisoare deschisă lui Csoma Botond, atrăgându-i atenția că susține o cauză care se bazează pe o mare minciună.
  • La dispoziția mea ca manager, Teatrul de Păpuși, face o petiție Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a se pronunța dacă i-am discriminat sau nu. Iar CNCD, deși condus de un maghiar, Csaba Asztalos,  spune că nu, managerul Emanuel Petran și Teatrul de Păpuși, nu a discriminat secția maghiară!
https://www.stiridecluj.ro/social/artistii-maghiari-de-la-teatrul-de-papusi-puck-cluj-se-simt-discriminati-cncd-le-a-respins-plangerea-dar-ei-merg-in-
  • Imediat mi se fabrică de către Vadas și Urmanczi alte trei dosare către CNCD, care au exact aceiași speță ca cel pe care l-am câștigat. Nici după un an de zile încă nu s-a dat hotărârea în cele trei dosare, deși, repet, speța este exact aceiași ca în dosarul pe care l-am câștigat. Acest dosar nu este soluționat fiindcă dacă am soluția, am cale liberă pentru a-i da în judecată. Probabil se așteaptă să se prescrie termenul.
  • Vadas Laszlo dă în judecată hotărârea CNCD pentru „lipsa calității procesuale a Teatrului de Păpuși”. Dosarul, la Cluj „cade” la judecătoarea Veres, care le dă câștig de cauză.
  • Urmanczi Eugen, actor al secției maghiare și președintele Asociației Apropo, propune Teatrului o donație. (Vezi mai jos Locale….) Această donație, din fonduri ale fundației maghiare Bethlen Gabor, trebuia să aibă un contract, dar Urmanczi Eugen, refuză să prezinte contractul Asociației Apropo cu Bethlen Gabor în care beneficiar era Teatrul de Păpuși, lucru ilegal. Pe site-ul Fundației Bethlen Gabor Budapesta, Teatrul de Păpuși Puck din Cluj apare ca unic beneficiar, cu suma de 15000000 de Huf, circa 45-50000  de euro, iar asociația Apropo vrea să doneze teatrului obiecte în valoare de 1000 sau 2000 de euro. Normal, atât eu cât și Consiliul Administrativ al Teatrului de Păpuși Puck din care fac parte și maghiari, ne opunem. La ședința Consiliului Administrativ, Urmanczi se prezintă cu un avocat, cei doi făcând presiuni incredibile asupra mea și asupra celorlalți membri, pentru ca să fie acceptată colaborarea. 

Există la Teatrul de Păpuși înregistrarea ședinței și înregistrarea cererii de donație, precum contractul dintre Apropo și Bethlen Gabor, pe care nu au vrut să ni-l prezinte, trebuind să facem noi cerere pentru al primi din Ungaria. Vezi mai jos contractul BGA Budapesta cu asociația apropo, beneficiar Teatrul Puck, secția maghiară, tradus:

  • Vakar Istvan, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, mă invită la el în birou la o întâlnire cu președintele UDMR Cluj, deputatul Csoma Botond. Deși nu eram angajatul UDMR-ului, din respect față de Vakar Istvan, șeful meu direct de la Consiliul Județean, mă duc. Timp de 30 de minute Csoma Botond a făcut presiuni asupra mea să semnez proiectul din fondurile Bethlen Gabor, argumentul lui fiind că acesta este legal, fiindcă este avocat și știe acest lucru. Excedat de insistențele lui, pentru a înlătura orice dubiu, i-am replicat că „ Acel proiect este refuzat prin hotărâre de Consiliu Administrativ al Teatrului Puck unde sunt și maghiari, hotărâre peste care eu ca manager nu pot trece. Chiar  dacă mă dați afară, nu am cum să semnez trecând peste hotărârea Consiliului Administrativ acea colaborare, care mă poate băga la pușcărie”. ( Vezi mai jos Hotărâre Consiliu…) 

După această replică, lucrurile s-au calmat ca prin farmec, cei doi au ieșit afară 5 minute, s-au întors și ca și cum nimic nu s-a întâmplat, m-au asigurat că ei nu vor să facă presiuni asupra mea și că totul este în regulă. 

          Martore la faptul că toți trei am fost în biroul domnului Vakar, sunt cele trei      secretare din hol și condica de la poartă unde ne-am semnat atât eu cât și Csoma      Botond.

  • La evaluarea mea pentru anul 2020 și pentru evaluarea de final de mandat, ca manager, am avut aceiași comisie de evaluare care m-a notat și în primii șapte ani, formată din doi maghiari, membrii marcanți ai UDMR Cluj,  vicepreședintele UDMR Cluj, Vakar Istvan și responsabilul cu cultura al UDMR Cluj, Iuliu Szep și directorul Operei Române Cluj, Florin Estefan. Această  comisie care m-a notat an de an, timp de 7 ani, cu note între 9,17 și 10, fraudează evaluarea și contrar tuturor realizărilor, evidențelor și rapoartelor depuse îmi dau nota 8,87 care nu-mi mai permite să continui ca manager, contrar tuturor rezultatelor instituției. 
https://www.facebook.com/tvrcluj/videos/109681867889306/
  • Înainte de evaluarea finală, îi înaintez vicepreședintelui Vakar Istvan o adresă prin care îi aduc la cunoștință toate persoanele din teatru care au participat la crearea scandalurilor care au determinat evaluarea mea trucată. Acesta nu răspunde adresei și dă curs fraudării evaluării.
  • Nu mai sunt manager și nu mă mai pot apăra în aceste dosare. Fiindcă în dosare eu apar ca persoană juridică, ca manager, nu ca persoană fizică. Dacă aceste dosare sunt câștigate de către angajați, Consiliul Județean plătește sumele pierdute în instanță, iar apoi, conform legii, este obligat să se întoarcă împotriva fostului manager pentru a recupera banii. Manager care va plăti ca persoană fizică, nu ca manager. Sumele ar fi de ordinul zecilor de mii de euro. 

Așa s-a întâmplat cu domnul Cornel Răileanu, care fiind director al Teatrului din Turda, datorită mașinațiunilor politice, a plătit și încă mai plătește despăgubiri. Vreo 15 ani, lună de lună. 

Adică după ce mi-am făcut treaba excelent la Teatrul Puck, răsplata ar fi să-mi vând casa ca să plătesc daune Consiliului Județean și celor care, sprijiniți de Tișe și Vakar și de anumiți judecători, au  găsit modalitatea de a câștiga bani pe spatele meu.

  • Președintele Tișe, jurist de profesie, parafează frauda făcută de Comisia de evaluare și legalizează atacurile împotriva mea.
  • Deși depun Contestație pentru evaluarea făcută, președintele Tișe nu se obosește să numească o comisie care să o soluționeze, deși conform procedurii este obligat să facă asta.
  • Dosarele mele și ale teatrului Puck, așa cum am prezis cu martori,  ajung la instanțe care legalizează hoțiile.

              Colegii din teatru, în jur de 40 de persoane și cei din Consiliul Administrativ și Consiliul Artistic al Teatrului Puck,  cunoscând situația de la fața locului, trimit președintelui Tișe 3 scrisori de susținere a mea și de incriminare a Amaliei Pecican și a Laurei Corpodean, scrisori care sunt depuse și în instanță, dar nu au nicio relevanță, nici la președintele Tișe, nici în instanță. 

După cum se vede cu ochiul liber, toate datele și acțiunile de mai sus duc la ideea de grup infracțional, care acționează conjugat pentru a-și atinge scopul. Acesta este clar: debarcarea mea, lăsarea fără apărare în fața dosarelor deschise, prin jocul manager-persoană fizică și încasarea unor sume de bani, proveniți la prima vedere din banii statului, dar care îmi vor fi imputați mie la sfârșit. Așa pot fi dat exemplu, ca nimeni să nu mai facă ca mine. Adică să muncească. De fapt, cazul meu devine o formă de control a celorlalți manageri. Prin simpatie. Adică, nu este important să-ți faci treaba, ci important este să te supui politicului și celor pe care îi sprijină, pentru a spăla bani din instituții publice. Așa, se pot îmbogăți câțiva oameni, declarați reprezentanții sistemului, dar acești bani nu vor avea impact asupra celor care sunt adevărații beneficiari, copii  și educația lor.  

Frauda comisiei de evaluare.

  Comisia de evaluare a fost compusă din domnii Vakar Istvan, vicepreședinte UDMR, Cluj, Iuliu Szep șef cultură UDMR Cluj și Florin Estefan, managerul Operei Române din Cluj .             

 Dar, pentru început trebuie să explic în ce constă frauda făcută de către comisia de evaluare, fraudă legalizată de președintele Tișe.

Contractul de management stabilește următoarele: 

„Art. 9- (1) Evaluarea managementului se face anual și final pe baza Regulamentului cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului, verificând modul în care au fost realizate obligațiile asumate prin contractul de management, în raport de resursele financiare alocate.

 Art. 10- (1) Evaluarea managementului se realizează pe baza raportului de activitate înaintat de manager în termen de 30 de zile de la termenul stabilit de autoritate pentru depunerea situațiilor financiare anulate. (2) În termen de 60 de zile de la depunerea raportului de activitate, autoritatea are obligația să organizeze evaluarea managementului.

 Deci, evaluarea managerului se face anual și la final de mandat. Având  Contract de management pe 5 ani, evaluările anuale trebuie să fie în număr de 5, plus evaluarea finală.

Mandatul meu a început la 1 iunie, 2016, deci, evaluările anuale sunt pe perioadele:

  • 1 iunie, 2016 – 30 mai, 2017
  • 1 iunie, 2017  – 30 mai, 2018
  • 1 iunie, 2018 – 30 mai, 2019
  • 1 iunie 2019 –  30 mai, 2020,
  • 1 iunie, 2020 – 30 mai, 2021. 

În anexa de mai jos se văd clar evaluările anuale pe care Consiliul Județean mi le-a acordat.

   Acestea sunt:

  • 1 iunie, 2016 – 30 mai, 2017 – am fost notatat cu 9,70
  • 1 iunie, 2017  – 30 mai, 2018 – am fost notat cu 10
  • 1 iunie, 2018 – 30 mai, 2019  – am fost  notat cu 9,90
  • 1 iunie 2019 –  30 mai, 2020 – am fost  notat 9,17
  • 1 iunie, 2020 – 30 mai, 2021 – NU AM FOST NOTAT PENTRU ACEST AN DEȘI MI S-A CERUT ÎN SCRIS SĂ DEPUN DOCUMENTAȚIA. Vezi mai jos:

Asta deși  contractul de management zice că  „Art. 9- (1) Evaluarea managementului se face anual și final pe baza Regulamentului cadru. 

 Evaluarea finală,în mod logic, se face calculându-se media aritmetică a evaluărilor anuale. Ori, dacă nu aceasta este metoda, Comisia de evaluare ar fi trebuit să spună care este modalitatea prin care se obține nota finală de mandat.  

Și acum întrebarea logică: cum se poate face media aritmetică a evaluărilor anuale pentru a obține nota pentru evaluarea finală, dacă nu s-a acordat notă pe ultimul an? 

Răspunsul este: COMISIA DE EVALUARE A COMIS O FRAUDĂ!

Cu toate aceste note foarte bune la evaluările anuale, nota acordată de comisie pentru finalul de mandat a fost de 8,87. Notă care nu mi-a  permis  să depun un nou proiect de management, așa cum notele de la evaluările anuale, realizările din instituție și bunul simț, o cereau.

Dacă se face un calcul matematic simplu se vede că media aritmetică a primilor 4 ani de mandat este: 9,70+10+9,90+9,17=38,77

Împărțită nota la cei 4 ani adunați: 38,77:4=9,69

Pentru a primi nota finală de 8,87 pentru 5 ani de mandat, ar fi trebuit să primesc la evaluarea pentru anul 2020 nota 5,6. Adică: 9,70+10+9,90+9,17+5,6=44,37. Împărțit la 5 ani de mandat: 44,37:5=8,87

Concluzie: nota finală dată de comisia de evaluare, formată din cei trei domni este inventată. Nu există o corelare între indicatorii de performanță ceruți de lege și notele acordate de către comisie pentru evaluarea de final de mandat. 

Mai trebuie precizat că cei doi membrii UDMR, domnul Vakar și domnul Szep, mi-au acordat la evaluarea finală nota 8,50, iar domnul Florin Estefan mi-a acordat nota 9,60. Asta deși nu mi s-a prezentat o grilă clară de evaluare, după principii matematice.

           Se vede cu ochiul liber cum Comisia de evaluare a notat în 4 ani peste nota 9, chiar 10 în  2017 și brusc, Comisia își schimbă părerile pe care le-a avut timp de 4 ani. Ori nu poți să faci abstracție de notele anuale pe care deja le-ai dat. 

Ce factori au putut schimba această părere a comisiei de evaluare și de ce trebuia să fie măsluită  nota de la evaluarea finală? 

Plângerile făcute de către cei certați cu legea.

Corpul de control al Consiliului Județean a făcut verificări la Teatrul de Păpuși în 3 cazuri, constatând de fiecare dată că nu sunt vinovat cu absolut nimic. Aceste rapoarte sunt semnate de către președintele Alin Tișe, deci domnul Tișe președintele Consiliului Județean Cluj și domnul Vakar Istvan vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, care are în subordine Cultura, fiind șeful meu direct, știau că nu sunt vinovat în niciuna din plângeri, conform raportului Corpului lor de control. Și aceste plângeri cu care președintele Tișe a fost „asaltat” sunt trei, toate cu rezoluții în favoarea mea, adică „ NU AM FOST VINOVAT”. 

 Dacă ar fi existat și alte plângeri, conform procedurii, în cazul sesizărilor formulate de angajați sau de alte persoane, președintele Consiliului Județean era obligat să trimită Corpul de control, organism care este în subordinea sa, pentru a verifica dacă aceste plângeri sunt întemeiate sau nu. Dacă nu a trimis Corpul de control pentru alte sesizări, înseamnă că nu au existat alte sesizări. 

Deci, „nenumăratele” plângeri au fost trei, făcute de două persoane. 

Uneia, Amalia Pecican, care a făcut două plângeri, a fost prinsă falsificând pontaje, falsificând semnătura profesorului Vartic, a hărțuit mai mulți colegi. A deschis un dosar în care mă acuză de hărțuire și a cerut 39000 de euro deși ei i s-a desfăcut contractul de muncă datorită falsurilor la pontaje, prin hotărâre definitivă. Deși numai două persoane din teatru au mers martori, Laura Corpodean și Reka Csuros cea care a scris că mă urăște din suflet, a câștigat în instanță 5000 de euro și 2000 de euro cheltuieli de judecată. 

Deci, avea toate motivele pentru a face plângeri, doar așa și-a pregătit dosarul pentru a câștiga bani.

Cealaltă Laura Corpodean, este celebră în oraș pentru că nu muncește cu anii, are două locuri de muncă de unde ia bani și  câștigă procesele fiindcă are pile în justiție, contrar datelor din dosare. Cea mai bună armă fiind atacul, normal că și ea a făcut plângeri. Dorea să scape de mine pentru că nu eram de acord cu actele ei de indisciplină, nu eram de acord să nu muncească și datorită rapoartelor făcute de către colegi pentru abaterile ei, intra în comisia de disciplină mereu, noi o sancționam, iar instanțele o făceau albă ca zăpada.

De altfel, cele două, sau dus martore una celeilalte în procesele pe care le deschideau Teatrului de Păpuși sau în procesele pe care Teatrul de Păpuși le deschidea lor. Și o luau ca martor și pe Reka Csuros. Adică nucleul care ponta fals, care nu muncea, care își bătea joc de munca celorlalți colegi, făcea plângeri și se acoperea pentru instanță. Degeaba semnalam aceste lucruri, nimic nu conta.

Toate aceste lucruri erau cunoscute de către președintele Tișe și vicepreședintele Vakar, deoarece ei au luat la cunoștință și au semnat în răspunsurile date Amaliei Pecican și Laurei Corpodean că nu sunt vinovat. Cu toate acestea, public au ales să dea ascultare plângerilor și să fraudeze evaluarea, lucru total în contradicție cu semnăturile lor de pe plângeri unde recunoșteau că nu sunt vinovat de nimic.

Scandalurile.

Acestea au fost iscate de către etnici maghiari, cu sprijinul și a doi români, Ovidiu Pecican, care este persoană publică și formator de opinie, soțul Amaliei Pecican și Laura Corpodean, cea care câștigă dosarele împotriva teatrului împotriva tuturor evidențelor și a realității. 

  • Vadas Laszlo, fost șef al secției maghiare a Teatrului Puck. Și-a dat demisia după ce a constatat că nu face față muncii administrative. Prieten cu vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, Vakar Istvan de pe vremea când erau copii și mergeau la aceiași biserică.
  • Reka Csuros, partenera de viață a celui dintâi, fostă șefă a secției maghiare, și-a dat demisia după ce a fost prinsă pontând fals subalternii. Lucrează la Fondurile Bethlen Gabor Cluj. Ea face rost de bani de la Bethlen Gabor Budapesta și încearcă să aibă control asupra lor deși nu ar avea voie, fiindcă nu poți să și intermediezi bani și să-i și administrez. Acest lucru este recunoscut de către ea într-un e-mail adresat colegilor din secție la despărțire. Aceștia doi sunt prieteni vechi de familie cu soții Pecican. Se duc în procesele intentate teatrului martori una celeilalte, deși, ulterior, amândouă au fost prinse pontând fals subalternii. Instanțele nu au nicio problemă cu asta, le acceptă ca martori, deși sunt dovedite că au fraudat.
  • Urmanczi Eugen, actor  păpușar și fost șef al secției maghiare, care de asemenea nu a făcut față muncii administrative. Acesta, ca președinte al Asociației Apropo, a venit cu avocat în ședința de Consiliu Administrativ al Teatrului Puck, făcând presiuni fantastice asupra membrilor consiliului pentru ca aceștia să accepte cu forța proiectul Asociației Apropo.

Declarațiile publice ale președintelui Tișe și a vicepreședintelui Vakar Istvan.

Conform declarațiilor d-lui Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj, date telefonic d-lui Sorin Roșca Stănescu și apărute în articolul ”Scandalul Puck, un jalnic teatru de păpuși”, din data de 22 august 2021. Domnul Tișe, după cum scrie și în articol „era la curent cu toate realizările, pe care le apreciază în mod deosebit, ale lui Emanuel Petran. Dar a fost literalmente asaltat de plângeri împotriva acestuia, însoțite de fel de fel de memorii, inițiate de trei-patru persoane din interiorul și din afara teatrului de păpuși. Iar decizia de a-l ejecta nu a luat-o el, ci Vakar Istvan, vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și vicepreședinte UDMR Cluj.” 

          La fel, domnul Vakar Istvan, în emisiunea „Regiunea în obiectiv” din 28 mai, recunoaște că am fost un manager foarte performant dar numai datorită scandalurilor am avut de suferit. 

Dacă am fost un manager excelent, cum de nota finală, dată de Vakar Istvan și aprobată de președintele Tișe a fost exact atât de mică încât să nu pot depune un alt proiect de mangement? Există în procedura de notare capitolul „Scandaluri și plângeri”? Nu există. Ei trebuiau să mă noteze după grila din proceduri, nu după „Scandaluri și plângeri” făcute la comandă de către cei puși de ei.

https://www.facebook.com/cjcluj/videos/4111558198962421

de la 1:07:45 la 1:13:30

https://www.facebook.com/tvrcluj/videos/regiunea-%C3%AEn-obiectiv-din-28-mai-2021/224380219195762/

de la min 29,30

      Dacă președintele Tișe, așa cum a declarat domnului Sorin Roșca Stănescu, știa de realizările mele și le aprecia în mod deosebit, de ce pleacă urechea la plângeri pe care le-a semnat ca fiind mincinoase, scandaluri care nu fuseseră judecate în justiție și legalizează frauda? Dacă nu el a luat hotărârea, ci domnul Vakar Istvan, să ne spună cine conduce pe cine? Domnul Tișe este condus de UDMR și de Vakar Istvan? Dacă nu este condus, care este înțelegerea dintre partide pentru a schimba prin fraudă manageri?

                  Fiind președintele Consiliului Județean, pe act fiind semnătura sa, nu înseamnă că a legalizat frauda? Nu înseamnă că este la mâna UDMR-ului, care-l obligă la fraudă? Sau dacă nu-l obligă  ce se ascunde în spatele fraudei?

În momentul când fraudezi trebuie să te bazezi pe ceva, altfel logica și legile spun că vei fi prins și vei plăti. Oamenii care fraudează nu vor asta. Pe ce te poți baza atunci când la o evaluare nu aplici legea așa cum o cer procedurile și te faci, avocat fiind, că nu cunoști o adunare de cinci numere și apoi o împărțire la cinci? Sau că, deși legea spune clar că managerul trebuie evaluat pe toți cei cinci ani,  tu te faci că nu înțelegi? Și nu înțeleg, nu unul, ci doi oameni și veți vedea mult mai mulți oameni, toți cu studii juridice, judecători. 

Dar să ne întoarcem la conducători. Doi oameni care conduc un județ. Unul dintre ei, președintele Tișe, este de profesie avocat și cu atât mai mult se presupune că dacă și-a luat licența în drept, știe legile și cunoaște regula de trei simple. Sau dacă nu știe, întreabă. Întreabă pe cei de la serviciul juridic care-l sprijină pentru a nu greși. Este clar, când cu bună știință legalizezi o fraudă,  nu te poți baza decât pe ceva care știi că te va scăpa de lege.

În acest caz, pentru a ieși basma curată, pe ce te poți baza? Nu te poți baza decât pe prieteni din justiție!

Problema care se pune imediat este: de ce oamenii din justiție sprijină acest grup infracțional?

 Prietenii din justiție ai politicienilor și felul lor propriu de interpretare a unora dintre dosare.

Dreptul este o materie bazată exclusiv pe informații și pe logică. Sau așa ar trebui să fie. Ea se bazează pe celebrul „common sense”, adică „bunul simț” și pe legile imuabile ale creatorului. Acest bun simț care ar trebui să guverneze justiția, ar trebui să se regăsească în hotărârile și motivările pe care instanțele românești le dau. 

Unele instanțele românești, au descoperit o altă formulă. După felul cum unele complete interpretează cauzele din dosare, dreptul devine o materie bazată pe suflet și pe prietenie. O prietenie a „elitelor”. Un fel de „friendship sense”. Și cum sufletul nu poate fi cuantificabil, justiția, devine la noi o zonă necuantificabilă, dar prietenoasă. Dar numai cu cine trebuie. Cu „elitele”. Dar „elitele” au o mare problemă. Atunci când furi nu mai ești „elită” ci ești doar un găinar. 

Toată lumea vorbește că legile sunt aiurea. Dar nimeni nu face nimic în acest sens. Faptul că ele sunt date aiurea, justifică cumva că judecătorul nu are ce face, el ar vrea, dar vezi, legile…. Eu cred că este o mare minciună! Judecătorul, dacă este îngrădit în libertatea de a judeca corect, ar trebui să urle pentru a nu i se lua acest drept. Ați auzit vreun judecător urlând? Înseamnă că legile sunt corecte? Nu. Deci, unor judecători le este frică din anumite motive să spună acest lucru, altora le convine starea asta de fapt. Fiindcă sunt exonerați de orice. Mai sunt și inamovibili. Deci, într-un sistem unde se recunoaște pe față că legile sunt proaste, judecătorii nu răspund de nimic, în fața nimănui. Dacă le faci o plângere, aceasta ajunge să fie judecată de niște colegi de ai lor. Își vor face rău unii altora? Vor distruge cu mâna lor imaginea de monolit a Justiției românești? Nu, nu o vor face. Deci pentru justițiabil, dacă mușchiul lor vrea, nu există nicio șansă. Sistemul cu strămutarea nu arată nimănui ce se întâmplă acolo, judecătorii nu trebuie să dea explicații nimănui, pot face absolut ce vor. Fiind colegi, pot vorbi la telefon pentru a face „ce este bine”? Deci, judecătorul devine un dumnezeu într-un sistem strâmb. Ce poate ieși de aici? O să vedem. 

Dosarele.

  • Suspendarea  și anularea actului prin care s-a aprobat rezultatul evaluării mele.

Procesul pe care eu l-am deschis Consiliului Județean pentru furtul de la evaluare, a avut două etape, suspendarea  și anularea actului.

  • Suspendarea actului hotărârii președintelui Consiliului Județean Cluj prin care s-a aprobat rezultatul evaluării mele ca manager. A făcut subiectul dosarului Nr. 1426/2021.

 Această cerere de suspendare „a căzut” la fond, în dosarul 1426/2021, la doamna judecător Ioana Liliana Ramirez-Molina. Mai mulți avocați mi-au spus sub cererea confidențialității că, doamna aceasta este „omul sistemului”. Doamna judecător nu a vrut să-i contrazică și  a considerat că, citez „ cazul nu este bine justificat, fiindcă mie, nu mi s-a produs un prejudiciu iminent”, adică faptul că nu mai pot uza de un drept prevăzut de lege, adică să  îmi continui munca în care am excelat, nu este un prejudiciu iminent și că „apărările invocate în cauză nu răstoarnă în mod evident aparența de legalitate a actului administrativ, din analizarea acestora nerezultând o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat”.  Adică, tradus, faptul că am fost furat pe față, nu aduce o îndoială serioasă asupra legalității actului. Pentru aceasta instanța hotărăște ca „neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Emanuel Petran”.

La apel, dosarul „a căzut” la judecătorul Radu-Rareș Dușa, prieten și fost coleg cu domnul Tișe. Rețineți, „a căzut”! Din 6 complete de judecată în contencios administrativ. Bineînțeles, în ciuda tuturor evidențelor, domnul Dușa a respins recursul ca nefondat. 

Acestea, de mai jos, sunt  argumentele, pe le-am adus în favoarea mea, în cererea de suspendare, cât și în cererea de anulare:

  • Dispoziția nr. 99 din 10.03.2021 a Consiliului Județean Cluj a fost nemotivată.
  • Dispoziția a fost emisă cu nerespectarea procedurii prevăzute de art. 42 din O.U.G. nr.189/2008
  • Dispoziția a fost emisă fără ca anterior să existe o evaluare anuală realizată cu privire la activitatea desfășurată de reclamant în cursul anului 2020, deși reclamantul a depus întreaga documentație pentru evaluarea respectivă.
  • Dispoziția contestată a fost emisă fără a ține  cont de evaluările anuale anterioare și cu încălcarea caracterului definitiv al acestora.
  • Raportul comisiei de evaluare asupra rezultatului obținut a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor  art. 7 din Regulamentul Cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului și a art.41 din O.U.G. nr. 198/2008.
  • Punctajul a fost calculat în mod nelegal.
  • Nota acordată nu corespunde performanței obținute de reclamant în timpul mandatului de management.
  • Alte neregularități ale evaluării, respectiv ale Dispoziției. Din această perspectivă trebuie verificate următoarele aspecte procedurale:

-Existența grilei de evaluare și a punctajului pentru toate criteriile și subcriteriile în baza cărora s-a efectuat punctarea

-concordanța dintre ponderile stabilite pentru evaluarea finală a managementului pentru fiecare criteriu și subcriteriu raportat la ponderile stabilite în cadrul evaluărilor anuale pentru indicatorii similari.

-existența unor criterii de evaluare și de notare a etapei de interviu.

-respectarea concordanței între notele acordate în cele două etape ale evaluării, raportat la punctajul stabilit de grilele de evaluare.

-certificarea prin semnătură de către fiecare membru al comisieia tuturor actelor comisiei.

-existența referatelor analiză cu privire la corelația dintre raportul de activitate și contractul de management privind managementul instituției și realizarea proiectului minimal, respectiv realizarea indicatorilor de performanță

-Respectarea procedurii prevăzute de art. 1-18 din Anexa 2 la Regulamentul Cadru de organizare și desfășurare a evaluării managementului din O.U.G. nr. 189/2008.

Cu toate acestea cele două instanțe au găsit de cuviință să spună că „resping ca nefondată excepția lipsei de interes” a mea și „respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată ”

Întreb doar atât: Cum este posibil ca fiind la mijloc atâtea abateri procedurale, să nu fie văzute de doi conducători de județ, de un serviciu juridic care îi sprijină și de două complete de judecată?

 Explicația este una singură: toți sunt mână în mână! 

  • Anularea actului hotărârii președintelui Consiliului Județean Cluj prin care s-a aprobat rezultatul evaluării mele ca manager.

La anulare, dosarul la fond a căzut la Francesca Bujor, în dosarul cu numărul 808/2021.

Argumentele pe care le-am folosit pentru a anula actul au fost exact aceleași ca la suspendare. Judecătorul Bujor, mi-a dat câștig de cauză, dar parțial. A spus că da, nu se înțelege de unde rezultă nota, dar nu zice nimic în motivare de faptul că nu am fost notat pe anul 2020, abatere procedurală flagrantă a comisiei, nu zice de… nu zice de…nu zice de….

La apel, la cine „a căzut” dosarul? Din 6 complete de judecată? Deci, de două  ori la rând același dosar. La judecătorul Radu-Rareș Dușa. Care printre altele 

s-a antepronunțat în acest dosar, dar la Cluj, asta nu contează.  Și nici la București nu contează. După cum o să vedeți mai jos, am mai cerut strămutarea și în alte dosare, dar nu contează acest lucru. Pactic, doamna Bujor, îl ajută pe domnul Dușa, care nu trebuie să demonteze 6 încălcări ale procedurii, ceea ce ar fi greu. Îi lasă numai una. Asupra căreia acesta deja s-a și pronunțat la suspendare. 

Deci, la suspendarea și anularea unui act ilegal, din 6 complete de judecată, de două ori la rând, dosarele mele cad la judecătorul care este prieten și fost coleg cu președintele Tișe. 

TRĂIASCĂ DISTRIBUIREA ALEATORIE DE LA CURTEA DE APEL ALE INSTANȚELOR DIN CLUJ NAPOCA!

 Am cerut strămutare, dar cu minunile din justiția de la noi, nu-mi fac iluzii. Mai ales că la strămutare judecătorii nu trebuie să motiveze hotărârea. Convenabil, nu?

  • Dosare în instanță:

Pecican Amalia Diana:

Dosarul 586/117/2019 – avertisment și daune morale pentru hărțuire: acțiunea respinsă la fond, admisă în parte in recurs de completul Ioana Tripon – Dana Gârbovan;

Orice acțiune are un substrat. Nu întotdeauna acest substrat este înțeles sau văzut din exterior de către oameni. Dar el există. De exemplu, faptul că nu am avut niciodată scandaluri până cu un an înainte de evaluarea finală, poate să explice atacurile concertate ale detractorilor mei. S-au aliat pentru a crea scandaluri și dosare care să „aibă impact” asupra decidenților, Tișe și Vakar. Și aceștia au lăsat să aibă impact. Pentru că nu au putut să fure pe semnătura mea, pentru că nu au reușit să mă facă să semnez acte care pe urmă m-ar fi incriminat și aș fi ajuns la mâna lor, au hotărât să mă dea afară și pe deasupra să ia de pe mine și zeci de mii de euro. Să ajung pentru toată lumea exemplu de așa nu.

 Ei nu pot explica, de ce șapte ani m-am comportat ireproșabil și dintr-o dată, prin ochii lor, am devenit hărțuitor, intolerant, discriminator etc. Ce ar putea determina un om să se schimbe după șapte ani în exact opusul a ceea ce a fost șapte ani? Și de ce s-ar schimba atât de brusc în ceva ce i-ar face rău și i-ar aduce multe neajunsuri, când timp de 7 ani nu a făcut-o? 

Ceea ce scapă grupului infracțional este viziunea de ansamblu, pe care nu o pot ține sub control, fiindcă sunt mulți. La fel le scapă și unor instanțe. Dar la ele e simplu. Fiindcă nimic nu este la vedere, se pot strecura multe anomalii. Problema este când anomaliile ies la vedere.  

Dosarul 586/117/2019, deschis pentru hărțuire de către Amalia Pecican are o asemenea istorie. Deși în dosar există dovezi prin care Amalia Pecican :

https://www.facebook.com/groups/280451483825078/permalink/286687106534849/?sfnsn=mo
  • Falsifică pontaje.
  • Falsifică semnătura profesorului Vartic pentru a obține timp liber, falsificare atestată de către un profesionist.
  • Hărțuiește colegi.
  • I se desface contractul de muncă prin hotărâre definitivă, dar „autoritatea lucrului judecat” nu funcționează..
  • Își înregistrează colegii și depune înregistrările în instanță. Nu ne opunem, ba mai mult înregistrările arată că și ea și martorii ei mint, încercând să creeze un dosar pentru a câștiga 39000 de mii de euro și cheltuieli de judecată, care numai la fond au fost de 29000 de lei.
  • Jignește aproape zilnic managerul prin plângeri care nu au nicio legătură cu munca din instituție.
  • Dă date despre viața personală a managerului, de deplasările lui și concediile lui, date care sunt folosite de către soțul ei pe facebook pentru a face o campanie de denigrare suburbană a managerului, campanie care ajunge în tot orașul, la înstanțe, etc.
  • Face plângeri la Consiliul Județean care se dovedesc false. Cu toate acestea Consiliul Județean „datorită scandalurilor” fraudează evaluarea managerului.
  • Instanța de fond compusă din Carmen Simona-Noja, Carmen Ecaterina Popa și Ioan Roșu, foarte logic și foarte profesionist, din cele 23 de acuzații ale Amaliei Pecican nu reține nici una, considerând pe bună dreptate, că a pune pe cineva la muncă, nu este hărțuire.

Cu toate acestea instanța de apel formată din judecătoarele Gârbovan și Tripon, nu sunt de acord cu hotărârea de la fond și îi dau Amaliei Pecican 5000 de euro și 2000 de euro cheltuieli de judecată.

Adică, deși este dovedită hoață, falsificatoare, hărțuitoare, că face plângeri mincinoase la CJ, instanța  o premiază cu 5000 de euro, pentru un avertisment și o postare la avizier în care încerc să dezmint față de colegi plângerile false și minciunile făcute  la Consiliul Județean de către ea și soțul ei. În fața colegilor care deja fuseseră chestionați de Corpul de Control despre moralitatea mea, despre abuzurile mele sexuale, despre viața mea privată și care au negat toate acuzațiile pe care cei doi mi le-au adus.

Acest dosar,  586/117/2019, este foarte important, fiindcă de la deschiderea lui am început să-mi pun întrebări majore. 

În primul rând știam că nu am făcut lucrurile de care eram acuzat. 

În al doilea rând dosarul se vedea cu ochiul liber că este o însăilare pentru a obține zeci de mii de euro. 

Nimeni nu pornește un asemenea dosar dacă nu se bazează pe ceva, fiindcă un proces presupune emoții, nesiguranță, bani cheltuiți etc, teoretic nu există nimic sigur. Teoretic! 

Nu pornești un așa proces decât dacă ai spatele asigurat. Cum atacurile împotriva mea se conjugau, am început, nopți în șir să pun lucrurile cap la cap, cu posibilitățile sinistre care ar putea să se transforme în realitate sinistră. Am început să mă interesez și să-mi aduc aminte de lucruri suspecte care s-au întâmplat în cei șapte ani de management și mai ales în ultimul timp. 

După mai multe nopți nedormite am descoperit rețeaua și modul de funcționare a ei. 

Cu acordul celor din Consiliul Județean, mai mulți nemulțumiți, care de fapt sunt oamenii lor, fac scandaluri, deschid procese managerului.

Contrar tuturor evidențelor din realizările managerului și a instituției, cei din conducerea Consiliul Județean Cluj, sunt „obligați să ia măsuri”. 

Fraudează evaluarea acestuia  și încearcă prin toate mijloacele ca acesta să nu ajungă în instanță decât procesele pe care le încep ei și care știu că sunt sub control încercând să îl împiedice pe manager să depună Contestație și să facă Plângere Prealabilă, pentru a nu fi mai multe dosare pe care trebuie să le aibă sub control.

În cazul meu, nu se așteptau ca eu  să reacționez atât de vehement. Nu se așteptau ca eu să deschid dosar CNCD, nu se așteptau ca eu să deschid dosare celor care m-au hârțuit, nu se așteptau să devină totul la o scară atât de mare. 

Deschise odată dosarele, mult mai multe decât se așteptau, încep să intervină în justiție. La un dosar, două mai poți interveni, dar cum sunt vreo 6-7, devine bătător la ochi pentru oricine. Și riscant. Totuși nu au de ales și trebuie să continue jocul la care nu se așteptau că va fi la scară atât de mare și nici la reacția furibundă a mea, sperând că nu am capacitatea de a pune lucrurile cap la cap, nu am capacitatea de a mă descurca în hățișul legislativ sau de a înțelege jocul perfid pe care l-au făcut, sau dacă îl voi înțelege, nu îl voi putea demonstra.

 Dar am înțeles jocul de la început. L-am prevăzut pas cu pas. În linii mari bineînțeles, nu aveam de unde să știu cum se va întrupa efectiv și prin cine. Asta mi s-a dezvăluit pe parcurs prin acțiunile care s-au întâmplat. Am avut surprize foarte mari față de persoane pe care le credeam prieteni sau pe care chiar le-am plătit să mă apere. Unele persoane au jucat mult timp dublu. De fapt asta este cea mai bună acoperire. Când încercam să spun ceva logic, despre ceva ce devia de la cadrul normalității, automat eram făcut ins fără suflet, ins care vede o conjurație în orice, ins care nu înțelege nimic etc. 

De asta am trimis vicepreședintelui Vakar Istvan imaginea cu Greva Foamei, pentru 

a-i avertiza că am înțeles jocul lor și pentru a le spune să se oprească, să nu mai facă ilegalități. 

Ori nu au  vrut să înțeleagă, considerându-mă prea insignifiant, ori se socoteau infailibili, ori nu au mai putut opri jocul. 

Datorită situației cu totul și cu totul anormală, toate acestea mi le-am închipuit la început ca într-un spectacol de teatru, pornind de la realități și imaginându-mi posibilități, iar ele, din păcate, s-au adeverit. Am încercat tot timpul să atrag atenția să fiu lăsat în pace, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Și acum, la un an de când nu mai sunt director, se intervine în dosarele mele. Se aplică tactica următoare  „fără zgomot, poate nu se prinde și reușim să trecem toate dosarele”.

          În momentul când mi s-a intentat de către Amalia Pecican acest proces cu dosarul 586/117/2019,  am prezis în fața colectivului Teatrului de Păpuși Puck, deci toți pot fi martori, că vom câștiga la fond pe toate liniile, dar dosarul la apel va cădea la completul format din judecătoarele Gârbovan și Tripon, asta deși mai sunt 5 complete de judecată în muncii. Probabilitatea ca eu să ghicesc la începutul procesului acest lucru fiind de ordinul imposibilului. Afirmațiile mele  nu s-au bazat pe ghicit, ci pe logică:

  • Acestui complet, format din judecătoarele Gârbovan și Tripon, i se spune în Cluj „Instanța umanitară” fiind știut că la ele câștigă doar angajații. În orice situație. Acest „umanitar” pare bun, adică judecătoarele ajută angajații în orice condiții.  Dar dacă aceștia greșesc? Nu dispare ideea de adevăr? Parcă cu adevărul se ocupa justiția, nu cu ajutorarea, fiind la origini oarbă, nu amazoană. Dacă toți angajații au dreptate, asta înseamnă că toți managerii sunt vinovați? Dar managerii sunt, la rândul lor, angajații cuiva, deci și ei au dreptate? Au dreptate numai când sunt angajați, când sunt manageri, nu? Deci toată lumea are dreptate? Și atunci cine este vinovat? Cine vrea doamna judecător?  Și atunci cine plătește? 

La prima vedere Statul, fiindcă după spusele domnului Vakar: „banii aceștia sunt ai nimănui”. Dacă privești mai atent, până la urmă îi plătește managerul, fiindcă Consiliul Județean este obligat să se întoarcă împotriva lui pentru a recupera banii. Asta dacă Consiliul Județean nu se face că uită de bani și lasă să treacă trei ani până totul se prescrie. Adică rămâi la mila Consiliului Județean, a domnilor Tișe și Vakar.

      Pe lângă asta, câștigând doar angajații, se face o imagine de Robin Hood a celor două judecătoare. Una dintre ele, mai și asezonează pe facebook principiile muncii ei cu principiile după care s-a ghidat Isus Christos. Adică, la capitolul imagine stau bine. Dar ceea ce rămâne deschis pe lângă imaginea de Robin Hood, combinată cu principii Christice, este drumul sumelor de bani care se strecoară din bugetul statului, către anumiți angajați, sprijiniți de politic, sprijiniți de justiție.

  • Laura Corpodean, cealaltă angajată care a făcut plângere la Consiliul Județean.

 A avut și ea o speță judecată la completul Tripon – Gârbovan.

Asta în condițiile în care tot teatrul știa că nu muncește nimic, fiindcă mai avea un loc de muncă și nu putea să fie în două locuri deodată. Mai mult, speța dosarului era următoarea: Avea trei abateri identice, adică refuzase să lucreze de trei ori, refuzase să repete și să joace rolul „Vânzătoarea de gem” în spectacolul Croitorașul cel isteț, pe motiv că în rolul croitorașului fusese distribuită o actriță. Fiecare abatere a fost judecată de către două complete de judecată, la fond și în apel, în fiecare caz speța fiind exact aceiași, argumentele părților fiind similare. Cu toate astea, deși 5 complete, trei în fond și două în apel au menținut sancțiunile aplicate, apelul care a ajuns la Gârbovan și Tripon, a fost admis, sancțiunea disciplinară fiind anulată. 

– Sentința civilă nr. 501/15.02.2016 prin care contestația formulată de d-na Corpodean a

fost respinsă, instanța menținând decizia de sancționare ca temeinică și legală.

– Decizia civilă nr. 2507/A/2016 prin care apelul a fost de asemenea respins,

Hotărârile pronunțate de instanța de judecată în Dosarul nr. 3210/117/2015.

– Sentința civilă nr. 344/02.02.2016 contestația formulată de d-na Corpodean a fost

respinsă, instanța menținând decizia de sancționare ca temeinică și legală.

– Decizia civilă nr. 2555/A/2016 apelul d-nei Corpodean a fost admis, instanța de apel

anulând sentința instanței de fond și pe cale de consecință anulând și decizia de sancționare. Completul de judecată care a pronunțat această soluție a fost alcătuit din Președinte Ioana Tripon și Judecător Dana Cristina Gîrbovan.

Hotărârile pronunțate de instanța de judecată în Dosarul nr. 4702/117/2015:

– Sentința civilă nr. 1190/12.04.2016 contestația formulată de d-na Corpodean a fost

respinsă, instanța menținând decizia de sancționare ca temeinică și legală.

– Decizia civilă nr. 2507/A/2016 prin care apelul a fost de asemenea respins.

Dacă se citește motivarea se vede cu ochiul liber că doamnele judecător se pricep la estetică și la actul artistic mai bine decât managerul și cei din teatru. Adică, dau hotărârea nu pe fapte ci pe motive estetice, deși ele zic că nu fac asta. Oricum, celelalte 5 complete spun logic și clar că Laura Corpodean trebuia să muncească pentru a-și justifica salariul. 

Extras din decizia civilă a celor două judecătoare:

„faptul că reclamanta a jucat rolul vânzătoarei de gem de-a lungul a o multitudine de reprezentaţii cu un partener bărbat nu este nicidecum un argument pentru caracterul futil al solicitării acesteia de a i se asigura îndrumarea regizorului în cazul schimbării partenerului de scenă cu o femeie, ci dimpotrivă, un argument pentru caracterul justificat al acestei cereri: dat fiind tocmai numărul mare de reprezentaţii în care a avut un partener bărbat, apare ca pertinentă o anumită „încremenire” a rolului în datele iniţiale, astfel încât o schimbare a acestora justifică nevoia unei asistenţe în reconfigurarea jocului, în acord cu noile date,  dată tocmai de nerealizarea explicaţiei motivului acestei inadvertenţe de gen pe care şi reclamanta a invocat-o.

Nefiind rolul instanţei acela de a contura viziunea estetică şi educativă ce să fundamenteze spectacolul, aceasta se mărgineşte să observe că, în raport de cele arătate, solicitarea reclamantei a fost una legitimă.”

Eu, sunt actor și regizor și spun doar că travestiurile sunt făcute în teatru de sute de ani. Mai spun că dacă ai jucat de zeci de ori un rol cu un partener bărbat, poți să-l joci liniștit, după ce repeți și cu un partener în travesti. 

O „încremenire” a rolului după ce ai jucat zeci de spectacole nu există decât dacă ești actor prost, fiindcă tocmai asta face actorul, se adaptează prin joc la partenerii de scenă. În acest caz, partenerul personaj rămânea un bărbat, chiar dacă era jucat de o femeie, asta nu-i schimba personajului datele. Deci Laura Corpodean nu avea la ce se adapta. Dacă spui așa ceva unui actor, râde un an.

Nu există obligativitatea, dacă managerul consideră asta, ca repetițiile să se desfășoare cu regizorul spectacolului, ci cu responsabilul artistic numit de manager. Copii nu percep travestiul așa cum îl percep adulții, pentru ei travestiul nu are conotații sexuale, fiindcă ei nu au o zonă sexuală dezvoltată, fiind copii. De altfel nu există în povestea Croitorașului vreun pasaj cu aluzii sexuale, fiind pentru Dumnezeu, un spectacol și un text pentru copii, în care aceste conotații sexuale, invocate de către reclamantă ca să scape, să iasă la iveală, croitorașul având treabă cu muștele și gemul, nu cu femeile.

Distribuirea unei actrițe în rolul unui personaj masculin era dictată de faptul că în acel moment secția română nu avea decât doi bărbați angajați, care erau supraîncărcați cu spectacole și repetiții, iar Laura Corpodean nu avea norme de lucru, jucând în doar în două spectacole, față de douăsprezece cât aveau colegii ei.

Toate aceste argumente le-am adus în instanță, dar nimic nu a contat. Conform instanței Gârbovan-Tripon, Laura Corpodean nu este obligată să-și facă normele, la fel ca ceilalți colegi. 

De ce să salvezi o persoană care nu muncește și care devine un exemplu negativ pentru ceilalți angajați. Care au început să vorbească: „Păi noi de ce să muncim dacă se poate să nu muncești și să iei salariul întreg?”. Nu poate nimeni spune că cele două judecătoare nu înțeleg acest concept. Una, era aproape să fie ministru. Deci, nu o putem suspecta că nu are capacitatea de a înțelege ce înseamnă să trebuiască să muncești.

De aici am tras concluzia  că acest complet format din Tripon și Gârbovan nu este distribuit aleatoriu, cum se laudă Curtea de apel. Am prezis în fața colegilor că și dosarul Amaliei Pecican va ajunge tot la cele două judecătoare! De ce? Fiindcă martoră în procesul Amaliei Pecican a fost Laura Corpodean și pentru că este vorba, de o mare sumă de bani. Quod erat demonstrandum! Și profeția mea s-a îndeplinit, spre disperarea mea. A câștigat procesul și a primit 5000 de euro daune morale și 2000 de euro cheltuieli de judecată. Numai 5000 de euro pentru că s-au speriat, probabil, de vehemența mea. Dar putea primi 45000 de euro, iar dacă aș fi făcut pe urmă scandal s-ar fi spus că sunt doar „un nemulțumit de hotărâre”. Asta în condițiile în care la fond a pierdut pe linie, nu au ținut cont de „autoritatea lucrului judecat” din dosarul în care i s-a desfăcut Amaliei Pecican contractul de muncă prin hotărâre definitivă, iar instanța de apel, formată din  cele două judecătoare, a cerut probe pe care instanța de fond și părțile nu le-au cerut. Asta, pentru a dovedi prin comparație cu alți angajați din teatru că avertismentul este dat împotriva regulamentelor. Ori, în regulamentul intern al Teatrului de Păpuși, se spune că „un avertisment scris poate fi dat fără o cercetare disciplinară prealabilă”. Cercetare pe care teatrul a făcut-o, totuși. Aberant!

 Am cerut recuzarea lor, am cerut strămutarea dosarului, am făcut plângere la inspecția judiciară, nimic nu a ținut. Cei de la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu trebuie să motiveze de ce aprobă sau resping cererile.

TREBUIA SĂ FIU JUDECAT DE GÂRBOVAN ȘI TRIPON AȘA CUM AM PREZIS!

Au dat 5000 de euro pornind de la un avertisment plus 2000 de euro cheltuieli de judecată.. Deși Amalia Pecican a fost dovedită, hoață, falsificatoare, hârțuitoare, că înregistra fără acceptul nostru discuții, ceea ce arată premeditare a dosarului, nimic nu a contat pentru cele două judecătoare și au premiat-o cu 5000 de euro. Totul se poate vedea în dosar. 

Nu au dat motivarea, deși le-am cerut în scris acest lucru, fiindcă au trecut peste 2 luni de la hotărâre, dar o cer pe această cale, în regim de urgență.

  • Este instanța care a dat unui angajat daune de 100000 de euro. Dacă vezi acel dosar îți pui multe întrebări.
  • Extrema subțirime a dosarului lui Pecican. Se vede, fără să fii specialist, cum o persoană care nu muncește nimic vrea să obțină 39000 de euro. Se vede din tupeul cu care au făcut dosarul că ceva este aranjat. Noi, tot Teatrul de Păpuși Puck știm adevărul, am trăit acele lucruri, deci știm că totul nu poate fi decât aranjat. Am și discutat asta între noi. Interesant este cum instanța de apel ne face pe față pe toți proști. Să admitem că o persoană poate să se înșele, dar cum se pot înșele 40 de persoane care spun același lucru. Și colegii de la teatru m-au sprijinit într-un moment când se știa că voi pleca din teatru, că nu voi mai fi manager. Deci n-au făcut-o din frică, ci din convingere. Cu toate că oamenii din teatru au trimis la Consiliul Județean scrisori de susținere a mea și de incriminare a Amaliei Pecican și a Laurei Corpodean, pe care le-am depus și în instanță. Nimic nu a contat nici pentru Consiliul Județean nici pentru instanță. Pentru instanță a contat doar ce au susținut una pentru cealaltă.

Mai sunt  câteva dosare care sunt pe rol și în care se întâmplă lucruri ciudate, dar oricum este prea mult material. Le voi discuta la fața locului.

 STAREA DE FAPT. 

Am fost manager al Teatrului de Păpuși Puck 8 ani. Am ocupat postul prin concurs în anul 2013, la 1 iunie. Primul mandat a fost de 3 ani, între anii 2013-2016. Al doilea mandat, ca recunoaștere a meritelor mele, a fost prelungit la 5 ani, între 1 iunie, 2016 – 31mai, 2021.

Nu obișnuiesc să mă laud singur, dar situația o impune.

În cele două mandate ca manager al Teatrului de Păpuși Puck, am avut rezultate excepționale. Acest fapt se poate vedea pe site-ul teatrului, unde sunt depuse în format electronic rapoartele de activitate între anii 1 iunie 2013 – 31 mai 2021, cât am activat ca manager al teatrului și în notele pe care le-am obținut ca manager de-a lungul anilor.

Trebuie făcute câteva precizări. 

Un contract de management la o instituție de cultură din România,  este un act între un manager, care a ocupat postul prin concurs public și ordonatorul principal de credite, în cazul nostru, între mine și Consiliul Județean Cluj, reprezentat prin președintele său, Alin Tișe. Așadar ocuparea acelui post nu este un act discreționar sau unul din milă, un drept pe care domnul Tișe l-a moștenit de la părinți prin Drept Divin, ci unul care s-a  realizat prin concurs, la care au participat și alți concurenți,  conform  legislației în vigoare. Domnul Tișe este un administrator al banilor statului și conduce conform legilor și regulamentelor.

Orice contract de management are un proiect minimal. Proiectul minimal este alcătuit din  minimum de activități pe care managerul  și-l asumă prin contract față de ordonatorul de credite. Dacă acel proiect minimal este realizat în proporție de 100%, managerul ia nota 10.

În cazul meu, ca manager nu numai că am realizat acest proiect minimal  în fiecare an, dar în fiecare an el a fost depășit la majoritatea  indicatorilor. Nu am înțeles niciodată de ce nu am fost notat cu 10 decât în anul 2017 de către comisia de evaluare, fiindcă conform spuselor contabilului și conform evidențelor, depășeam majoritatea indicatorilor de performanță și în fiecare an am dezvoltat proiecte care nu erau cuprinse în proiectul minimal.  De altfel, nici într-un an nu mi s-a prezentat transparent cum am obținut acele note, prin  notarea fiecărui indicator în parte.

Acest proiect minimal este  o structură de bază pentru funcționarea unei instituții. Dar ca orice construcție, pe lângă fundație trebuie să construiești și pereți și acoperiș și să obții și o formă estetică.  Conștientizând aceste probleme ale instituției, am început să gândesc o strategie locală, națională și internațională, gândită exclusiv de mine, pentru o mai bună cunoașterea a instituției și a artei păpușerești clujene. Toată  această strategie, deși nu era cuprinsă în proiectul minimal  putea să nu se împlinească, fără ca eu, ca manager,  să pot fi evaluat mai slab la evaluările anuale. Strategia a fost desfășurată exclusiv după ideile mele și relațiile mele personale din zona artistică şi a reușit să aducă  o recunoaștere națională şi internațională a instituției pe care am condus-o, a orașului Cluj și a României.

Iată câteva din realizările  importante pe care Teatrul de Păpuși Puck le-a inițiat și realizat sub conducerea mea, fără ca aceste evenimente să fie cuprinse în programul minimal:

  • Wonderpuck – festival stradal, care strânge în fiecare an, în medie, 25000 de spectatori pe durata a 3 zile de desfășurare, având 3 locații. Menționez că numărul de spectatori este declarat de către primăria Cluj.
  • Hai-hui printre povești – festival stradal dedicat Zilei Copilului, cu participare a copiilor artiști din județ, la care participă 6000 de spectatori în 2 zile de desfășurare.
  • Export de cultură clujeană – peste 20 de deplasări ale spectacolelor teatrului, în peste 10 țări, numai în ultimii 3 ani, instituția  obținând 6 premii internaționale.
  • Import de cultură internațională – peste 50 de trupe străine care au venit la festivalurile gândite de către mine, numai în ultimii 3 ani.
  • Realizarea proiectului Audio Puck – proiect derulat în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării, cu impact național. Proiectul a venit în ajutorul educatorilor și elevilor, prin înregistrări audio a poveștilor din manualele școlare, în momentul de vârf al pandemiei.
  • Renovarea totală a instituției din fonduri proprii realizate.
  • Regândirea și schimbarea imaginii holului instituției într-un spațiu magic, dedicat copiilor și părinților.

Nu este ciudat că nimeni nu vorbește nimic despre aceste realizări, ci numai despre scandaluri? 

Mai sunt multe de spus, dar restul, le vom discuta în piață.