Articolele dedicate de Clujul Cultural, singurul site de cultură din județul Cluj, cofetarului- bombonar albanez Daut Ismail (1914-1996) continuă să suscite interes, să genereze reacții.
Daut Ismail a fost un renumit cofetar-bombonar albanez, între anii 1960-80, cunoscut de o mare parte din Clujul acelor decenii pentru produsele lui care și acum ar avea căutare.
Noi am scris că ar proveni din insula Ada-Kaleh dar doi cititori ai Clujul Cultural au reacționat și ne-au contrazis, oferind informații mai bune.
Cititoarea care s-a semnat simplu „A”., a postat un comentariu pe site în care spune:
”În mod sigur, cel de pe strada Pata (actualmente, Titulescu) (a reieșit după primul articol că au fost… doi cofetari albanezi, Daut Ismail de departe cel mai cunoscut și apreciat n.r.) nu a venit în urma scufundării Ada-Kalehului (poate de-acolo, nu știu, dar nu după dispariția insulei), pentru că pe la sfârșitul anilor ’50 (poate și mai înainte, dar eu de-atunci îl știu) era vânzător ambulant, de înghețată. Avea un cărucior de lemn (alb) cu două vase frigorifice (nu știu cum se numesc) – unul cu înghețată de vanilie, altul cu înghețată de cacao/ciocolată, amândouă foarte bune. Un glob costa 50 de bani și ți-l punea în cornet în formă de păhărel (deci cu fund plat); pentru două globuri (1 leu) folosea cornete mai înalte, cu vârf ascuțit. Stătea câte un timp pe la câte o intersecție, apoi se muta la alta. Era amabil, zâmbitor; întotdeauna, el era cu căruciorul (eu, cel puțin, nu am întâlnit pe altcineva). Nu știu să fi avut un orar; vestea că „turcul” e prezent undeva se răspândea rapid și ne duceam acolo; dacă nu-l mai prindeam, fugeam la altă intersecție, unde știam că ar putea fi. Eu îl găseam pe strada Gheorgheni (azi, Brâncuși) colț cu Martinuzzi/Măcinului (cel mai aproape de casa noastră), ori tot Gheorgheni colț cu Brâncoveanu, sau Brâncoveanu colț cu Albini (unde era o școală, devenită acum, de-o vreme, creșă și grădiniță).
Mult după aceea, când s-au demolat casele de pe Pata (să se construiască blocuri), se spunea că, oferindu-i-se posibilitatea de a-și alege cartierul, a optat pentru un apartament pe aceeași stradă, tot prin zona fostei case, pentru că acolo erau obișnuiți cu el clienții. Într-adevăr, acolo l-am și regăsit – vindea de-acasă, din apartamentul lui (aveam un termos mai mare, pentru alimente, și mergeam de multe ori să-l aduc plin, pentru toată familia – că locuiam mai departe de Pata). Înainte de ’89, la noi, nu prea mânca lumea înghețată iarna (doar dacă-și făcea acasă, că în cofetării nici nu se găsea), așa că, pentru „turc” (cum îi zicea toată lumea) era sezon mort. Nu știu dacă de la început, sau mai târziu i-a venit ideea să facă și produse „de iarnă”, dar de „cândva” mama a început să cumpere de la el și bomboane pentru pom – nu doar din cele numite „salon” (paralelipipedice și ambalate în hârtie și staniol), ci și inele și figurine consacrate drept tradiționale pentru pomul de Crăciun, albe sau discret colorate în roz, galben, poate și albastru și verde (nu-mi amintesc). Foarte gustoase, și acestea.”.
Cum am aflat de unde provine de fapt Daut Ismail și cum a ajuns la Cluj?
Ne spune un cititor, semnat ”N.”, care ne-a scris pe contul de redacție din aplicația WhatsUpp:
”Apropo de Daut Ismail. La mijlocul secolului 19, zahărul rafinat a început sa fie disponibil pentru masele largi, in Europa și in lume. Albanezii (în majoritate musulmani, dar și câțiva creștini) din sudul provinciei otomane Kosovo au început sa se specializeze in cofetărie iar meșterii cofetari s-au răspândit in toți Balcanii otomani, dar și in țărie din jur (Serbia , Grecia, România , Ungaria , etc). Au ajuns sa fie cunoscuți drept “cofetari turci”, fiindca aveau Pașapoarte otomane . Abia după Pacea de la București (1913) Albania a devenit independenta; dar numele popular al cofetarilor era tot de “turci”.
Pe de alta parte, cel ce vindea dulciuri in fata școlii mele (generală 1) nu era “turc”, era Nea Ion, din Între Lacuri.”Turc” (de fapt albanez) era numai Daut, de pe Pata. Zona din sudul Kosovo se numește Gora , iar locuitorii din zona se autodenumesc “gorani”.
Ca o curiozitate: spre deosebire de restul musulmanilor din Kosovo, cei din mică zona muntoasă din sudul provinciei, numita Gora, vorbesc sârbește, nu albaneza. Istoricii sârbi ii considera – pe bună dreptate – sârbi islamizati din secolul 17 si continuatori ai familiilor de neam bun din perioada când Kosovo era centrul politic al Imperiului Sârb medieval.”
Deci din zona aceea Gora a venit Daut la Cluj.
Înmormântat în Cimitirul Central (Haszongard)
Daut Ismail a murit în anul 1996. Este înmormântat în Cimitirul Central.
