Cunoscutul realizator de emisiuni radio la Napoca FM Cluj şi pasionat în fotografie, Tiberiu Crișan, și-a inaugurat cea de-a doua expoziţie a sa, intitulată „Et lux in tenebris lucet”, la Galeria Minerva, strada Napoca nr. 16.
Ea poate fi vizitată în intervalul 18-30 septembrie 2017.
Prima expoziția personală a avut-o la Bucureşti, acolo unde ne prezenta imagini surprinse în timpul concertelor de muzică.
De această dată, expoziţia intitulată „Et lux in tenebris lucet” (Lumina străluceşte în întuneric) abordează o temă cu totul diferită, acea a vieţii aflate spre sfârşit şi uitate într-o casă de bătrâni.
Dar, să coborâm încet scările spre Galerie…
Intrăm în spaţiul cufundat în întuneric şi tăcere. Aici nu se vorbeşte, aici nu se ascultă. Doar se priveşte şi eşti privit. De pe pereţii, portrete ale unor oameni aflaţi la o vârstă înaintată te privesc şi te cheamă să le asculţi povestea. O poveste, care deşi de aşteptai să fie tristă este totuşi una a optimismului reflectat în privirea lor, o poveste a victoriei asupra greutăţilor vieţii, o poveste a supravieţuirii.
Fiecare imagine, fiecare fotografie, fiecare portret ascunde în alb şi negru o poveste care se invită a fi descoperită. O poveste individuală care trebuie privită, înţeleasă şi concluzionată individual. Dar, fiecare poveste, oricât de individuală ar fi imaginea, are un final asemănător: acela al biruinţei vieţii asupra morţii, acela al reuşitei luminii asupra întunericului la fel cum fiecare reflector luminează aceste portrete scoţându-le de semiîntunericul galeriei. Este biruinţa visului şi a visării, a speranţelor pe care aceste chipuri le mai poartă cu ele spre sfârşitul drumului lor universal.
În faţa portretelor eşti năpădit de un amestec de sentimente. Milă, compasiune, dragoste, căldură, înduioşare. Dar, spre final, rămâi cu un sentiment de inferioritate, al slăbiciunii tale, faţă de aceşti eterni visători, faţă de aceşti eterni biruitori.
Nu îţi mai rămâne decât să te retragi în tăcere, cu ochii plecaţi, dar şi sufletul împăcat că încă mai există speranţă, că încă viaţa învinge, că încă visarea merge mai departe.
O poveste a durerii, a bătrâneţii, a sărăciei, a bolii, a singurătăţii, care totuşi îţi îmbracă sufletul cu bucuria victoriei luminii asupra întunericului.