Filmul american Noe, în regia lui Darren Aronosfky şi cu Russel Crowe în rol principal rulează în această săptămână la cinema Florin Piersic şi în cele două cinematografe dinPolus şi Iulius Mall. Ca de obicei, colaboratorul siteului, Ion Indolean, scrie cronica acestui film interesant. La Florin Piersic îl puteţi viziona zilnic de la ora 20.00 şi 23.00.
Iată cronica filmului:
Regizorul Darren Aronofsky revine cumva la origini, chiar dacă nu le-a părăsit complet niciodată. Prezintă încă un personaj năpădit de obsesii. În Pi, lungmetrajul lui de debut, încadra un matematician ce ajunge la colapsul psihic tocmai datorită raportării către lume numai prin cifre. Apoi, cu Requiem for a Dream, trecea spre uzul excesiv de droguri şi depedenţa maladivă pe care o trezesc pe nesimţite acestea. Totul era prezentat atât de frust, încât parcă trăiam, ca spectatori, experienţele halucinogene ale protagoniştilor. Sigur, atât The Fountain, The Wrestler cât și Black Swan – celelalte proiecte ale regizorului – conţin ceva patologic, de factura unui thriller psihologic, însă e o caracteristică neglijată tot mai mult, cu trecerea timpului. Acum, cu Noe, newyorkezul riscă încă o dată, deconstruind o figură biblică, pe care o pune într-o postură negativă.
La orice ecranizare a periplului lui Noe, prima problemă ivită e povestea în sine. E atât de cunoscută, încât întreg procesul de-a o transpune pe ecran poate cădea ușor în redundanță. Oricare ar fi concepţia regizorală – că e în cheie fidelă sau, cum se întâmplă aici, diferită faţă de întâmplarea biblică originală –, are toate şansele să plictisească. Reinterpretarea de față a întâmplării e menită tocmai să ocolească o expunere clasică a evenimentelor şi, astfel, să încerce surprinderea audienţei.
Povestea din Biblie afirmă că Dumnezeu voia să nimicească Pământul pentru a-l pedepsi pe omul „cel rău”. Însă, odată ce apele aveau să se retragă, omul urma să se nască a doua oară. Trebuia doar să înveţe din tot acest cataclism, de pe urma căruia atât animalele, cât și el, din dorinţă divină, aveau să se salveze. În Noe, echipa tehnică schimbă și prezintă lucrurile ca și cum Dumnezeu ar înfăptui acest potop pentru a salva natura și animalele de răutatea umană, punându-l pe erou – ajutat de un fel de golemi giganţi de piatră – să se asigure că individul nu se va perpetua. Premisa alterată a adus filmului multe critici și interzicerea în anumite țări islamice.
Russell Crowe, rol convingător
Folosindu-se de tehnica 3D, Aronofsky mizează pe colaje expresive în încercarea de a uimi. Acestora – cu un nuanțat caracter subliminal, de tip flash, tehnică împrumutată din Requiem – le alătură conflictul interior degenerativ al protagonistului. Vorbim de obsesia habotnicului în faţa împlinirii cu orice preţ a poruncii divine, ce se bazează pe o interpretare personală ignorantă, limitată cognitiv, până la urmă.
Pe lângă imaginea cu nuanțe picturale, prestația actorilor e asumată, are adâncime și impune întregului demers o măsură epică tipică, pliabilă pe un scenariu stas.
Russell Crowe convinge din postura de erou și e îndeajuns de contrastant și schimbător să ne conducă către stări diverse. La început, e întruchiparea ingenuului cu spirit primitiv-contemplativ. Pe parcurs, preceptele lui moral-religioase sunt puse într-o lumină în care par deplasate și-l negativizează. Tocmai de aceea, e posibilă o relaționare cu antagonistul, Tubal-cain (Ray Winstone), ce înșfacă și sfâșie cu dinții șobolani vii. E tocmai întruchiparea barbarului-criminal de care Dumnezeu vrea să se lepede, dar e mai uman decât acest Noe devenit obsedat de misiunea primită.
Jennifer Connelly (în rolul soției Naameh) și Emma Watson (Ila, fata adoptată în sânul familiei) contrabalansează prezența covârșitoare a personajelor masculine, cu două roluri de forță –, teatralizate în anumite momente, în tentativa de-a accentua dramatismul.
Cu toate că e ireproșabil ca tehnică și gradare a tensiunii, luat ca întreg, mai ales pentru standardele lui Aronofsky, Noe e prea puţin. Are șanse să rămână în memoria colectivă pentru îndrăzneala de-a fi demitizat un personaj biblic exemplar, dar nu-şi transcende condiţia de blockbuster religios ce se adresează unui public mistic, cu viziune reducționistă.
Noe McLane moare greu !
Domnilor. Eu va respect parerile. Imi place conversatia. Imi place schimbul de pareri. Imi asum limitele. O singura observatie am: o cronica nu e un text stiintific propriu-zis. Nu e un eseu. E doar un text scris direct dupa o singura vizionare in care autorul poate sa aleaga sa se lege de un singur element al filmului. Cronica de intampinare e o chestie ce se bazeaza pe reguli relative. Nu sunt expert in scriptura. Nici macar amator al ei. Am facut o cercetare sumara, din care a reiesit textul de fata.
Domnule, Ion. Foarte bine ca aveti unde sa va expuneti parerea si e si mai de admirat ca o publicatie sustine astfel de demersuri. Bravo! Eu am completat doar materialul vazand ca e loc de asa ceva. Si eu la randul meu am invatat din greseli mai mult decat din carti sau din scoli. Important e ca am invatat constructiv, ca sa-mi permit sa las commenturi.
Bravo, Alice, foarte bine punctat, oarecum la acelasi lucru m-am referit si eu cand am zis ca filmul este un manifest. Un semnal de alarma tras de regizor.
Inteleg ca ati completat materialul, dar cred ca ar fi mai productiv daca la inceputul oricarei completari nu ati ataca autorul. Eu sunt deschis la dialog, repet, imi place, dar cand sunt atacat, uneori raspund. Cred ca de data asta am facut-o elegant, nu am raspuns agresiv. Din contra.
Va multumesc pentru completari. Religia nu e subiectul meu preferat, prin urmare nici nu o stapanesc asa cum ne-ati aratat ca dumneavoastra o stapaniti. Nici nu am pretentia ca as cunoaste-o, dar aici nu suntem la „ora de scuze”. Ce am scris am scris, e deja scris, impachetat si publicat. Imi asum eventualele greseli. Imi asum in continuare ce am sustinut in cronica. Fiecare e liber sa aiba o parere, asa cum si dumneavoastra aveti una. A mea e diferita de a dumneavoastra si v-o respect ca fiind una din cheile prin care se poate interpreta filmul. Totusi, mi-o mentin pe a mea, pentru ca nu am scris-o doar de dragul de „a umple foaia”, ci chiar cred in ea. Cand un regizor cu spirit independent ca Aronofsky se comercializeaza, nu e bine. Sunt destui regizorasi la holiud care sa raspunda comenzilor caselor de productie.
Cei care au spirit auctorial, ar trebuie sa nu „se prostitueze”. Doriti o nivelare si o impachetare in spirit comercial a oricarui subiect. Eu nu doresc asta. Vreau diversitate! Vreau regizori de festival, vreau anti-comercialism. Cer prea mult? Poate! Sunt visator? Poate!
Cu stima, Ion Indolean
Am inteles. Insa daca se poate as vrea sa pun o intrebare pertinenta: Care este diferenta dintre un film comercial si unul de festival? Mai bine zis: care este definitia unui film comercial? Sa inteleg ca un film daca este filmat la verticala, cu albul facut, la cadru si compus corect este comercial? Sau daca un film pur si simplu arata bine si e imbracat frumos e comercial? Un film ca sa fie de festival trebuie sa fie „handeld”, subexpus, ars cu cadre de 7 minute jumate fara dialog? Zau asa… eu nu vreau sa ma cert dar foarte tare ma intriga acest „rasism artistic” … „vreau regizori de festival” … care-s astia? … Problema fundamentala stii care e? Scoala (cu cateva exceptii in ceea ce priveste cadrele didactice) va cam ingusteaza viziunea. Toata lumea striga in gura mare ca nu avem industrie. Pai cum sa ai industrie CInematografica din care sa faci bani (ca asta inseamna industrie) daca tu scoti pe piata studenti care „vor doar festival” adica filme din care publicul general nu intelege nimic iar ei inteleg poate cam jumate, dar toti sunt mari artisti. Nu ma refer la tine personal. Zic asa la modul general. Festivalul e una si crede-ma ca am vazut suficiente, iar filmul comercial e alta. Vrei film de festival? Atunci scrie te rog cronici la indie-films si filme de festival nu sluti munca altuia care tine de o „categorie comerciala” pe care din start nu o indragesti… ce rost mai are sa scri cronici. In cariera mea am invatat un lucru … cel mai greu e sa scrii/filmezi/fotografiezi/pictezi ceea ce iti place/iubesti. E foarte usor sa umpli in schimb cateva randuri despre ceva ce nu iti convine in mare parte. Mi-a facut placere sa schimbam aceste replici si iti doresc mult succes in cariera. Sper sa ajungi mare!
Pacat ca pe un site care se numeste „clujulcultural” apar texte scrise dupa o „sumara” cercetare. Am vazut filmul, l-as revedea inca odata. Este un film cu un profund mesaj adresat omului secolului 21, este un semn de alarma tras de catre regizorul, care evident are o latura profund mistica . Iar acest mesaj este transmis sub o forma simpla, folosindu-se de una dintre cele mai cunoscute parabole biblice. Nu e nevoie sa fii un mare „filolozof” ca sa intelegi ca este vorba despre apocalipsa ecologica, de care se apropie omenirea cu atata repeziciune. Imaginile cu padurile din care au ramas doar niste cioturi moarte, orasele acoperite de funigine si fum negru, oamenii care se omoara intre ei pentru hrana… vorbesc de la sine. Nu e nevoie sa fii un mare expert in ‘scriptura” ca sa le intelegi.
Cert este ca Aronofsky are o viziune cinematica, chiar daca nu este una perfecta ( zic unii), pe mine una, m-a convis.
Ar fi ideal ca la fiecare film sa fac, sa facem, cercetari ample, sa citim cateva carti ca sa produc, sa producem, un text. E imposibil. Nu sunt ipocrit sa spun ca am facut o astfel de cercetare indelunga, insa cercetarea exista.
Legat de apocalipsa ecologica, nu cred in ea. Societatea se dezvolta normal, nu e nimic in neregula cu directia ei. Ce spuneti dumneavoastra e de factura alarmista. Cei care ne conduc, fi-ti sigur(a), nu ne vor duce la extinctie. Poate ca au ei micile (sau marile) lor „combinatii”, dar asta nu inseamna ca Pamantul va pieri. Progresul cere anumite sacrificii. In orice perioada istorica, liderii omenirii au condus imperfect, asa cum si Aronofsky isi prezinta ideile. Mai are rost sa spunem ca suntem imperfectii? E cam aforistic, nu? Dar o repet, daca vreti. Imi asum eventualele greseli. In acest caz, imi mentin optica, nu mi-o voi schimba pentru ca, repet, cred in ea in continuare.
Cu tot alarmismul asta social, suntem tot aici si mai in siguranta ca niciodata. Traim confortabil, ne lafaim in paturi comode, mancam pe saturate – ca sa vorbesc numai de partea fiziologica -, asa ca nu inteleg de ce atata negativism?!
Problema e ca in prezent toata lumea are impresia ca se pricepe la orice si exista o tendinta sa criticam la repezeala. Eu nu sunt as intr-ale Bibliei (de cate ori s-o repet?!?!), dar cateva notiuni posed.
Filmul nu e diferit, nu se diferentiaza mai bine zis. Face parte din tendinta cinematografica actuala, de a semnala lipsa ecologismului, pierderea unor valori morale etc. Asta am vazut si eu, dar nu stiu daca merita s-o spun in text. Nu e un film-manifest, din moment ce face parte din curentul prezentului. Taxi Driver era un film-manifest, pentru ca se diferentia si tragea un semnal de alarma intr-o vreme in care filmele mainstream nu faceau asta. Acum, cand poate jumate din blockbustere au un caracter ecologist sau acuzator fata de cei de la putere (oricum, e o chestie manipulativa, dar nu intru acum in detalii), atunci Noe nu poate fi considerat un mare manifest cinematografic. E doar unul din filmele ce aparent manifesta impotriva curentului.
Nu știu cum abia acum am citit această „cronică”. Sunt de părere că ar fi indicat ca la fiecare cronică, pentru a înțelege ce a vrut autorul (că tot vorbiți de auctorial, bag seama că este o spusă la modă prin academiile de teatru și film, în ultima vreme), să citiți tot ce se poate și aveți timp (într-o perioadă limitată) despre subiect.
În ceea ce privește „Noe” nici nu trebuie să fii expert în scriptură. Așa cum spune Cetățean, doar de vei căuta în Biblie povestea lui Noe vei găsi explicația „acelor golemi giganți de piatră”. De asemenea, tot acolo vei găsi și rațiunea lui Dumnezeu pentru potop care, culmea, este exact de a șterge complet rasa umană, „de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului”. Deci nu e o premisă alterată, cum spuneți, este exact premisa din Biblie.
Inexactitățile filmului rezidă din alte chestii, spre exemplu: fii lui Noe aveau neveste (din ce citesc în Biblie, se pare că toți trei); iar nevestele au fost luate pe corabie.
Credeți-mă, documentarea (cel puțin din Biblie) nu v-ar fi luat foarte mult timp, dacă v-ați fi dat osteneala să o deschideți, lucru pe care nu l-ați făcut. Cercetarea Dumneavoastră nu a fost „sumară” a fost inexistentă (lipsește cu desăvârșire, vorba lui Caragiale).
Ați scris o cronicuță rapidă, fără osteneală, iar acest lucru merită amendat.
Mărturisesc că aștept să vă citesc în continuare, dar cronici de film, demne de un student din anul 3.
Succes!
Dupa cum am citit in cele scrise de catre domnul Cetatean ca si raspuns, consider ca as putea continua ideea dansului, mentionand ca filmul este si unul de tip manifest, deoarece Aronofsky de fapt schiteaza marile patimi contemporane ale omului, acestea oglindindu-se in mitul originii umanitatii! Ca si artist vizual, vad filmul atat din punct de vedere estetic cat si simbolic… Noe subliniind liberul arbitru uman care se naste din iubire – aici – aceeasi iubire cu care „am fost creati”. Omul este liber sa aleaga daca e drept sau nu, asta depinzand doar e el.
Marile capodopere ale artei (de oricare fel ar fi aceasta) au avut, au si vor avea la baza lor tematici rupte din religie, asadar filmul nu se adreseaza unui „anumit” tip de public ci absolut tuturor.
Sfatul meu (aplicabil in general): DOCUMENTEAZA-TE, ca sa intelegi cat mai mult cu putinta din subiectul pe care doresti sa-l dezbati, cu atat mai mult cand acesta exceleaza prin subiectivismul specific operelor de arta.
Ma-nclin Cetateanului, mult spor studentului si respectele mele redactiei!
Domnule Cetatean. Prenumele meu e Ion si nu Ionut. Nu am 5 ani sa fiu apelat cu diminutiv. Legat de expozeul dumneavoastra, vi-l respect, pe alocuri vi-l aprob. Daca v-a placut filmul si v-ati simtit lezat de parerea mea, ei bine, asta nu ma priveste. Eu mi-am expus argumentele si mi le mentin. Aronofsky imi placea, dar prea s-a comercializat si nu cred ca un regizor trebuie menajat pentru ce a fost in trecut. Fiecare film il luam si in singularitatea lui. Am precizat ca Noe e ireprosabil ca realizare, dar ca e prea putin pentru Aronofsky.
In ce sens filmul e un manifest?
Imi cer scuze, diminutiv mi-a scapat pur si simplu fara sa-mi dau seama. Nu mi-a placut filmul in mod deosebit insa l-am vazut precum am vazut alte sute de filme. De asemenea nu m-am simtit lezat de parerea dumneavoastra. Am fost doar putin deranjat de cele scrise ca si material editorial luat ca un tot unitar. Nu cred ca e o cronica consistenta si nici documentata, ci mai degraba o critica scrisa doar pe jumatate. Presarata cu concluzii transparente da dovada de superficialitate. Prima dovada a lipsei de documentare este chiar in inceputul textului unde se afirma ca „punându-l pe erou – ajutat de un fel de golemi giganţi de piatră”. Ei acesti „golemni giganti de piatra” chiar daca nu sunt amintiti in capitolele Potopului Biblic ei stun amintiti totusi in Geneza (Facerea 6,4) „Invremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.” Tot de acesti uriasi se aminteste si in Cartea lui Enoh (tatal lui Matusalem) scrisa in sec III i. HR chiar elaborat amintinduse aici si numele conducatorului lor si anume Semiazaz (personaj regasit si in film). Acestia dupa cum sunt prezentati in scrierile Cartii lui Enoh sunt Ingeri care au poftit fiicele oamenilor si in numar de 200 au coborat de pe muntele Hermon de care s-au legat ca Blestem (probabil de aici interpretarea golemnica adoptata de regizor). Am vrut sa dau doar un exemplu din unele lipsuri pe care le are materialul. Problema este ca cineva cine nu a vazut filmul si citeste un material nedocumentat despre acesta se poate sa decida sa nu mai vrea sa il vada… si nu cred ca e corect ca un om sa ia decizii pe baza parerilor nefondate ale altuia. Nu vreau sa fiu rautacios ci doar sa semnalez niste greseli … consider ca am tot dreptul sa fac asta atata timp cat am dreptate.
Imi plac crticele lui Ion,si as vrea sa pot sa il contrazic aici insa are dreptate in mare parte chiar daca critica unul din regizorii mei preferati. Felicitari !
Aha … Daca e un student la filmologie atunci nu mai zic nimic. Ideea era ca citeam in paralel mai multe cronici si critici care sunt chiar pertinente. Textul lui Ionut este mai mult o cronica a potopului din Geneza, Vechiul Testament, decat a filmului. Eu ca si cititor Clujul Cultural as vrea ca astfel de materiale sa fie semnate de autori si de functia lor ca sa stiu cu ce ochi sa citesc. E una sa citesc critica lui A. O. Scott in The New York Times si e alta sa il citesc pe Ionut Indolean student anul III filmologie. Un ochi neformat si profan in de-ale filmului poate fi indus in eroare de un asemenea articol. Asta e parerea mea. Filmul nu se adreseaza unui public mistic cu viziune reductionista si asta e confirmata de majoritatea vocilor care vorbesc despre el. Daca domnul Ion asta a vazut in el eu personal recomand sa il revada si daca tot scrie cronici si critici sa se documenteze bine inainte si sa vada ce au scris si altii mai batrani si mai mari, poate invata ceva. Daca te uiti la acest film cu ochii cu care ai vazut Die Hard atunci Noe devine un John McLane prost imbracat insa daca te uiti la el ca la The Fountain (Aronofsky) poate vei vedea mai mult de atat. Poate chiar ajungi sa intelegi un mesaj imbracat intr-o metafora de o subtilitate matusalemica. Per total nu cred ca munca lui Aronofsky merita a fi desfintata atat de transant de catre oricine cu o tastatura, monitor si aspiratii jurnalistice. Filmul este un manifest in toale comerciale. Este oglina societatii secolului 21 in care ne vedem cu totii, insa multi nu vrem sa ne vedem in ea, deci refuzam sa il intelegem. Orice film faci trebuie sa il imbraci comercial pentru un public cat mai larg ca altfel nu poti dezvolta o industrie in acest sens, iar fara industrie esti un regizor muritor de foame care face film doar pentru el si poate cativa prieteni „cunoscatori”. De aceea altii pot si noi nu. Mai avem de invatat… zic.
Multumim frumos de comment. Este excelent si subscriem la el in cea mai mare parte. Se vede că mâncaţi film pe pâine. Ion Indolean e tânăr, cu aspiraţii mari, şi tocmai de aceea, am decis să îl publicăm constant. Este semnnată cronica, asumată, scrie clar în şapou. Problema e că nu prea am găsit colaboratori pe film care să ştie să scrie jurnalistic, am tot dat anunţuri. Este o discuţie dacă un student, deci un om încă neconsacrat, poate, sau mai bine spus are legitimitatea să desfiinţeze sau să critice aspru un film al unui regizor consacrat. În lipsa unor critici de film clujeni care să dorească să colaboreze, excepţia a fost universitarul Doru Pop, care mereu a fost amabil şi a scris pentru clujulcultural.ro, am apelat la Ion Indolean, student talentat. Aşa că ne bucurăm că Ion a acceptat să scrie, mie îmi place cum scrie. Nu mă delimitez de el dar precizez clar că dreptul de autor îi aparţine intru totul. Eu, Tibi Farcas, cel care face acest site, nici nu am vazut inca acest film. Dar o să merg să îl văd, promit.
Multumim si asteptam orice critică si chiar o colaborare din partea dvs, de ce nu.
Domnule Tibi, multumesc pentru apreciere. Eu personal nu am vazut anunturi in vederea unei colaborari.
Frumos, Ionut!
Autorul acestei „cronici” oare chiar a vazut filmul sau scrie si el ceva ca sa fie scris pe site… Puneti mana pe google si cititi niste critici adevarate, scrise de oameni competenti, inainte sa va dati asa cu parerea in vant! … tipicul „jurnalist” roman, scrie si el ceva asa doar de dragu’ Lelii.
Ion Indolean nu e jurnalist, este student anul III la Filmologie. Consideram ca are un spirit critic dezvoltat si ca site, incurajam studentii talentati sa scrie cronici de film.
În ce sens, dacă am văzut filmul?