Ultimu concert al lunii februarie este unul de promovare a unui tânăr compozitor, care este și clarinetist în Orchestra Filarmonicii de Stat ”Transilvania”. Mai mult decât atât, în seara concertului, el va face parte din orchestră, interpretându-și lucrarea, sub bagheta dirijorului suedez Mika Eichenholz. Ca solistă, o vom avea pe Yu-Hsuan Kuo la flaut, interpretând ”Concertul pentru flaut” de Carl Reinecke.
Seara de vineri se deschide cu lucrarea lui Aurelian Băcan, prezent pe scenă în dublă ipostază – de compozitor și clarinetist. Despre lucrarea Destiny. The Path to Light, compusă în anul 2012 în vederea susținerii examenului de licență, Aurelian Băcan spune că ”a fost prima muzică pentru orchestră mare pe care o așternusem pe hârtie. Între timp, lucrarea a mai suferit câteva mici revizuiri, dobândind astfel suplețe și lejeritate, însă schimbările nu au afectat ideile inițiale și nici caracterele înfățișate prin muzică, ci s-au rezumat doar la eficientizarea scriiturii instrumentale.”
Lucrarea este inspirată din seria cinematografică SF Stargate Universe. Destiny este numele unei nave spațiale lansată de pe Pământ acum 50 de milioane de ani, de o civilizație străveche, menită să rezolve misterul începuturilor Universului. The Path to Light (Calea spre lumină) ilustrează un moment din călătoria acestei nave care descrie acțiunea de reîncărcare cu energie dintr-o stea similară cu soarele din sistemul nostru solar.
Situat la granița dintre contemporan și muzică de film, poemul simfonic Destiny înfățișează atât nava însăși, cât și destinul în sens metaforic, ca forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului.
Seara continuă cu interpretarea ”Concertului pentru flaut” de Carl Reinecke. Reinecke a fost adept al valorilor tradiţionale clasice, dar a promovat şi muzica veche, ca cea a lui Bach şi Palestrina. A fost prieten apropiat al lui Mendelssohn, Schumann şi Liszt, iar fiica acestuia din urmă, Cosima (cea care avea să devină soţia lui Wagner), i-a fost studentă. Concertul pentru flaut este, împreună cu piesele pentru pian şi Sonata pentru flaut Undine, cea mai cunoscută compoziţie a lui Reinecke şi este singurul concert romantic care a rămas în repertoriul solistic al acestui instrument. Virtuozitatea şi contrastul tematic sunt însuşirile principale ale acestei secţiuni.
În încheiere, Simfonia nr. 5 în Mi bemol major de Jean Sibelius. „Este imposibil să explici arta în cuvinte, aşa că nu-mi place să vorbesc despre muzica mea. Când o fac, a doua zi regret. Ascultătorul are posibilităţi nelimitate să mă înţeleagă greşit şi posibilităţi limitate să mă înţeleagă corect.” Aceste cuvinte ale lui Sibelius oglindesc minunat abordările teoriei critice care privesc drept naivă orice pretenţie de a înţelege în mod obiectiv un produs cultural, cu atât mai mult cu cât el este atât de complex din punct de vedere socio-estetic ca Simfonia nr. 5.
Sibelius a scris această simfonie în dificila perioadă a Primului Război Mondial; pe 6 decembrie 1917 Finlanda îşi obţinuse independenţa faţă de Rusia, dar acest lucru a fost imediat urmat de un război civil între „roşii” marxişti şi „albii” liberal-democratici. Relevantă pentru Simfonia nr. 5 este şi o altă ciocnire, de data asta muzicală: aceea între tradiţia „modernistă” burgheză, care pierdea deja tot mai mult teren, şi experimentele mult mai radicale ale „Noii Muzici” promovată de generaţia mai tânără de compozitori.
Mika Eichenholz dirijor
Yu-Hsuan Kuo flaut
Aurelian Băcan
Destiny. The Path to Light, p.a.a.
Carl Reinecke
Concertul pentru flaut, op. 283
Jean Sibelius
Simfonia nr. 5 în Mi bemol major, op. 82
Mika Eichenholz
Mika Eichenholz şi-a început cariera muzicală la Royal University College of Music din Stockholm, la specializarea clarinet. După absolvirea acesteia, a urmat cursurile de dirijat cu Jorma Panula, la Academia „Jean Sibelius” din Helsinki. A debutat apoi, în calitate de dirijor, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Stockholm, în anul 1989. În acelaşi an, a cîştigat prima sa distincţie în această postură – Premiul I la Concursul Naţional de Dirijat din Suedia.
Din acel moment, Mika Eichenholz a cucerit scenele europene fiind, de asemenea, invitat să dirijeze orchestre din America de Sud şi Africa de Sud. Numele său poate fi întîlnit pe numeroase compact discuri, pe care le‑a înregistrat alături de personalităţi precum soprana Barbara Hendricks sau pianista Maria João Pires. Unul dintre proiectele sale importante în acest domeniu a fost înregistrarea unor lucrări de Johann Strauss – proiect deosebit de apreciat de Societatea Strauss din Viena – sau a unor creaţii aparţinînd unor compozitori suedezi din secolul al XIX-lea. A colaborat cu ansambluri precum Hamburger Symphoniker, Swedish Chamber Orchestra, Stockholm Strauss Orchestra, Mozarteum Orchestra Salzburg, Kazan Opera, Orchestra Simfonică din Kuopio sau Orchestra Simfonică din Santiago.
Mika Eichenholz este cunoscut şi ca dirijor de operă şi balet. Pînă în prezent, a dirijat lucrări de la binecunoscutele capodopere ale secolelor XVIII-XIX de Wolfgang Amadeus Mozart, Georges Bizet, Giacomo Puccini, Giuseppe Verdi, Richard Strauss, Richard Wagner, pînă la importante creaţii ale secolului al XX-lea, de Dmitri Şostakovici sau Astor Piazzola.
Printre angajamentele recente se numără concerte cu Filarmonica Regală din Stockholm, Orchestra Simfonică Radio din Suedia, Orchestra de Cameră din Chile, Orchestra Suedeză de Cameră, Hamburger Symphoniker, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Salzburger Landestheater, Orchestra Simfonică din Helsingborg, Orchestra Simfonică din Gävle şi Orchestra Simfonică din Kuopio. Compact discurile pe care le-a înregistrat au fost lansate de case de discuri ca EMI, Marco Polo şi Naxos.
Yu-Hsuan Kuo
Născută în Taiwan, Yu-Hsuan Kuo a început studiul flatului la vîrsta de 8 ani şi cariera solistică la 17 ani, cînd a interpretat Concertul de Reinecke. În 2009 a devenit studentă a Conservatorului din Rueil‑Malmaison, la clasa profesorului Philippe Pierlot, unde a obţinut premiul de excelenţă şi virtuozitate, dar şi premiul pentru muzică la clasa lui Michel Moraguès. În 2012 a fost admisă la Haute Ecole de Musique din Lausanne, la clasa lui José-Daniel Castellon, unde şi-a obţinut diplomele de licenţă şi masterat. A urmat apoi cursurile de masterat în solistică la Hochschule Luzern, la clasa lui Pirmin Grehl şi Sarah Rumer.
În 2016, a obţinut Premiul II la Concursul Naţional de Interpretare Muzicală din Riddes şi Premiul I pentru Cultură din partea oraşului Yunlin (Taiwan). În 2017 a fost distinsă cu Premiul II (premiul I nefiind acordat) şi Premiul Special la cea de-a 16-a ediţie a Concursului Internaţional „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Beneficiară a burselor fundaţiilor „Nicati-de Luze” şi „Irene Dénéréaz”, Yu-Hsuan a fost invitată, în 2018, ca solistă cu Luzerner Sinfonieorchester, sub bagheta dirijorului James Gaffigan. Din anul 2017 face parte din ansamblurile de muzică contemporală „Diachronie” şi „Sargo”, din Orchestra de Cameră a Filarmonicii Internaţionale din Lugano. De asemenea, colaborează cu Orchestre de la Suisse Romande şi a Orchestrei de Cameră din Lausanne.
Susţine concerte şi recitaluri în Taiwan, China, Franţa şi Elveţia. A participat la Festivalul de la Puplinge (unde a cîntat la clavecin ca parte a Cvartetului Sine Nomine). A participat la mai multe proiecte care combină simţurile cu muzica, incluzînd „Degustarea vinului şi muzica” şi „Poveştile picante şi muzica” la Cercul Literar din Lausanne, la gala Payage Nu (a pictorului şi sculptorului Gérard Testa) organizată de Fundaţia „Estrée” din Elveţia.
