CE MAI FACI, SCRIITORULE? e continuarea, sub un nume și o imagine noi, a
dialogurilor cu scriitori pe care Cărtureștiul le-a propus în ultimii ani. Niște
întâlniri tihnite și fără fasoane, cu oameni în carne și oase pe care-i aducem în
fața voastră pentru părerile și ideile lor. Îi întrebăm despre scris și literatură,
dar și despre stil de viață, pasiuni, dileme, politică și societate. Și ne închipuim
că genul ăsta de întâlniri au loc peste tot unde există o viață literară normală.
Unii dintre invitații noștri sunt celebri, atât cât permite literatura română.
Alții, dimpotrivă, necunoscuți marelui public – noi credem însă în ei și vă propunem
să-i descoperiți înainte de-a intra în manuale. În cazul celor pe care i-ați citit
deja, poate fi o provocare să vedeți dacă sunt așa cum vi i-ați închipuit. Sau să le
spuneți, pur și simplu, ce credeți despre cărțile lor, cât de mult v-au încântat,
intrigat sau dezamăgit. În cazul celor de care n-ați auzit, fiți curioși și riscați
– cine știe, poate se lasă cu fiorii primei întâlniri. În fine, noi credem că e o
șansă să ai acces la making-of-ul cărților și că asta îți poate spori plăcerea
lecturii – altfel bei și un vin după ce ai vizitat crama și ai discutat prietenește
cu proprietarul, privind cum apune soarele peste vie.
Invitatul de joia asta (6 noiembrie 2014, ora 19:30) e prozatorul Augustin Cupșa, autorul volumelor Perforatorii (2006, ed. Cartea Românească), Profesorul Bumb și macii suedezi (2011, ed. Cartea Românească) și Marile bucurii și marile tristeți (2013, ed. Trei).
Prozele sale au fost incluse în antologii și traduse în germană, slovenă, suedeză, franceză și turcă. Augustin Cupșa este, de asemenea, medic psihiatru ș colaborator, în calitate de scenarist, cu diverse televiziuni și case de producție independente – TVR, HBO, MediaPro Pictures, Film Factor.
„M-am născut în Craiova, în 1980 – două avantaje din start: prindeam „sârbii” la
televizor și în 1988 aveam exact vârsta potrivită ca să țopăi de bucurie când Gullit
a ridicat cupa deasupra capului. Fotbalul nu mă mai interesează, iar Olanda ca țară
nu mă atrage în mod deosebit, dar mă uit la meciurile lor ca pe vremuri și cred că
ăsta-i cel mai constant lucru din viața mea. În Craiova îmi plăcea să merg la gară
și la stadion. Școala mă facea tare nefericit, plănuiam să ajung la Marsilia în
port, așa că am șters-o de acasă în liceu. Viața s-a răzbunat și am ajuns să fac cea
mai lungă școală – medicină și apoi psihiatrie, dar psihiatria e singura școală care
mi-a plăcut. M-am mutat de mulți ani în București, gândindu-mă că-i un oraș cum
altul nu-i. Și chiar că nu-i… Am scris câteva cărți și câteva scenarii. Îmi plac
americanii „sudiști” în literatură și nordicii europeni în film. Îmi plac diminețile
mai ales dacă-i răcoare și cerul limpede.” (Augustin Cupșa)
