Deși este astăzi una din zonele cele mai iubite de clujeni, povestea Cetățuii este una puțin-știută de către cei mai mulți cetățeni contemporani.
Dealul are o istorie bogată (fiind la un moment dar chiar loc de execuție), dar transformarea sa într-un plăcut spațiu de agrement în ultimii ani ai secolului XIX și primii ani ai secolul XX este legată mai ales de soarta regretatei soții a împăratului Franz Josef I.
Poreclită Sissi, îndrăgita Elisabeta (care a deținut titlurile de împărăteasă a Austriei și regină a Ungariei) a fost asasinată în 1898 de un anarhist italian în timpul unei vizite în Elveția, eveniment care a întristat mai ales jumătatea ungară a imperiului – întrucât Sissi era cunoscută pentru afinitatea ei față de aceste pământuri. După cum amintește internautul András Vajda în grupul Amintiri din Vechiul Cluj:
„După asasinarea reginei Sissi în 1898 s-a pornit o campanie naţională pentru ridicarea de statui dedicate reginei mult iubite. În paralel Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului (Városszépítő Egylet) condus de Haller Károly făcea eforturi pentru extinderea parcului central (Sétatér) spre Cetăţuie şi amenajarea acesteia cu sprijinul asociaţiei doamnelor din oraş care colectau donaţii pentru finanţarea lucrărilor (conduse de Bölöny József-né, care a plătit şi costurile statuii).
În decursul anilor 1898-1899, s-a curăţat faţa dealului dinspre oraş, au fost eliminate stâncile periculoase şi s-a creat astfel o promenadă care urca sus şi oferea o privelişte frumoasă asupra Clujului. Alea Elisabeta a fost inaugurată în noiembrie 1899.
Statuia în sine a fost realizată pe baza modelului făcut de Alois Strobl în 1896. Pe baza acestui model statuiile au fost produse de către Asociaţia Maghiară de Artă Industrială. Primul exemplar a fost instalat în 1899 la Miskolc dar au fost fabricate zeci de copii distribuite în toată Ungaria.
Statuia de la Cluj a fost amplasată pe un soclu proiectat de arhitectul şef al oraşului, Pákey Lajos. Inaugurarea oficială a avut loc pe data de 16 iunie 1901 în prezenţa primarului oraşului, Szvacsina Géza și grupului doamnelor care au finanțat promenada și statuia în sine. Din păcate statuia a fost îndepărtată în 1919 fiind descoperită recent în depozitul Muzeului de Artă (a fost re-instalată pentru o perioadă scurtă între anii 1941-1945).
Ultimul element al amenajării Cetăţuii a fost podul Elisabeta care asigura legătura dintre parc şi promenadă, dat în folosinţă pe data de 21 august 1902. Este astăzi cel mai vechi pod în folosinţă din oraş.”
.
