Scriitoarea Ileana Vulpescu s-a stins din viață miercuri. Aceasta ar fi împlinit luna aceasta, în 21 mai, 89 de ani.
Şi-a început activitatea profesională ca documentaristă, apoi ca cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie şi lexicologie (1959-1975), colaborând la redactarea lucrărilor ”Dicţionarul limbii române” şi ”Dicţionarul explicativ al limbii române”, consemnează Agerpres.
Ileana Vulpescu era cunoscută nu doar ca prozator și dramaturg, ci și ca traducător. Ea a tradus mai multe romane ale unor autori cunoscuți din literaturile engleză, franceză și spaniolă.
”A murit, la 89 de ani (i-ar fi împlinit pe 21 mai) Ileana Vulpescu, o scriitoare care a oferit, prin romanele și eroinele sale (popularul Arta conversației și celelalte), un model existențial și moral clasei de mijloc feminine din România anilor 70-90. A încercat – nu fără succes – și romanul istoric „antic” (Sărută pămîntul acesta). A fost (ca și soțul ei, Romulus Vulpescu) o traducătoare prodigioasă, în special din literatura franceză. După 1989, i-a contrariat pe unii prin opțiunile sale politico-publicistice (colaboratoare la revista România mare) în discordanță cu stilul de mare decență și urbanitate. Era, probabil, și o formă a răspărului cu o lume în care nu s-a mai regăsit. Ca prezență publică a impus prin ținută: o doamnă distinsă, o umanistă calmă, cu o formație filologică riguroasă, care nu s-a jenat niciodată cu originile sale rurale. Lasă în urmă, înainte de orice, o lecție de viață subordonată idealului, desuet azi, de „a trăi frumos.”, a scris criticul literar Paul Cernat.
Printre cele mai cunoscute romane ale Ilenei Vulpescu:
- Rămas-bun (roman); București, Editura Cartea Românească, 1975;
- Arta conversației; București, Editura Cartea Românească, 1980; reedit. București, Editura Arta Grafică, 1992,1994; București, Editura Logos, 1993; București, Editura Tempus, 1998;
- Candidații la fericire (proze); București, Cartea Românească, 1983; reed. Ploiești, Editura Tempus, 2002;
- Sărută pământul acesta (roman); București, Editura Cartea Românească, 1987; reedit. București, Editura Tempus, 2000;
- Rămas-bun casei părintești (roman); București, Editura Arta Grafică, 1990; 1991; reedit. București, Editura Tempus, 1998;
- Arta compromisului (roman); București, Editura Tempus, 2002;
- De-amor, de-amar, de inimă albastră; Ploiești, Editura Tempus, 2005;
- Pe apa sâmbetei (roman); Ploiești, Editura Tempus; 2009;
- Preludiu (roman), Ploiești, Editura Tempus, 2017;
- Notă informativă bătută la mașină (roman), Ploiești, Editura Tempus; 2011;
- Noi, doamna doctor, când o să murim? (roman), București, Editura Tempus, 2012;
- Prefață la romanul Un oltean dă piept cu lumea (Cărăus între două secole) Deci…la pensie!, Vol. IV de Alexandru Oprănescu-Vella, Craiova, Editura Contrafort, 2010;
