Care ar fi probabilitatea ca mâine să ne trezim cu toţii pe Marte, ca rezultat al capriciilor teoriei multiversului?
Pare ciudată întrebarea, aşa-i? Ea, însă, stă la baza unui articol scris de Michio Kaku, într-un articol publicat în The New York Times, despre intriga fizicii cuantice, care opune posibilul la probabil.
Fac o scurtă paranteză, pentru a ne reaminti ce este multiversul. Conform enciclopediei online wikipedia, multiversul este o mulțime ipotetică de mai multe universuri posibile (inclusiv universul în care ne aflăm) care împreună cuprind tot ceea ce există și poate exista: totalitatea spațiului, a timpului, a materiei și a energiei, precum și constantele fizice și legile care-l descriu.
„Teoria cuantică se bazează pe ceea ce este cunoscut sub numele de principiul incertitudinii lui Heisenberg, permiţând o mică probabilitate ca noi să putem exista chiar şi în locuri îndepărtate din Univers, chiar şi pe Marte, de exemplu.” Pornind de la acest principiu, Kaku susţine că „există o probabilitate infimă, dar calculabilă, ca unda noastră cuantică sa îşi croiască drum prin spaţiu şi timp şi să ajungă acolo”.
Dacă ar fi să calculăm probabilitatea, am ajunge la concluzia că pentru a ne trezi pe Marte va trebui să aşteptăm „mai mult decât durata de viaţă a Universului”. Concluzia este că este extrem de improbabil ca mâine să ne trezim pe Marte, dar improbabil nu înseamnă… imposibil.
De ce am început cu mecanica cuantică şi improbabilităţi cuantice şi, mai ales, ce legătură au ele cu Marte? Răspunsul e simplu: duologia lui Dan Simmons, Ilion–Olimp.
Scriitorul american Dan Simmons a abordat stilurile SF şi horror. Se spune despre SF că este un tip de literatură inferior, în care accentul este pus pe idei, pe tehnologie şi pe toate aspectele care ţin de ştiinţă şi ficţiune, dar este mai puţin pus pe…. literatură. Simmons iese din acest tipar, scrierile lui încadrându-se în tipul de literatură de calitate, găsindu-şi inspiraţia, pe lângă literatură, în istorie şi mitologie.
Părerile asupra cărţilor sale sunt împărţite, însă există un numitor comun. Ilion şi Olimp sunt foarte bune.
În această duologie autorul reuşeşte să controleze trei universuri, fiecare cu acţiunea sa, diferenţiate nu doar prin timpuri fizice, ci şi prin cele gramaticale: eroii războiului troian, oameni dintr-un viitor al Pământului şi moravecii. Acţiunea este construită bine de-a lungul istorisirii, cu contexte şi universuri diferite, toate îmbinându-se armonios.
Poveştile istorice ale lui Homer sunt reinterpretate de Simmons cu multă fantezie şi imaginaţie, având referinţe la opere clasice şi autori de o valoare de netăgăduit (Marcel Proust, Shakespeare, Vladimir Nabokov).
În cele două cărţi apar şi referinţe la lumea reală, în special când acţiunea se centrează pe capitala franceză (Craterul Paris): „Champs Ulysses” pentru „Champs-Élysées” sau „Guarded lion” pentru „Gare de Lyon”.
Acțiunea surprinde
Avem un univers plin de mitologie, în care este rescris războiul troian. Apoi, avem universul în care moravecii studiază Shakespeare şi Proust. Ultimul univers este al urmaşilor oamenilor, în căutarea originii. Cele trei universuri se împletesc armonios într-un război inter-temporal, oferind un final incitant şi complet neaşteptat. Mă opresc, pentru a lăsa curiozitatea voastră să descopere detaliile.
Aspectul care m-a surprins la duologia lui Simmons, care mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte, se referă la moraveci (numiţi aşa după omul de ştiinţă şi futuristul Hans Moravec). Aceştia sunt organisme biomecanice (roboţi) care-şi duc traiul pe lunile lui Jupiter şi sunt pasionaţi de cultura Epocii Pierdute, zonele lor de interes mergând de la literatură şi până la filme sau programe de televiziune.
Ilion a câştigat premiul Locus şi a fost nominalizat la premiul Hugo, în 2004, iar Olimp a fost pe lista scurtă a premiilor Locus în 2006. Cele două au fost aduse publicului din ţara noastră de Nemira, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu, în 2008 (Ilion, 2 volume, 571 p şi 507 p), respectiv 2010 (Olimp, 2 volume, 608 p şi 689 p).
Nu pot încheia înainte de a vă oferi un nou răspuns la întrebarea de ce citesc science fiction.
„If you wish to make an apple pie from scratch, you must first invent the universe” – Carl Sagan.
În traducere, „dacă vrei să faci plăcintă cu mere, prima dată trebuie să inventezi Universul”. Cu fiecare carte SF citită am ocazia sa intru într-un alt Univers, fiecare având reţeta proprie de plăcintă de mere.
Bogdan Bati, scriitor SF clujean și inginer IT
Primul episod:
