În Vinerea Mare, femeile înroșeau ouăle pentru Paști. În localitățile din Moldova, înroșitul ouălor se făcea prin încondeierea cu ceară de albine topită în care se înmuia un condei înadins făcut dintr-o lescaie veche din argint, iar după ce se încondeia oul, se punea puțină zeamă acră de varză în care se topea piatră acră. Vasul în care se înroșeau ouăle pentru Paști era pus de-o parte cu roșeala cu tot, iar în noaptea Învierii, când oamenii veneau de la Biserică, priveau în roșața ouălor și călcau pe glia verde ce se punea la pragul ușii, ca să fie roșii ca roșața ouălor și sănătoși ca iarba verde. Roua sau apa din Vinerea Mare avea o mare influență asupra sănătății oamenilor. Dimineața, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau prin rouă sau se spălau cu apă neîncepută, pentru a se curăți de bube și a fi sănătoși peste an. În unele localități, oamenii se spălau în apele râului, în Vinerea Mare, când ieșea preotul de la prohod, crezând că nu-i va cupinde boala tot anul.
Sâmbătă seara, liniștea se așternea peste satele românești. Pe la miezul nopții, când sunetul de toacă spărgea liniștea de peste sat și cimitir, toți se trezeau, se spălau cu apă dintr-un vas în care se punea și un ou roșu, urzică și un ban alb, cu credința că vor fi sănătoși și vor avea fața curată și sănătoasă. Preotul ieșea din biserică cu o lumânare aprinsă chemând credincioșii „Veniți de luați lumină!”, iar clopotele anunțau începutul Slujbei de Înviere. După slujbă, blidele cu pască și ouă erau puse pe două rânduri, iar preotul le sfințea, după care se lăsa, ca jertfă, o pască, un ou și o lumânare, pe restul ducându-le acasă pentru a le mânca în cele trei zile.
(Sursă text: Ioan Toșa, Simona Munteanu – Calendarul țăranului român de la sfârșitul sec. al XIX-lea, Mediamira, 2003; foto: icoană pe sticlă „Hristos în mormânt” (dimensiuni: 39˟48,2 cm, nr. inv.: B.4339), datare: sec. XIX, proveniență: Cluj-Napoca, anul intrării în patrimoniul MET: 1972)
