Clujulcultural.ro a participat la concertul aniversar al trupei clujene Urma, marţi la Teatrul Naţional. Sub semnătura colaboratoarei siteului, Teodora Neagu, vă prezentăm o amplă cronică de concert şi album.
” Formația Urma a lăsat urme în sufletele publicului prezent la Teatru Național
Mani Gutău: „Să vă gândiți preț de o secundă la patrimoniu și la cât de importantă este urma pe care o lăsați în urmă.”
O urmă (substantiv) este un semn, o mărturie menită să rămână undeva în timp, în spațiu, într-un loc. Urma este formația care în urmă cu 10 ani se năștea în Cluj-Napoca, o formație care venea cu un sunet diferit și cu un sunet cald, cu versuri profunde cântate în engleză și cu voci puternice, care îți rămân întipărite în minte.
În anul decembrie 2004, în urmă cu 9 ani, au lansat primul lor album Nomad Rhymes care conține cele mai cunoscute și fredonate melodii de către public: Buy me with a coffee, This Time, Perfect Spot, After all, The simple things, Lonely Pub, Dirt Shine.
Au trecut 10 ani de când membrii formației au început călătoria muzicală către inima publicului și după o muncă muzicală, artistică și de cercetare a patrimoniului arhitectural românesc, Urma a prezentat noul lor album denumit „Lost end found” într-un décor teatral la propriu: Teatrul Național Cluj-Napoca.
Albumul este o fotocarte ilustrată cu fotografii cu formația și cu versurile melodiilor suprapuse peste fotografii, într-o grafică originală, foarte ușor de parcurs și de înțeles. Albumul are scopul de a atrage atenția asupra unor monumente de patrimoniu arhitectural care au nevoie de restaurare într-un timp cât mai scurt posibil. Albumul a fost realizat împreună cu Fundația Pro Patrimoniu și Ordinul Arhitecților din România.
Seara de la Teatrul Naţional a început pe acordurile melodiei Terminus, prima melodie de pe noul album.
„One dream is all I need
I gotta go
I’m not from this world.” (Terminus)
Concertul a început discret în întunericul sălii teatrului, iar muzicienii și-au ținut publicul cu ochii și urechile pe scenă, fără să piardă un acord, un sunet. Dar ei nu puteau să își vadă publicul și i-au rugat pe cei din echipa tehnică să lumineze puțin sala pentru a avea un minim contact vizual cu cei care îi privesc și îi ascultă.
Unul dintre cele mai importante lucruri este ca o formație să aibă un public care înțelege despre ce cântă. De aceea, vocalistul formației, Mani Gutău, a povestit puțin despre ideea și conceptul noului albumul:
„Din păcate sunt săli cu întâmplări nefericite, săli care se pierd. Un exemplu ar fi Hala Matache, Moara lui Assan, Sinagoga de la Cetatea din Timișoara, Palatul Cantacuzino Florești. Acestea sunt câteva locuri pe care le veți descoperi sau poate le-ați descoperit deja în album.
Exemplele sunt mult mai multe și mai diverse, dar ne-am rezumat la 11 și sperăm că în drum spre casă sau când ascultați albumul să vă gândiți preț de o secundă la patrimoniu și la cât de importantă este urma pe care o lași în urmă.
Probabil vi se pare bizară sau puțin nepotrivită asocierea muzică – arhitectură, dar ceea ce facem noi este un apel la respectul față de profesie și să fii conștient că dacă ai ceva ce să lași în urmă generației următoare și dacă ai primit ceva de la cea din urmă, ar fi bine să dai mai departe. ”
Fiecare dintre aceste 11 monumente arhitecturale sunt prezentate în albumul tipărit cu o fotografie pe o pagină și cu detalii istorice. Mani a vorbit foarte pasionat despre faptul că patrimoniul trebuie sa fie păstrat, conservat și transmis mai departe.
Lost end found este un concept de album foarte complex si interesant. De aceea, este foarte important ca publicul să cunoască ideea din spatele unui album, deoarece în acest fel este mai apreciat și înțeles. În sală era liniște iar publicul era fascinat și aștepta următoarele melodii. Unii băteau ritmul cu palmele pe picioare, unii simțeau nevoia să bată din palme, iar alții fredonau încet melodiile.
Dar în timp ce vocalistul și chitaristul Mani Gutău cânta, se mai auzea o voce mai înaltă. Nu era chitaristul, nu era bassistul, nu erau suflătorii. Era insuși toboșarul care cânta cu vocea la unele melodii, el mai și vorbea cu publicul. Pe lângă acesta, și chitaristul cântă pe anumite părți din melodii.
„Whisper in my ear
Time is all I need
I am not ready to leave.” (Our enemy)
Dar o melodie era pe final sau așa credeam. Era un moment în care sunetul era tot mai lent, dar tăcerea și liniștea au fost schimbate în patru secunde de către toboșar care a șoptit 3, 2, 1 și apoi a urmat un urlet care a trezit toată sala din amorțire. Din acest moment concertul a trecut la un alt nivel, „urma” s-a schimbat și a fost piperată cu elemente muzicale funk și balcanice, devenind mai dinamică. Toba mare și cinelele se auzeau mai tare, efectele de chitară sunau foarte bine, la fel și saxofonul, fluierul, bassul și trompeta.
Când concertul s-a terminat, publicul i-a rechemat pe muzicieni pe scena Teatrului Național cu aplauze.
Melodia de la bis a fost Buy me with a coffee, iar în acel moment a venit pe scenă doar Mani, a luat un scaun și a venit mai aproape de public, deoarece ei stăteau mai în spate, fiind destul de departe de public. Mani a recunoscut faptul că este obișnuit cu cluburile, cu locurile în care este foarte aproape de public.
Dar a ridicat toată sala în picioare, inclusiv pe cei care stăteau la balcon. Toată lumea s-a ridicat de pe scaune pentru a cânta melodia consacrată alături de Mani. Pe parcursul melodiei, toți membrii s-au întors pe scenă.
ClujulCultural.ro va pune la dispozitie o filmare de la bis:
Mani vorbea la un moment dat despre egoismul pozitiv, despre o stare care te face să fii egoist pentru o cauză, pentru tine sau pentru o faptă bună. Concertul s-a încheiat cu o melodie în forță, care s-a legat perfect de ceea ce spunea el: Selfish Motherfucker.
Pentru că egoismul poate fi altfel: fii egoist în momentul în care cineva îți spune să faci ceva rău cu scopul de a face bani, nu da ce ai tu mai bun pentru nimic, fii mai bun și alege să păstrezi lucrurile cu valoare și să le transmiți și următoarei generații! Lasă o urmă de valoare, la fel cum formația Urma a ales să facă ceea ce le place cel mai mult: să cânte din suflet, cu modestie și cu plăcere, dar și cu scopul de a lăsa o urmă în urma lor.
Albumul „Lost end Found” conține 11 piese:
Terminus, All Wrong, Cine iubește și lasă, Not your enemy, Grace is gone, Doyle, Shine on, Selfish, So long, Speed, Ana, iar dintre aceste melodii au videoclip: Terminus și All wrong,
Albumul a fost înregistrat în studiourile ISV.
Inginer de sunet: Alexandru Redes.
Masteringul: Neil Pickles, Director and Lecturer at Alchemea College of Audio Engineering.
Membrii formatiei Urma:
Voce si chitara: Mani Gutau
Tobe: Dominic Csergo
Bass: Sorin Erhan
Chitara: Jimmy Cserkesz
Saxofon si flaut: Luis Angel Palomino
Percutie: Ati Panaitescu
Teodora Neagu
