Verile de noiembrie

Special

Cele câteva zile însorite și călduțe din prima parte a lunii noiembrie au primit în vorbirea colectivităților numele de vară. Verile lunii noiembrie sunt scurte, țin doar o zi sau două. Denumirea specifică este diversificată și este legată de calendarul religios. Dar nici asta nu e fără excepție. La acest anotimp imaginar, intens, surprinzător și iute trecător face referire Lucian Blaga în poemul Vară de noiembrie inclus în volumul Poezii din 1962: „Iubito-mbogățește-ți cântărețul, / mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, / și ce mai vezi, văpaia și înghețul, /dumbrava, cerbii, trestia și veacul. / Cum stăm în fața toamnei, muți, / sporește-mi inima cu-o ardere, cu-n gând. /Solar e tâlcul ce tu știi oricând / atâtor lucruri să-mprumuți. // O, lumea, dacă nu-i o amăgire, / ne este un senin veșmânt. / Că ești cuvânt, că ești pământ, / nu te dezbraci de ea nicicând. / O, lumea e albastră haină, / în care ne cuprindem, strânși în taină, / ca vara sângelui să nu se piardă, / ca vraja basmului mereu să ardă”.

În regiunea Transilvaniei această perioadă mai poartă numele de vara îngerilor, vara arhanghelilor sau vara sfântului Mihai sau vara lui Miai, pentru că ea se întâmplă în jurul sărbătorii ortodoxe din 8 noiembrie, a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Legenda spune că Miai se făcuse om și nu era prea bogat. Trudise toată vara ca slugă pe alte moșii. Nu a apucat să își adune recolta și, iată, că a venit, cum era de așteptat, frigul. Disperat, Miai a cerut ajutor divin. Dumnezeu a fost milos, doar că nici el nu era prea bogat. Așa că Dumnezeu săracul i-a dat o zi sau două de soare lui Miai, în miezul lunii întunecate și reci, ca să își adune și el recolta de pe câmp, din grădină și din vie.

A treia vară de noiembrie este vara lui Martin și cade pe 10 sau 11 noiembrie. Vara sfântului Martin (un onorabil sfânt din calendarul catolic) este o sărbătoare a întregii comunități. Se pun focuri peste uscăciunile din grădini, se deschide primul butoi cu vin, se frige o gâscă, iar copiii pornesc pe înserat în procesiuni cu felinare și lampioane. Este sărbătoare în toată Europa, la noi vine din zona săsească și este îmbrățișată cu mare entuziasm în forme moderne până în zilele noastre, în școli și grădinițe. Legendele sfântului Martin sunt multe. Una dintre ele este așa: Sfântul Martin propovăduia pe dealurile Flandrei. Acțiunea de evanghelizare l-a purtat și într-o cârciumă. Aici cântecelul spune că lucrurile nu au stat tocmai bine: „Sf Martin / Bea vin / Pe strada Capucini/ De cinstit a cinstit/ Dar n-a mai plătit/ Afară a fost dat / Cu mătura alungat”. Ba până și măgărușul său s-a rătăcit. Copiii care știau că sfântul e un om bun și milostiv și-au făcut felinare și au pornit în căutarea măgărușului pe care l-au găsit între mărăcini. Sfântul Martin a fost recunoscător și a transformat toate baligile nărăvașului animal în turte dulci cu care a îndestulat copiii harnici și binevoitori. Copiii primesc în amintirea pățaniei turte dulci și în ziua de azi.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *