Tudor Giurgiu: Azi avem peste 200 de filme și peste 1.000 de oameni care vin special la TIFF

Interviu

 

Tudor Giurgiu povestește despre personalitățile invitate în festival, despre filmele selectate de Mihai Chirilov, dar și despre secțiunea paralelă de muzică integrată în eveniment, precum și despre bugetul festivalului.

El a mărturisit că pe perioada festivalului apucă să vadă, în general, cinci-șase filme iar de odihnit, se odihnește în săptămâna care urmează evenimentului.

„Eu încerc să profit de primele zile, cât încă nu este agitație mare la TIFF și mai fug dimineața, pe la prânz, să văd. Sunt filme care mi-au scăpat, unele pe care îmi doream mult de tot să le văd. Apuc să văd o medie de cinci-șase filme într-un festival, ceea ce e destul de bine”, a afirmat Giurgiu.

AGERPRES: TIFF a ajuns la cea de-a 14-a ediție. Puteți să faceți un mic moment de bilanț, să împărțiți ecranul în două și să faceți o comparație între prima ediție a festivalului și cea de anul acesta? A dispărut ceva din ce aveați la prima ediție? Ce ați câștigat cu timpul?
Tudor Giurgiu: Mie îmi place să spun că întotdeauna prima ediție a fost cel mai bine organizată pentru dimensiunea aceea a festivalului, adică era un festival mic, cu treizeci și ceva de filme, cu trei sau patru săli de cinema, cu, probabil, o sută de invitați, spre deosebire de azi, când avem peste 200 de filme, peste 12 locuri unde arătăm film, peste 1.000 de oameni care vin special pentru TIFF. Dar în acel an, în 2002, am avut mult timp pentru pregătire, cred că era peste un an de lucru și de atenție la toate detaliile, timp pe care anul ăsta și anii ăștia nu-l mai avem, se întâmplă foarte multe lucruri. România de azi e foarte diferită de România de atunci, Clujul e alt oraș. S-au schimbat foarte multe. În special faptul că succesul pe care TIFF l-a avut în ani și faptul că am devenit așa, foarte cunoscuți la nivel național și internațional, fac ca acum să se aștepte foarte mult de la festival, se așteaptă să ai filme tot mai bune, se așteaptă să ai evenimente surprinzătoare, se așteaptă să vii în fiecare an cu ceva nou. Nu întotdeauna filmele ne ajută. Anul trecut, spre exemplu, a fost un an mai prost pentru filmul românesc, anul acesta este un an mai bun, dar fundamental e important că suntem, în mare, cam tot aceiași care organizăm și ne bucurăm. E o mare familie care se reunește înaintea TIFF-ului și atâta timp cât pe noi ne bucură organizarea evenimentului, lucrul acesta se reflectă și în experiența de la TIFF.

AGERPRES: Aveți în premieră anul acesta o nouă secțiune — „Cuvintele sunt de prisos”. Cum a venit ideea acestei secțiuni și cât de greu a fost să fie făcută selecția filmelor?
Tudor Giurgiu: Ideea secțiunii îi aparține lui Mihai Chirilov, cel care face curatoriatul și selecția filmelor din festival. El a descoperit în multe filme din anul trecut, din ultimii doi ani, filme în care dialogul nu era pe primul plan, filme despre cum e cinematograful, cum a apărut pe vremuri arta imaginii — sunetul a venit mult mai târziu. Imaginea este de multe ori foarte puternică, percutantă, nu ai nevoie de dialog ca să transmiți neapărat mesaje sau stări, or, din punctul ăsta de vedere, Mihai s-a gândit că ar fi interesant la TIFF să reunească filme mai cunoscute și mai puțin cunoscute într-o secțiune. Deja știu mulți oameni din Cluj, și nu numai, care sunt foarte interesați de filmele de aici, ele vor concura și pentru un premiu al criticii internaționale, juriul FIPRESCI. O aștept și eu cu mare interes. Recunosc că nu am văzut toate filmele pe care Mihai le-a ales, așa că sunt extrem de interesat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AGERPRES: TIFF are și o secțiune paralelă de muzică, din ce în ce mai consistentă. De ce ați decis să uniți muzica și filmul și ce ne puteți spune despre trupele și artiștii care vor fi anul acesta?

Tudor Giurgiu: Clujul are această specificitate, este un oraș unde nu numai filmul este la vârf, sunt și artele plastice și mai ales muzica. Clujul e un oraș de unde au pornit trupe importante din noul val de artiști români, în special în zona de rock independent, underground, alternativ, e un festival mare de muzică, Electric Castle, care se întâmplă la Bonțida, de câțiva ani încoace încercăm să îi bucurăm pe cei care sunt fani de jazz. La fel, Clujul, cel puțin în anii ’70, ’80, și nu numai, a fost extrem de cunoscut pentru Big Band, pentru alți creatori, așa că vor veni Tord Gustavsen, un mare jazzman pe scena mondială, el e norvegian, va mai fi un trio olandez, Open Source Trio, dar, sigur, vom avea și muzică din noul val de rock alternativ, de la Robin and the Backstabbers la Moebius și Satellites, la Firma și Face Today și un concert special al unei trupe maghiare foarte bună, cred că din Sfântu Gheorghe, se cheamă sZempol.

AGERPRES: De asemenea, TIFF descoperă din ce în ce mai multe spații în fiecare an. Care sunt spațiile noi de anul acesta?
Tudor Giurgiu: Spațiile noi și mai puțin noi; în primul rând, „Depozitul de filme”, unde anul trecut am făcut o primă vizită cu mulți invitați ai festivalului. La vremea respectivă depozitul era nerenovat, nu era igienizat, încercam să strângem bani, într-o campanie, pentru a curăța locul respectiv. Era un fost depozit al României Film, unde era un dezastru general, murdărie, mizerie. Am reușit vara trecută, după TIFF, să facem curățenie și l-am inaugurat, după care a fost ținut în conservare iar anul ăsta vom face spectacole de teatru, concerte, filme în fiecare seară. E un loc unde clujenii se vor simți foarte bine. În al doilea rând, pe lângă spațiile tradiționale a mai apărut unul nou, și anume, o piscină. Vrem să facem un eveniment pentru marele public, și anume, vizionarea unui film într-o piscină. Am botezat evenimentul „Cinepiscina”. Sunt curios să văd dacă va veni lumea, dacă vor savura un film dintr-o cu totul altă perspectivă — nu ești acasă, la televizor, nu ești în multiplex, ești într-un cu totul alt context.

AGERPRES: Regizorul român omagiat anul acesta este Mircea Daneliuc. Îi puteți face un mic portret cineastului Mircea Daneliuc?
Tudor Giurgiu: Eu nu pot, nu sunt critic de film, nu pot să emit judecăți critice, pot doar să spun dintr-o perspectivă strict personală că e unul dintre cineaștii cu care am copilărit, unul dintre cineaștii datorită căruia probabil am ajuns să și fac meseria asta. Am crescut cu filmele lui, mi-am pus probleme, întrebări văzându-le, mi-am dat seama ce face regizorul, unde e regizorul într-un film, de ce filmul arată într-un fel, și nu în altul. Filmele lui din acea perioadă, de la „Proba de microfon”, „Croaziera”, „Cursa”, apoi „Patul conjugal” sau „Senatorul melcilor” sau „Iacob”, sunt filme importante ale cinemaului românesc. Cred că e un privilegiu să-l avem pe Daneliuc alături de noi și mă bucur că a acceptat invitația de a veni la TIFF. Personal, cred că e cel mai important moment al TIFF-ului, cum a fost la vremea lui și retrospectiva Pintilie, acum doi ani, așa că m-aș bucura, este singura satisfacție pe care cred că am putea să o avem, ca filmele dânsului să poată recircula în context internațional. Vor fi mulți străini care vin să vadă film românesc la festivaluri, așa că ar fi o șansă extrem de importantă ca o dată TIFF să ajute la repoziționarea operei unui cineast de mare valoare în context internațional.

AGERPRES: Și Marin Moraru va primi un premiu de excelență în acest an.

Tudor Giurgiu: Da, Marin Moraru e un actor despre care, iată, nu trebuie să mai vorbim. El nu a fost niciodată la TIFF și ne gândeam că e păcat să nu-l omagiem și să nu-l bucurăm pe el, și pe noi, cu prezența dumnealui acolo. E un actor care probabil a făcut mult mai multe roluri memorabile în teatru, dar asta pentru că filmul nu i-a oferit suficient. Cu toate astea, rămân câteva filme unde prezența lui este unică, specială. Îmi pare rău că din varii motive a refuzat, probabil, să mai joace sau să accepte partituri care nu erau, să spunem, pe măsură. Cred că e un actor imens, care încă, cred eu, dacă ar avea rolul potrivit și ar avea filmul potrivit, ar mai putea avea ceva de spus.AGERPRES: În premieră în România o aduceți și pe Nastassja Kinski. Va primi premiul special al festivalului pentru contribuția adusă cinematografiei mondiale. A fost greu să o convingeți să vină în România?

Tudor Giurgiu: În mod paradoxal, doamna Kinski nu a fost greu de convins, pentru că avea o legătură oarecum cu România, intermediată de Nadia Comăneci. Vrea să facă un film despre Nadia, e interesată de subiectul ăsta probabil ca mulți alți cineaști din toată lumea. Nu știa prea multe despre festival, dar colegul meu Mihai Chirilov s-a întâlnit cu ea la San Sebastian, în Spania, la un alt festival, anul trecut, au discutat, au evocat posibilitatea de a veni aici. S-a împrietenit atunci și cu Vlad Ivanov, când au fost membri în juriu amândoi, și ne-am gândit că ar fi o ocazie foarte bună de a o avea ca invitat. Este un nume mare al cinemaului mondial, are filme și creații… Țin minte când eram tânăr în Cluj, elev de liceu, văzusem filmul „Tess”, o ecranizare după Thomas Hardy, unde a făcut un rol minunat, era foarte tânără și cred că actorii tineri, cineaștii în special, ar avea ce învăța după întâlnirile cu dumneaei. Va face un masterclass și va fi prezentă la o parte din filmele dumneaei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AGERPRES: Ați avut de-a lungul timpului filme sau cineaști pe care i-ați dorit în festival și nu i-ați putut avea?
Tudor Giurgiu: Au fost, sigur că da. De la regizori precum Gus van Sant sau Milos Forman, care, din păcate, e prea în vârstă să mai poată călători, până la actori cum ar fi Sophia Loren sau Alain Delon, actori care au marcat istoria cinemaului mondial. Sunt convins că o mare parte din publicul cinefil clujean, poate mai puțin cei foarte, foarte tineri, știe că există o mare iubire față de acești cineaști; din păcate, cred că i-am pierdut, nu știu dacă de tot sau doar temporar; cu toate astea, mergem înainte. Câteodată îți pierzi prea mult timp încercând să aduci staruri și vedete. Lucrurile astea te și costă și cred că accentul trebuie să fie pus pe conținut, să ai programe bune, să sprijini oarecum comunitatea de unde vii și căreia i se adresează, până la urmă, festivalul.

AGERPRES: Competiția oficială a festivalului este extrem de variată anul acesta. Dacă ați face un top 3 al filmelor de văzut neapărat în festival, în competiție, care ar fi acestea?
Tudor Giurgiu: În competiție, mie unul îmi este frică să fac categorisiri și clasificări. Cred că toate cele 12 filme sunt bune și sunt solide… îmi e foarte greu să fac împărțirea. Altfel, din festival, sigur că din două sute și ceva de filme, este foarte greu să alegi trei, dar sunt câteva filme la care țin. E „Proba de microfon” a domnului Daneliuc, mai e un film de debut românesc pe care l-am produs eu, e vorba de „Lumea e a mea” al lui Nicolae Constantin Tănase, un film, cred, care va fi o mare surpriză pentru cinefili și pentru cei care vor vrea să vadă filme românești altfel, să spunem, și probabil aș alege unul dintre filmele argentiniene — noi avem un focus Argentina anul acesta—, un film care e, după mine, marea revelație a anului trecut, se cheamă „Povești trăsnite”, în engleză ar fi „Wild tales”. E filmul cu care deschidem TIFF-ul, o comedie fabuloasă, unde râzi cât nu ai mai râs un an de zile, un film care a fost arătat la Cannes anul trecut și care sper să ajungă pe ecranele din România din 12 iunie.

AGERPRES: Un președinte de festival, în speță dumneavoastră, câte filme vede într-un festival?
Tudor Giurgiu: Eu încerc să profit de primele zile, cât încă nu este agitație mare la TIFF și mai fug dimineața, pe la prânz, să văd. Sunt filme care mi-au scăpat, unele pe care îmi doream mult de tot să le văd. Apuc să văd o medie de cinci-șase filme într-un festival, ceea ce e destul de bine. Depinde, dacă avem probleme de organizare, numărul scade, dacă stăm bine cu organizarea și nu apar crize, probleme, poate chiar mai multe, dar este imposibil să le vezi pe toate. Mihai e probabil singurul care le-a văzut pe toate, el le-a ales, dar în rest… Știu și mulți spectatori care se plâng de faptul că de abia reușesc să își facă programul de așa natură încât să vadă două-trei filme pe zi. Asta ar fi cred o performanță.

AGERPRES: Mai aveți timp să și dormiți în timpul festivalului?
Tudor Giurgiu: Da, dar puțin. Ultimele zile, când vine puhoiul de invitați români și străini, e destul de dificil de a-ți gestiona orele de odihnă, de somn. Sunt și multe petreceri care se duc până spre dimineață, dar mai vine săptămâna de după și asta îți dă ocazia unei relaxări.

AGERPRES: Bănuiesc că v-ați întâlnit cu foști laureați sau competitori străini care au fost la TIFF. Care a fost cea mai emoționantă întâlnire?
Tudor Giurgiu: Nu e o singură întâlnire emoționantă, cred că sunt multe întâlniri, câteodată așa, de salut-salut, pentru festival, oameni care își aduc aminte de tine și care imediat vin să-ți spună: „Știi, cea mai bună experiență de festival pe care am avut-o vreodată a fost la Cluj. M-am simțit minunat și a fost extraordinar”. Și e absolut tușant și emoționant să vezi că oameni din toată lumea, indiferent dacă vin din Coreea de Sud sau din Thailanda, din America sau Argentina ori din Chile, sunt oameni care au decis să-și facă după aia vacanțe la noi în țară, față de care am legat o prietenie care depășește, să spunem, strict granițele de colaborare într-un festival. Sunt oameni care se simt foarte atașați de TIFF și de abia așteaptă să facă un film, ne scriu: „Uite, am terminat filmul. Sper să-l selecționați”.

AGERPRES: TIFF, așa cum am spus, este la ediția a 14-a. Este un eveniment amplu, care are nevoie de un buget pe măsură. Bugetul de anul acesta a fost ușor de negociat?
Tudor Giurgiu: A fost cumva mai simplu de negociat, pentru că m-am bucurat să nu mai avem surprize, cum s-a întâmplat anul trecut, când la Ministerul Culturii a fost o situație neplăcută cu un buget decapitat, cu bani care s-au găsit pe ultima sută de metri. Anul acesta mă bucur că noul ministru, domnul Vulpescu, a știut să reașeze un pic prioritățile instituției și n-am avut probleme. Discuțiile au fost extrem de constructive, și simple și clare. În rest, sponsorii i-am conservat pe cei de anul trecut, au mai apărut câțiva noi… Sprijinul autorităților locale, din nou, este foarte important, în special al Primăriei și al Consiliului Local din Cluj, avem și o finanțare europeană, deja de foarte mulți ani, prin programul Creative Europe al Comisiei Europene. În total, am reușit să ne apropiem spre un buget de 1,6-1,7 milioane de euro, care e suficient pentru faza la care suntem și pentru momentul în care suntem, de a oferi nu doar o sărbătoare cinefililor, ci și o sărbătoare pentru oraș, pentru regiune. Sunt mulți oameni care vin în Cluj din țară, în special în cele două week-enduri, și vrem să le oferim nu doar film, vrem să le oferim și concerte, evenimente, teatru, expoziții foto, happeninguri, avem teatru de stradă anul acesta, deci, TIFF-ul, cred, se extinde un pic, fără să-și dorească să devină foarte mare. Este un pericol să crești necontrolat, dar cam în direcția asta ne ducem.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AGERPRES: Ai spus că anul trecut ați avut unele probleme. Care a fost cea mai grea ediție în stabilirea bugetului?

Tudor Giurgiu: Nu știu, probabil că prima a fost cea mai complicată, pentru că nu știam dacă o să reușim să o facem. De făcut o făceam, dar o făceam absolut voluntar, nimeni nu era plătit. Cred că primii trei ani cam așa am și făcut festivalul. Reușeam să adunăm bani doar cât să plătim filmele, cheltuielile, cazările, transportul. Nimeni nu era plătit pentru jobul de la festival și prima ediție țin minte că a fost așa: era un moment extrem de tensionat, când, cumva, o conjunctură fericită a făcut să-l putem aduce pe un actor american, celebru dintr-un serial TV, pe Jason Priestley din „Beverly Hills 90210”. Biletul lui Jason costa vreo 7.500-8.000 de dolari, era un business class din Los Angeles, bani pe care nu-i aveam și, în fine, cu mare greutate, cu o săptămână înainte de festival, printr-un efort la nivel guvernamental — sigur că erau bani puțini dacă te uiți așa, în perspectiva unui buget de minister—, am reușit să obținem banii ăia, i-am plătit biletul și l-am avut la festival. Probabil a fost ediția cea mai pe muchie de cuțit dintre toate.

AGERPRES: Ce n-ar trebui să piardă spectatorii din ediția din acest an a festivalului?
Tudor Giurgiu: Eu cred că nu e ceva ce ar fi la capitolul musai sau trebuie neapărat să vezi. Cred că publicul s-a obișnuit deja că va vedea lucruri foarte diferite și nouă ne place să spunem că există ceva pentru fiecare. Sunt mulți cărora le place un gen de filme, să spunem horror, alții care adoră comediile și dacă citești cu atenție descrierile filmelor, dacă citești despre ele pe internet, în mod clar vei găsi și documentare bune și filme mai pretențioase, mai de autor. Nu-mi fac griji. Cred că publicul, dacă se va informa, va citi catalogul nostru, broșurile noastre, va ști ce să aleagă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *