Actorul Tudor Chirilă a declanșat duminică, 17 decembrie, la București, un atac dur la adresa Ministrului Culturii, Raluca Turcan, la la dezvelirea statuii lui Monica lovinescu și Virgil Ierunca, investiție a Fundației Humanitas Aqua Forte, donată primăriei Capitalei.
”Sunt furios și revoltat, poate de aceea un pic incoerent. Astăzi m-am dus la inaugurarea monumentului dedicat memoriei Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, opera artistului sculptor Virgil Scripcariu, inițiativă a fundației Humanitas.
A vorbit Gabriel Liiceanu, un discurs care a debutat cu explicația întârzierii de câteva săptămâni a inaugurării din cauza unui furnizor care nu și-a onorat promisiunea de a livra la termen materialul pentru soclu. A continuat apoi explicând audienței importanța acestui moment din perspectiva omagierii unor voci care nu au încetat niciodată să reprezinte repere fundamentale ale libertății de exprimare, într-o perioadă în care România se scufunda în bezna imorală a comunismului. Două voci care au ținut aprinsă lumina speranței că libertatea e o valoare ne-negociabilă, pe care dacă românii nu o vor uita, o vor întâlni din nou, în cele din urmă. Așa percep eu existența Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, așa am deschis ochii mari, încercând să înțeleg de unde venim, după ce, în liceu, am citit Fenomenul Pitești.
Am avut apoi surpriza neplăcută să văd că ia cuvântul Raluca Turcan, care a spus audienței cum a crescut ea cu Europa Liberă, a mai rostit, într-un limbaj de lemn, câteva banalități de context, după care a încheiat discursul recunoscând că statul român nu a putut face un asemenea monument sau ceva de genul ăsta.
De când a început discursul acestei doamne, am început să mă cam sufoc la gândul inadecvării absolute a prezenței și mai ales a discursului ei. Cum să ai tupeul să vorbești când tu reprezinți șleahta moștenitoare a comunismului, șleahta care a confiscat exact momentul eliberării României de comunism, transformând societatea noastră în terenul viran de valori morale pe care rătăcim azi? Cum să iei cuvântul, când ești beneficiarul direct al celor care i-au forțat în exil pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca?
Nu am putut să mă abțin și i-am strigat toate astea. Și am făcut asta pentru că mi s-ar fi părut mai grav să tac și să accept această abjectă formă de compromis, în care noi, cetățenii, victime ale schilodirii morale a României, suntem obligați să auzim discursul comemorativ al unui reprezentant al călăilor la inaugurarea unui monument dedicat celor care au luptat împotriva lor.
Poate că urletul meu revoltat a stricat o ceremonie, doar oare nu asta am învățat de la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca? Să nu renunțăm și să nu tăcem? Când era bine să mă revolt împotriva unei asemenea miƶerii? Acasă, în propria intimitate?
Ce e mai grav, un strigăt de revoltă care întrerupe o ceremonie comemorativă sau tăcerea resemnată care consfințește pactul cu răul?
Prezint scuze celor din audiență care consideră că reacția mea a fost nepotrivită. Eu cred că a fost momentul oportun.
PS. Monumentul (superb) se află la intersecția străzilor Grigore Romniceanu cu Doctor Petre Herescu, în cartierul Cotroceni.”, a scris Chirilă.
Raluca Turcan nu a replicat dar apoi a scris pe facebook cum a fost la dezvelirea statuii. Oficiile de gazdă le-a făcut Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas.
”M-a bucurat invitația primită de la domnul Gabriel Liiceanu la evenimentul care încheie Anul Centenar Monica Lovinescu, pe parcursul căruia, grație Fundației și Editurii Humanitas, am redescoperit darul prețios pe care vocea exilului românesc l-a făcut românilor în anii comunismului.
Sunt din generația care a crescut cu Europa Liberă, iar una dintre amintirile cele mai vii ale copilăriei mele este o masă în familie, în preajma sărbătorilor, când liniștea tuturor celor prezenți a făcut loc unei singure voci. Era vocea Monicăi Lovinescu și nu mai era nevoie de nimic altceva. Pentru mulți dintre noi și pentru părinții noștri, atunci, singura undă purtătoare de speranță și creatoare de solidaritate era Europa Liberă cu vocile ei emblematice.
Avem de astăzi, grație sculptorului Virgil Scripcariu și Fundației Humanitas, un reper Lovinescu – Ierunca în București. Este un pas important în demersul nostru de a împărtăși tinerelor generații povestea celor care și-au dedicat viața și întreaga carieră poporului român și luptei pentru libertate, fără teamă și fără niciun regret. Pentru ca tinerii de acum să poată trece puntea de la simpla rostire a cuvântului „comunism” la înțelegerea a ceea ce a însemnat comunismul pentru poporul român, avem datoria de a vorbi despre Monica Lovinescu și despre Virgil Ierunca și despre toți cei care i-au întovărășit, din exil, în această misiune asumată.
Doresc a mulțumi tuturor celor care au făcut posibilă existența acestui simbol purtător de memorie în Capitală, sculptorului Virgil Scripcariu pe care îl felicit cu această ocazie și pentru inițiativele din domeniul educației prin artă ale Muzeului-Atelier „Școala de la Piscu”, domnului Gabriel Liiceanu care a dat glas, pe tot parcursul acestui An Centenar, unei nevoi adânci a societății noastre, aceea de aducere aminte, de recunoștință pentru cei care au luptat împotriva regimului comunist și tuturor instituțiilor implicate în derularea manifestărilor culturale ale Anului Centenar Monica Lovinescu.”
Puteți vedea ceremonia de dezvelire AICI
