TIFF.24 anunță cele două competiții internaționale

“Complet neintenționat, dar perfect plauzibil, dată fiind degringolada lumii în care trăim, cele 12 filme din Competiție compun un Babel straniu, dar fascinant, în care nu se mai înțeleg om cu om, om cu lume, lume cu lumi. În lipsa unei realități mai bune și mai conciliante, arta rămâne singura care mai poate transfigura pozitiv și cu sens acest deficit cronic de comunicare, empatie și autentic.” (Mihai Chirilov, director artistic TIFF)

Suntem la marginea societății în Pământ străin (To a Land Unknown, r. Mahdi Fleifel), în Atena de astăzi, unde doi frați palestinieni încearcă să plece spre Germania. Debutul multipremiat al regizorului de origine palestiniană conturează o lume disperată în care, uneori, singura cale spre visuri pare să treacă peste cadavrele celor asemenea ție. Drama refugiaților revine și în Xoftex, al doilea film semnat de Noaz Deshe, al cărui debut (White Shadow) s-a văzut la TIFF în 2014. Aici, universul este o tabără de azilanți imaginară, cu iz de purgatoriu, unde realitatea și imaginația se amestecă “tripant” devenind neîncăpătoare și sufocante.

Păunul (Peacock, r. Bernhard Wenger) este o satiră empatică care vorbește despre dificultatea de a mai fi noi înșine într-o societate din ce în ce mai ipocrită și artificială. Debutul austriac, despre un angajat al Rent-A-Friend, este un concentrat savuros de Lanthimos, Östlund și Seidl.

Regatul (The Kingdom, r. Julien Colonna) ne transportă în Corsica anilor ’90, unde răfuielile între clanuri transformă viața într-o cursă pentru supraviețuire. Thrillerul condensează violența unei întregi epoci în relația intensă dintre o adolescentă și tatăl ei. Dragostea de tată este, de altfel, și motorul filmului Trei zile cu tata (Three Days of Fish, r. Peter Hoogendoorn), un coming-of-age întârziat și savuros. Cu umor sec și tandrețe discretă, filmul urmărește trei zile petrecute de un fiu adult cu tatăl său, aflat în pragul unei plecări definitive.

În debutul spaniol Surzenie (Sorda, r. Eva Libertad), un cuplu așteaptă să afle dacă nou-născutul lor va fi surd ca mama sau va auzi ca tatăl. Relația tensionată a proaspeților părinți e transmisă cu subtilitate și precizie, filmul explorând curajos nuanțele delicate ale intimității și diferențelor. Dovezi de iubire (Acts of Love, r. Jeppe Rønde) vine din nord, cu o atmosferă demnă de un Lars von Trier. Povestea unei femei ce trăiește în sânul unui cult religios și își revede, după mulți ani, fratele, provoacă limitele empatiei, acceptării și credinței, într-o lecție cinematografică profund tulburătoare.

Plouă peste Babel (Rains Over Babel, r. Gala del Sol) părăsește tărâmul convențional al credinței pentru a explora drumul spre acceptare. Debutul columbian este un fantasy psihedelic în care asumarea propriei identități e reimaginată în haine extravagante, cu tocuri, machiaj strident și un soundtrack pe care și Moartea dansează. În Isteria (Hysteria, r. Mehmet Akif Büyükatalay), credința este chestionată alături de loialitate, respect, toleranță și onestitate. Filmarea unei scene cu arderea Coranului declanșează un haos moral, punând regizorul în situația de a-și regândi filmul. În centrul poveștii se află asistenta lui, a cărei greșeală forțează un deznodământ exploziv.

Ultimul drum (The Weeping Walk, r. Dimitri Verhulst) este un road movie absurd, care testează limitele umorului în ritmul lent al unui cortegiu funerar ce se încăpățânează să ajungă la locul dorit de răposată, pentru încă o dovadă, foarte kaurismakiană, că drumul este mai important decât destinația. Deși totul se petrece într-o singură locație, și eroii din Miocard (Myocardium, r. José Manuel Carrasco) parcurg un drum întortocheat, mai repetitiv și decât Ziua Cârtiței, pentru a ajunge la un adevăr care, în final, nu e nici singular, nici complet real.

Last but not least, Debut (Debut, or Objects of the Field of Debris, as Currently Catalogued, r. Julian Castronovo) este o meditație despre adevăr, iluzie și fals în artă. Este, în același timp, un gest de curaj al unui tânăr regizor, care îndrăznește să modeleze colajul, poezia și filosofia într-o poveste polițistă ce se estompează la final exact ca eticheta lămuritoare de lângă un tablou care te-a fermecat.

What’s Up Doc?

Este al patrulea an în care secțiunea What’s Up Doc? are o competiție dedicată în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, iar cele 10 titluri selecționate propun o întindere la limită a ideii de documentar, adunând laolaltă formate clasice, hibrid, ba chiar și o ficțiune.

„Am pornit de la ideea de distanță: fizică, emoțională, socială, etică. Am căutat incompatibilități perfecte, explorate în moduri cât mai diverse, al căror mesaj rămâne valabil indiferent pe ce parte a baricadei lui te-ai afla. Așa au rezultat zece filme, dintre care opt sunt debuturi.”, spune Crăița Nanu, curator al competiției What’s Up Doc?.

Scapă de amantă.SRL (Mistress Dispeller, r. Elizabeth Lo) este cel mai titrat film din selecție, dar și cel mai improbabil fly-on-the-wall al momentului. Serviciul din titlu există în China, iar documentarul urmărește o soție care apelează la el, simțind că își pierde bărbatul. Ce urmează trebuie văzut ca să fie crezut. Tot despre pierdere este vorba și în Scrisori de pe strada Wolf (Letters from Wolf Street, r. Arjun Talwar), proaspăt sosit de la Berlinale. Debutul tânărului regizor indian, care privește strada pe care locuiește în Varșovia în încercarea de a se simți acasă, este o superbă declarație de dragoste și apartenență.

Iubirea debordează și în Fursec infinit (Endless Cookie, r. Seth Scriver, Peter Scriver), o antologie de anecdote despre o familie de indigeni din nordul Canadei. Singurul titlu animat din competiție, filmul folosește forma ca mijloc de a ridica povestea deasupra contextului familial, devenind o pledoarie caldă despre șanse, acceptare și protejarea istoriei. De cealaltă parte a continentului, Despăgubire (Loss Adjustment, r. Miguel Calderón), debutul în documentar al copilului teribil al artei contemporane din Mexic, se uită la societate via artă și viceversa, prin intermediul unui agent de asigurări care cumpără o fotografie de la regizor și se trezește aruncat într-o lume acaparantă, însă la fel de înșelătoare ca meseria pe care o condamnă.

Invenția (Invention, r. Courtney Stephens) este un exercițiu de stil filmat pe 16mm, în culori violente, conceput pentru tatăl (un doctor de medicină alternativă) din care a rămas doar imaginea – via înregistrări VHS ale unor showuri TV autentice – și patentul unui mecanism bizar de vindecare. Distanța dintre cei doi fiind imposibil de acoperit, regizoarea debutează în ficțiune cu această poveste extrem de reală despre pierdere.

Antrenant și solar, Chitara flamenco a lui Yerai Cortes (The Flamenco Guitar of Yerai Cortes, r. Antón Álvarez), preferatul publicului la Festivalul de la Rotterdam, explorează familia tânărului artist până la descoperirea unui secret uriaș care îi completează stilul, dă sens versurilor și generează o fantastică declarație de dragoste pentru mamă. Claustrofobic și întunecat, Saturn (r. Daniel Tornero) alege o singură parte a unui conflict și o face cu atâta forță cinematică, încât îl poți confunda cu ficțiunea. Familia, confruntată cu perspectiva ca bunicul să fie închis pentru abuz de minori, se decojește lent, în spațiul aparent sigur, amenințat doar de conflictele interioare pe care adevărul le face să ia forme mitologice.

Întoarcerea proiecționistului (The Return of the Projectionist, r. Orkhan Aghazadeh) are aerul și structura unei fabule. Posibilitatea reparării unui vechi proiector pe peliculă într-un sat din munții Azerbaidjanului trezește entuziasm, dar și conflicte vechi de când lumea, care culminează cu cenzura. Departe de lume, deși în inima ei, se află și Russ, din ILOVERUSS (r. Tova Mozard), un actor care încă mai speră că va reuși la Hollywood. Documentarul, profund lynchian, împletește 20 de ani de prietenie până când relația devine străvezie în tot tragismul ei.

Singurătatea devine palpabilă în mijlocul unui complex din Pakistan, unde zeci de magazine vând poze trucate la minut. Iluzia realității (Make It Look Real, r. Danial Shah) examinează industria cosmetizării imaginii personale într-o societate aflată în plin conflict. Și, pe cât de necomunicativi sunt clienții, pe atât de lipsită de judecată e privirea regizorului. Distanța dintre cele două lumi poate fi cuprinsă doar de spectator.