La Muzeul de Artă Cluj-Napoca se organizează o nouă expoziție intitulată „Supraexpunere. Soare dublu” semnată de Teodora Cosman și Octavian Cosman. Vernisajul expoziției va avea loc joi, 21 iulie 2016, cu începere de la orele 18:00. La vernisaj vor vorbi Prof. univ. dr. Ion Pop, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Prof. univ. dr. Ioan Sbârciu, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoc și Călin Stegerean, curator.
Expoziția este concepută sub forma unui dialog pictural între reprezentanţii a două generaţii distincte de artişti: Octavian Cosman făcând parte din prima generaţie a „echinoxiştilor”, iar Teodora Cosman din „noul val” al picturii clujene. Asocierea, în același spațiu, a două stiluri diferite pune în evidenţă prezenţa unor componente de limbaj pictural care s-au dezvoltat de la o generaţie la cealaltă, fiind semnificative nu numai pentru cei doi artişti, dar şi pentru mutaţiile care au avut loc la nivelul vocabularului picturii în cursul ultimelor decade.
Octavian Cosman se apropie mai degrabă de abstracţionismul liric, fără a se dizolva niciodată complet în non-figurativ. Lucrările ce formează cel mai recent ciclu, „Orașe de nisip”, sunt inspirate de o călătorie în Dubai, unde deșertăciunea construcțiilor efemere îi inspiră artistului o meditație pe tema orgoliului și a trecerii timpului: „unui nebun i-a venit ideea să construiască un oraș într-o clepsidră”.
Teodora Cosman, în schimb, urmăreşte dialectica tonurilor estompate, apropiate de alb-negrul fotografiilor din care se inspiră. Aplecându-se asupra temelor intime, ale memoriei de familie, ale transmisiei generațiilor, ea privește cu empatică duioșie și, nu fără o umbră de ironie, strădania oamenilor de a „imortaliza” clipa, de a o smulge curgerii implacabile a timpului. Folosind metafora supraexpunerii ca „dispariție în lumină”, materia sa picturală e când plată, „fotografică”, când ștearsă, erodată, artista încorporând pierderea, distrugerea în însuși procedeul de creație, scoțând astfel în evidență paradoxurile memoriei și ale uitării, ale imaginii și reprezentării.
Două universuri plastice în aparență complet diferite, dar posedând un element comun: lumina, transformată în metaforă picturală. O luminozitate stranie și, nu arareori, periculoasă, conferită de elementul supraexpunerii, pe de-o parte, și de simbolul soarelui dublu, pe de altă parte. Expoziţia pune, de asemenea, în evidenţă, de la un artist la celălalt, anumite sonorităţi comune, împărtăşite datorită unor tehnici şi procedee picturale transmise între generații, la fel ca un „secret de familie”.
Despre pictori
Octavian Cosman s-a născut la 26 septembrie 1940, în Ocna Mureş, România. A studiat pictura la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, pe care îl absolvă în anul 1967. După finalizarea studiilor artistice, participă activ la efervescenta viață culturală a orașului făcând parte din grupul „Echinoxiștilor” și colaborând, ca redactor, cu numeroase alte publicații culturale. Cunoaşte un succes imediat cu primul ciclu de creaţie intitulat „Acvarii”, manifest existenţialist împotriva realităţii „realist-socialiste”. Intrând în vizorul securităţii, i se interzic expoziţiile în străinătate până după 1989. În anul 1984, pictează primul „Soare dublu”, simbol ce avea să devină una dintre emblemele inconfundabile ale stilului său. După 1989, reia expozițiile în străinătate, fiind expus și colecționat în Anglia, Spania, S.U.A., Germania, etc. Are o activitate artistică prolifică, fiind mereu în căutarea unor noi tehnici picturale, cu realizări importante în domeniul ceramicii, al artei monumentale și al scenografiei. În perioada 1996-2004, lucrează ca și cadru didactic la Facultatea de Arte Plastice a Universităţii din Oradea. Trăiește și lucrează în Cluj-Napoca.
Teodora Cosman s-a născut la 4 martie 1978, în Cluj-Napoca, România. Studiază pictura la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca cu profesorul Ioan Sbârciu, obținând licența în 2001, masterul în 2006, cât și titlul de doctor în 2011. Între anii 2009-2010, beneficiază de o bursă a Confederației Elvețiene, studiind la catedra de Istoria Artei a Universității din Fribourg cu profesorul Victor Ieronim Stoichiță. Încă din timpul masterului, preocupările sale artistice se îndreaptă spre fotografiile de familie și metaforele picturale ce pot decurge din ele. În anul 2011, începe o a doua teză de doctorat la Académie royale de Beaux-arts din Bruxelles, având ca temă supraexpunerea fotografică. Participă la numeroase expoziții în Germania, Elveția, Belgia, fiind și organizator al unor manifestări pe tema cercetării artistice și membru fondator al revistei „L’Atelier. Revue Belge de recherche en art”. Trăiește și lucrează la Bruxelles.
