Doar 10 bilete s-au vândut până azi, de ieri decând a fost lansat WE ROCK UKRAINE, cel mai complex eveniment de solidarizare la Cluj cu Ucraina, anunță pe contul personal de facebook, Geanina Simion, PR și unul din organizatorii evenimentului.
Ea a scris o postare in care se arata extrem de dezamăgită:
”Nu știu dacă mă veți înțelege exact cu ce vreau să zic, dar mă risc. Sunt #cumva mâhnită de situația asta cu viralul cu taximetristul.Sigur, nu e nimic rău în ea, dar nu e nici bine.Dar sunt cumva dezamăgită că „atât s-a putut”.Milioane de cuvinte, sute de proiecte, mii de fotografii care chiar spun ceva despre ceva. Ani de zile în care, în felul meu, încerc să fac cultura mai „cool”, ca să nu pară că e doar pentru elite, ci că e e un „must” pentru o calitate a vieții mai ridicată, pentru a putea gândi cu mințile noastre. Eu chiar cred că nu va fi lumea mai bună decât prin educație și cultură.Și, din toate astea, niciun proiect grandios n-a reușit să fie viral. Nicio descoperire arheologică de ultimă oră, unică într-un secol. Nicio premieră mondială de-a lui Enescu în zilele noastre. Nicio expoziție pe vreun subiect nou. Niciun interviu cu vreo personalitate culturală care chiar a avut ceva de transmis. Nimic, frate, din lucrurile astea importante pe care vi le-am spus. Am făcut virale parbrizul și bordul unui taximetrist din Cluj, cu 10 ecrane montate. Asta am făcut eu viral. Nici nu m-am gândit că o să aibă mai mult de 83 de reacții, sincer. E genul de poză la care râzi un pic și o dai mai departe sa vadă și prietenii, dar atât. Nu merită absolut nicio atenție. Cu atât mai mult nu merită să o preia presa. Ați înnebunit, dragi colegi? Ăsta e subiect de presă? Înseamnă că trăiesc eu total în altă lume.Mie mi-i cam jenă, sincer, de „reușita” asta a mea.
Nu-i pasă aproape nimănui să chiar facă ceva concret. Atâta haha, atâta asumare în online a unor poziții, atâtea vorbe, atâta coolness, atâta vitejie, steaguri și cauze la profil, dar, când vine vorba de pus umărul și de făcut concret ceva, când vine vorba să faci mai mult decât un like, share, interested, going… mai greu. Doar câțiva.Vă spune asta un om care de ani de zile face proiecte în care angrenează zeci de oameni și care a ajuns la concluzia că forța care-i mână pe oameni în a face ceva e doar încrederea. Încrederea în cauză și încrederea în cel care propune. Și, ca să construiești încrederea asta, e enorm de lucru. Și toate variabilele trebuie să fie curate. Cine stă să se gândească la cum a fost construit proiectul We Rock for Ukraine, de exemplu? Pentru majoritatea e doar un eveniment. Cine stă să se gândească la cum au fost culese textele alea, la frica de a da informații a ucrainenilor pentru a nu le fi identificată poziția frontului, la cum au ajuns la noi, la cum și de câte ori am reprogramat evenimentul de fiecare dată când o parte din artiști nu au putut să se sincronizeze în asta… la toate astea… Peste tot steaguri cu Ucraina. Peste tot lumea „susține”. Dar, în realitate, toți cei care chiar au pornit să facă ceva au spus că resursele s-au mobilizat foarte greu.Am zis că nu vom trage pielea de pe oameni cu donații mari, 100 lei de bilet e un preț decent pentru un eveniment complex, cu zeci de artiști. După o zi de la lansarea eventului, s-au vândut cam 10 bilete. Din vreo 800. Și s-au făcut niște donații. Le mulțumim tuturor care au răspuns așa de energic la treaba asta, din prima. Dar cu 10 bilete, reușim să luăm acele produse necesare pentru vreo 2-3 ucrainieni.
Mie mi-ar plăcea să cred că numărul ucrainenilor ajutați va fi mai mare măcar decât numărul artiștilor care contribuie pro bono la acest eveniment. Atât.Vreau să spun că îi respect enorm pe toți cei care au acceptat să își ia din timpul lor și să facă ceva pentru cauza asta. Fiecare ar fi putut face altceva. Orice. Și să stea liniștit că are steagul cu Ucraina la profil, deci e clară poziția. Dar s-au băgat în asta, unii au tradus ore de podcast și de mesaje, alții au făcut scenariu pe baza lor, au făcut repetiții, au angrenat alți oameni, alții au făcut muzică, alții s-au ocupat de spațiu și logistică. Când puteau face curățenie de Paști și prăjituri. Dar au făcut-o pentru că au înțeles că e felul lor de a face, efectiv, ceva. Niciunul dintre artiști nu a avut nicio pretenție de a apărea pe afiș. Nici nu s-au gândit că eu chiar voi trece toate numele lor pe lângă titlul evenimentului.În aceste condiții, când știu cu ce m-am ocupat de o lună, pe lângă alte proiecte culturale, îmi vine să m-ascund de mine însămi că am făcut viral un bord de taximetrist. Dă-o-n plm. Ca să fiu așa, fără filtru. Vă rog să terminăm cu subiectul ăla și să ne concentrăm pe ceva constructiv. Facem ceva sau nu? Mulțumesc de înțelegere.”, a scris aceasta supărată pe facebook.
