Interminabilul scandal dintre ortodocși și greco-catolici de la Nicula durează de 30 de ani. Un nou episod a avut loc de curând.
PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a cerut în mod public la Nicula oprirea demolării, demontării și mutării bisericii vechi de zid a Mănăstirii Nicula, pentru că o astfel de încercare ar distruge definitiv sfântul locaș a scris recent Gazeta de Cluj.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost și rămâne, pentru credincioșii Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla strâns legată de Mănăstirea Nicula, locul tradițional de pelerinaj greco-catolic în cinstea Maicii Domnului.
În zilele de 14 și 15 august 2020, Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, pelerin, ca în fiecare an de Sfântă Maria Mare, la biserica parohială din Nicula, a reamintit istoria adevărată și documentată a acestei zone.
În replică, am primit un comunicat de la Mitropolia ortodoxă a Clujului, Vadului și Maramureșului intitulat „Adevărul despre viitorul vechii biserici de zid de la Mănăstirea Nicula„
Îl redăm integral:
”Înainte de toate şi mai presus de orice, Mânăstirea Nicula este cel mai
important loc al sfinţeniei din Transilvania, iar sfinţenia îi este
conferită cu precădere de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului,
cea care a creat, întreţine şi sporeşte un pelerinaj universal şi, prin
aceasta, ecumenic.
Întregul ansamblu al Mănăstirii se află din anul 2001 într-un amplu
proiect de rectitorirecând a fost sfinţită și piatra de temelie a noii
biserici şi când, efectiv, s’au început lucrările. Pe lângă edificiile
cu profil cultural, principala construcţie din Mânăstirea Nicula este
noua biserică, care va înnobila acest amfiteatru natural. Proiectul mai
include Casa de creaţie, Centru de studii patristice, clădirea unui corp
administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. Până în prezent s-a reuşit
edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului,
biblioteca și atelierul de pictură și Centrul de Studii Sfântul Voievod
Ștefan cel Mare. Biserica mânăstirii este în faza de pictură interioară.
În privința vechii bisericii de zid din incinta Mănăstirii Nicula,
Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului tratează cu tot respectul
acest lăcaș de cult pentru bogata lui istorie și de aceea, având în
vedere starea avansată de degradare a fost supus unei puternice
consolidări, pentru a-i oferi șansa de a dăinui și în viitor. În tot
acest proces de rațional de rectitorire își va găsi locul și biserica
veche de zid.
Din respect pentru adevărul istoric trebuie să spunem că atestată
documentar din 1552, Mânăstirea Nicula şi-a petrecut primul secol şi
jumătate în ipostaza de aşezare monahală modestă, un fel de sihăstrie a
câtorva călugări retraşi în pustietatea codrului, păstrând urma
discreției la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene.
Numele ei a ieşit la lumină de abia în primăvara anului 1699, prin
icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca
din Iclod, cumpărată de la acesta de către nobilul român Ioan Cupşa şi
donată de către acesta Mânăstirii Nicula, dovedită mai apoi ca fiind
făcătoare de minuni şi, prin aceasta, obiectiv de pelerinaj.
În 1700, sub presiunea curţii imperiale din Viena, a luat fiinţă în
Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost
încorporaţi o mare parte a românilor ortodocşi – preoţi şi mireni –,
încrezători în viaţa mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de
rezistenţă ortodoxă au fost însă mânăstirile, pe care însă generalul
Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile şi
cu torţele; călugării acestora – cei scăpaţi cu viaţă – s-au refugiat
peste munţi.
În 1774 mai exista în Nicula un singur călugăr ortodox; după toate
probabilităţile, acesta e anul în jurul căruia mânăstirea Nicula a
intrat sub administraţie greco-catolică. Deşi ca mânăstire
propriu-zisă, cu călugări şi pravilă monahală, nu a funcţionat decât 13
ani, între 1935 şi 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj
prin icoana Maicii Domnului.
Biserica de zid a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905,
iar pictura interioară a fost făcută în tehnica tempera de prof. Vasile
Pascu, în anul 1961. Iconostasul care o împodobeşte este sculptat în
lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad în anul 1938 şi are în
centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa
solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe, fiind o
adevărată emblemă a Niculei. Clădirea stăreţiei a fost construită între
1978-1989 și ea adăposteşte un paraclis cu hramul „Sfântul Ierarh
Nicolae” şi o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi
pe lemn, precum şi o colecţie de cărţi vechi de cult printre care şi
„Cazania” mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.
Sunt cunoscute împrejurările dramatice ale anului 1948, când dictatura
comunistă a desfiinţat abuziv Biserica Greco-Catolică, iar pe
conducătorii ei i-a supus unor aspre persecuţii. Singura alternativă a
credincioşilor greco-catolici şi a unora din preoţii lor a fost aceea de
a reveni în Biserica de care fuseseră despărţiţi în 1700 şi în care,
prin liberă opţiune, se află şi astăzi, laolaltă cu bisericile şi
bunurile lor.
În contextul de atunci, cei câţiva călugări greco-catolici au părăsit
mânăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui ţăran
din Lunca Bonţului, unde a stat până în 1965; revenită în mânăstire
pentru numai câteva ore – şi urmărită de vigilenţa Securităţii – ea s’a
refugiat în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde s’a
întors triumfal – şi definitiv – în 1992.
Începând cu anul 1992, în condiţiile libertăţii religioase de după
Revoluția din Decembrie ’89, Mânăstirea Nicula a devenit al doilea mare
centru de pelerinaj din România – după Mitropolia din Iaşi. Pelerinii
sporesc de la an la an; numai la slujbele hramului, din noaptea şi ziua
de 15 august, participă câteva zeci de mii de închinători, fără nici o
discriminare confesională, etnică sau de altă natură; e sigur că printre
ei se află şi catolici, greco-catolici, şi chiar protestanţi, fără ca
cineva să fi fost cumva împiedicat sau stânjenit. Şi e tot atât de sigur
că ceea ce atrage poporul la Nicula este icoana făcătoare de minuni a
Maicii Domnului, cea care îi conferă mânăstirii o dimensiune
duhovnicească fără egal în România.
Biroul de Presă al Mitropoliei”