Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simion. Avea un frate, pe Andrei «cel întâi chemat» la slujirea credinței. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căință își ispășește greșeala și recapătă, după Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. În această calitate propovăduiește Evanghelia, ajungând până la Roma și întărind în credință pe primii creștini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos și moare ca un mucenic.
Apostolul Pavel a fost un om învățat, rabin. Se numea Saul și îi prigonea pe cei care mărturiseau credința în Iisus. În drum spre cetatea Damascului, are o vedenie în urma căreia se convertește, devenind un zelos propovăduitor al credinței în Hristos. Face drumuri lungi și obositoare, este întemnițat și bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare și el ca un mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.
În folclorul românesc, Sânpetru de Vară are pereche pe Sânpetru de Iarnă. Despre Sfântul Petru se știe că îl însoțește des pe Dumnezeu în drumurile sale pe pământ și că ține Cheile de la poarta Raiului. În această zi se fac târguri și se dă de pomană pentru morți. Se zice că în ziua de Sânpetru apar licuricii. De ce se postește? Oamenii zic că sfinții, aflându-se odată pe pământ, au nimerit la o cârciumă. Era chiar de ziua lor. Au dat peste niște oameni cu chef care jucau de stricau pământul. Fără să vrea, sfinții s-au pomenit că intră în horă. Au jucat până au obosit. Nu le-a plăcut. S-au gândit și au hotărât să-i pedepsească pe oameni pentru că i-au făcut să joace fără voia lor. Au decis ca ziua să le fie legată de un post.
Se zice că Sfinții Petru și Pavel stau pe lună, unul de-a dreapta lunii și unul de-a stânga. Numele lui Petru este pus în legătură cu piatra. Petru fierbe, frământă trei zile piatra ca să nu se strice câmpurile oamenilor. La judecată, Petru se află mereu alături de Dumnezeu. Este foarte sever cu bețivii. Într-o legendă se spune că unul, Cucu, i-a furat caii lui Sânpetru. Ca să-l ajute, Dumnezeu îi dă Sfântului câini voinici cu care să-l prindă pe hoț. În pădure e întuneric beznă, iar Petru nu vede nimic. Se roagă și Dumnezeu îi trimite pe licurici. Caii tot nu i-a găsit, în schimb l-a blestemat pe cuc.
LA MULȚI ANI, PETRU ȘI PAVEL!
(Sursă text: Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești, Humanitas, 1998: foto: icoană pe lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (dim. 34,7×27,8×2,8 cm, nr. inv. 8222), datare: sfârșitul sec. al XVIII-lea, anul intrării în patrimoniul Muzeului Etnografic al Trasilvaniei: 1939, arhiva MET.)
